ICCJ. Decizia nr. 2577/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2577/2011
Dosar nr.8158/2/2009
Şedinţa publică din 6 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 24 august 2009 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta F.D., constatarea calităţii acesteia de colaborator al Securităţii, în temeiul OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a învederat instanţei că verificarea pârâtei s-a realizat din oficiu, în considerarea calităţii acesteia de director adjunct în cadrul M.A.E., raportat la prevederile art. 3 lit. c) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din OUG nr. 24/2007.
Din cuprinsul Notei de Constatare din 03 noiembrie 2008 reiese că pârâta a fost recrutată de securitate, în calitate de colaborator, la data de 15 noiembrie 1979, "pentru a furniza informaţii despre angajaţii Institutului Român pentru Relaţii Culturale cu Străinătatea şi cetăţenii străini care vin în contact cu aceştia".
Aceasta a semnat un angajament de colaborare la data de 15 noiembrie 1979, având numele conspirativ atribuit "D.", fiind folosit uneori şi numele conspirativ "D.".
În această calitate, a furnizat organelor de securitate o serie de informaţii, atât sub forma notelor informative, cât şi a relatărilor verbale consemnate de ofiţerul de legătură, colaborare în raport de care sunt întrunite cerinţele legale impuse de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, informaţiile furnizate de aceasta referindu-se la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, vizând îngrădirea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 8 martie 2010, pârâta F.D. a solicitat instanţei respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În susţinerea poziţiei sale procesuale, pârâta a arătat că semnarea angajamentului de colaborare s-a produs împotriva voinţei sale, aspect care rezultă din însuşi cuprinsul acestuia, unde se face referire la "obligaţia patriotică" de apărare a patriei, a securităţii statului. Astfel, ea s-a angajat să sprijine, iar nu să colaboreze, deoarece acest sprijin constituia o obligaţie constituţională.
Referitor la notele informative considerate relevante de reclamant, a precizat că doar două sunt semnate de ea. Mai mult decât atât, toate rapoartele prezentate în nota de constatare se referă la prezenţa unor oaspeţi străini la I.R.R.C.S. sau la discuţii purtate în biroul în care îşi desfăşura activitatea.
Nici una dintre acestea nu îndeplineşte nici măcar una din condiţiile impuse de lege.
Chiar în notele de analiză şi raportul cu propunerea de abandonare a sa caracterizează aşa numita colaborare prin: "posibilităţi informative limitate, ritm scăzut, lipsă de interes".
c) Sentinţa şi motivarea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 1371 din 17 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâta F.D.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) OUG nr. 24/2008, colaborator al Securităţii este "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
Din documentele depuse la dosar, nu reiese întrunirea primei cerinţe, privind furnizarea de către pârâtă organelor de securitate de informaţii privind activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Astfel, toate informaţiile vizau relaţiile cu persoane străine ale unor angajaţi ai I.R.R.C.S., relaţii care însă nu erau de natură personală, astfel încât să poată fi considerate, în accepţiunea securităţii, ca potrivnice regimului, toate acele legături cu cetăţeni străini fiind relaţii stabilite la nivel oficial, în considerarea atribuţiilor de serviciu ale persoanelor la care pârâta a făcut referire în relatările sale, pentru realizarea unor acţiuni oficiale ale instituţiei în care lucrau.
Prin urmare, instanţa, a apreciat ca nefiind îndeplinită prima cerinţă pentru întrunirea calităţii de colaborator, aceea ca prin informaţiile furnizate să se denunţe activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, cerinţele instituite în art. 2 lit. b) trebuind întrunite în mod cumulativ, astfel că acţiunea reclamantului este neîntemeiată.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a susţinut că reclamanta a furnizat informaţii serviciilor de securitate prin care a denunţat atitudini potrivnice regimului comunist, respectiv relaţii dintre cetăţenii români şi străini, prin care se viza încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
A precizat recurentul că aspectele denunţate de reclamantă prezentau interes pentru că prin acestea se aduceau la cunoştinţa Securităţii atitudini potrivnice regimului comunist.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând că în motivele de recurs recurenta nu arată în mod concret în ce a constat încălcarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor, că acesta face numai afirmaţii abstracte.
c) Analiza motivelor de recurs
La data de 12 noiembrie 1979 Departamentul de Securitate a Statului din cadrul Ministerului de Interne a propus recrutarea pârâtei-intimate F.D. pentru a fi supravegheaţi lucrătorii români care veneau în contact cu cetăţenii străini.
La data de 15 noiembrie 1979, pârâta a semnat angajamentul de colaborare.
Instanţa de fond a reţinut că în această calitate a întocmit 3 note informative, respectiv cea din data de 26 ianuarie 1980, 11 martie 1980, 7 octombrie 1980, al căror conţinut a fost redat în sentinţa instanţei de fond.
Înalta Curte arată că potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru ca o persoană să fie apreciată ca fiind colaborator al Securităţii, trebuie să furnizeze informaţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care erau de natură să conducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În speţa prezentă pârâta-intimată nu a furnizat informaţii prin care să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist.
Astfel, nota din 26 ianuarie 1980 conţine simple relatări cu privire la prezenţa unei delegaţii străine, aflate oficial în România, fără ca în cuprinsul acesteia să fie denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist.
În nota din 11 martie 1980 s-a semnalat prezenţa în Institut al unui angajat din M.A.E. care a făcut vorbire despre faptul că au rămas definitiv în străinătate doi diplomaţi, că un pensionar, fost angajat al Institutului s-a interesat de numărul de telefon al unei persoane, de la care avea de recuperat un împrumut.
Ulterior, în nota din 7 octombrie 1980 a relatat despre o expoziţie de fotografii cu imagini din China, despre deschiderea unei noi expoziţii de către Japonia, prezenţa oaspeţilor străini.
Probele administrate, respectiv notele informative prezentate de reclamanta-recurentă în susţinerea acţiunii pentru a se dovedi calitatea de colaborator al Securităţii, aşa cum au fost analizate în precedent şi expuse în detaliu de instanţa de fond, demonstrează că pârâta nu a furnizat informaţii prin care să fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
De altfel, trebuie arătat că în motivele de recurs, reclamanta nu a indicat care anume dintre informaţiile furnizate denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist.
Împrejurarea că o persoană a semnat un angajament de colaborare şi că a redactat nişte note informative nu poate conduce la stabilirea calităţii de colaborator, în lipsa celorlalte elemente prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Calitatea de colaborator rezultă din însumarea cumulativă a tuturor elementelor prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008, respectiv semnarea angajamentului, furnizarea de informaţii, iar prin informaţii trebuia să fie denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi aceasta să conducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Aşa cum s-a explicat şi mai sus, informaţiile furnizate nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de legiuitor, astfel că motivele de recurs, sunt neîntemeiate.
b) Soluţia instanţei de recurs
În raport de analiza efectuată mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva Sentinţei nr. 137 din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2575/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2581/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
