ICCJ. Decizia nr. 2572/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2572/2011
Dosar nr.343/44/2010
Şedinţa publică din 6 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC "A&I E.-S.P." SRL Focşani a solicitat anularea prevederilor art. 3 alin. (1) din HG nr. 977/2003 privitor la obligativitatea taxei pentru serviciul public de radiodifuziune.
În motivarea acţiunii sale, acesta a susţinut că întrucât nu beneficiază de serviciul de radiodifuziune, neavând niciun receptor, nu datorează taxa care este nelegală în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 41/1993.
b) Întâmpinările formulate în cauză
Prin întâmpinare S.R.R. a solicitat respingerea acţiunii cu motivarea că prevederile art. 3 din HG nr. 977/2003 sunt conforme cu prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, în executarea cărora au fost adoptate.
S-a explicat că prin textul criticat s-a instituit o prezumţie legală că toate persoanele juridice sunt beneficiare ale serviciului public de radiodifuziune, fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale privind dreptul la informare al cetăţenilor şi asigurarea surselor de finanţare a principalelor mijloacelor de informare în masă.
Guvernul României a invocat, în întâmpinare, lipsa plângerii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, deoarece art. 3 alin. (1) din HG nr. 977/2003 a fost modificat prin HG nr. 1012/2009.
c) Sentinţa şi motivarea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 164 din 22 iunie 2010 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei SC "A&I E.-S.P." SRL Focşani, în contradictoriu cu pârâţii S.R.R., şi Guvernul României, având ca obiect anulare act administrativ, ca fiind rămasă fără obiect.
Soluţia primei instanţe a fost motivată prin referire la împrejurarea că reclamanta nu a răspuns susţinerilor pârâţilor că nu şi-a modificat şi completat obiectul acţiunii, astfel că acţiunea a rămas fără obiect.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs, reclamanta a susţinut că nu i-au fost comunicate întâmpinările depuse la dosar, astfel că nu a fost în situaţia de a răspunde susţinerilor pârâţilor.
Au fost reluate criticile de fond aduse în acţiune pentru a se demonstra nelegalitatea actului administrativ normativ.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
S.R.R. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, cu motivarea că HG nr. 977/2003 este adoptată cu respectarea prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994.
c) Analiza motivelor de recurs
Instanţa de fond a respins acţiunea ca fiind rămasă fără obiect, pentru că reclamanta nu şi-a modificat şi completat obiectul acţiunii în raport de susţinerile pârâţilor.
Înalta Curte, arată că obiectul unei acţiuni este ceea ce se cere prin acţiune, pretenţia concretă a reclamantului.
În cauză, obiectul acţiunii l-a constituit anularea prevederilor art. 3 alin. (1) din HG nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune.
Reclamanta a susţinut că acest text dintr-un act administrativ normativ este nelegal în raport de conţinutul art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 şi art. 2 pct. 40 din Legea nr. 500/2007, motivând în cuprinsul acţiunii aspectele de nelegalitate.
Din examinarea hotărârii primei instanţe, se constată că aceasta nu este motivată, aşa cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Potrivit textului precizat, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept, care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat apărările părţilor.
Aşa cum s-a precizat mai sus, hotărârea pronunţată de prima instanţă nu este motivată cu privire la îndeplinirea condiţiilor de legalitate a actului administrativ.
În lipsa motivării, Înalta Curte nu poate efectua controlul legalităţii şi temeiniciei hotărârii primei instanţe, potrivit argumentelor ce se vor expune în continuare.
Căile de atac se exercită de partea nemulţumită de hotărârea instanţei şi reprezintă mijlocul procesual prin care se realizează pe calea justiţiei, protecţia dreptului subiectiv sau al interesului.
În sistemul de drept procesual civil român căile de atac constituie un remediu pentru eventualele erori ce se pot strecura într-o hotărâre judecătorească.
Motivarea în fapt şi în drept este o condiţie de esenţă a hotărârii judecătoreşti, legiuitorul stabilind în sarcina judecătorului această obligaţie legală, întrucât în hotărâre trebuie să se explice părţilor, atât în fapt, cât şi în drept care au fost raţiunile care au determinat adoptarea soluţiei.
Înalta Curte mai precizează că, prin nemotivarea hotărârii, se aduce atingere şi prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dreptului la un proces echitabil, aşa cum a fost consolidat textul în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Potrivit jurisprudenţei Curţii, care se regăseşte şi în cauza Albina contra României, noţiunea de proces echitabil este înfrântă atunci când o instanţă a motivat pe scurt hotărârea, fără a examina în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse spre analiză.
În baza prevederilor art. 11 din Constituţia României, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, aşa încât de la data ratificării face parte din dreptul intern, motiv pentru care judecătorul naţional are obligaţia legală de a aplica atât prevederile Convenţiei, cât şi cele ale jurisprudenţei Curţii, care împreună se constituie în blocul de convenţionalitate.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt întemeiate, ceea ce va conduce la casarea cu trimitere a sentinţei, pentru ca instanţa de fond să cerceteze fondul litigiului, urmând ca hotărârea să fie motivată corespunzător cu cerinţele legii, în sensul analizării apărărilor formulate de toate părţile implicate în litigiu.
De altfel, instanţa de fond şi-a motivat soluţia prin lipsa unui răspuns la întâmpinări, ori întâmpinările nu au fost comunicate reclamantei, aşa cum rezultă din actele şi comunicările aflate la dosarul cauzei.
Având în vedere, atât prevederile art. 261 C. proc. civ., cât şi prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte reţine că hotărârea primei instanţe este nemotivată, aşa încât în baza art. 312 C. proc. civ. şi art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recursul va fi admis, se va casa sentinţa primei instanţe, cu trimitere pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC "A&I E.-S.P." SRL Focşani împotriva Sentinţei nr. 164 din 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2571/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2575/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
