ICCJ. Decizia nr. 2561/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2561/2011
Dosar nr.509/44/2010
Şedinţa publică din 5 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin Sentinţa civilă nr. 213/F din data de 14 octombrie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii D.M. şi N.R. în contradictoriu cu pârâţii M.F.P. şi O.I.R.P.O.S.D.R.U. - Regiunea Sud-Est, şi, în consecinţă, a anulat avizul nefavorabil din 21 iulie 2009 emis de M.F.P., prin care s-a respins acordarea majorării salariale de 75% către reclamanţi, a obligat pârâtul M.F.P. la eliberarea unui aviz favorabil pentru acordarea majorării salariale cu 75%, a obligat pârâţii la plata drepturilor salariale reprezentând majorarea salariului cu 75% din salariul de bază, începând cu data intrării în vigoare a HG nr. 595/2009 şi până la data emiterii unui nou aviz favorabil, precum şi la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată către fiecare reclamant.
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul M.F.P. şi O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est Brăila, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii sunt angajaţi ai O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est, instituţie care funcţionează în temeiul HG nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea M.M.F.P.S. O.I.R.P.O.S.D.R.U. asigură în teritoriu aplicarea unitară a atribuţiilor delegate de către Autoritatea de Management pentru Programul Sectorial de Dezvoltarea Resurselor Umane şi îndeplineşte rolul de autoritate de implementare în relaţia cu Agenţia de Implementare Phare din cadrul M.M.P.S.
Reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în cadrul compartimentului audit intern, îndeplinind potrivit fişei postului atribuţii specifice domeniului gestionării asistenţei financiare, nerambursabile comunitare, atribuţii care reprezintă 90% din totalul de atribuţii.
În raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din HG nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004, raportat la Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea S-E, instanţa de fond a apreciat că reclamanţii pot beneficia de majorarea salarială prevăzută de Legea nr. 490/2004 având în vedere şi faptul că fac parte din personalul de specialitate al O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea S-E, aşa cum este definit de art. 1 din legea menţionată, îndeplinindu-şi atribuţiile în cadrul Compartimentului Audit Intern, astfel că răspunsul primit de către organismul intermediar, prin adresa nr. x/2009 a M.F.P. sub aspectul neacordării avizului favorabil pentru reclamanţi referitor la majorarea salarială este nelegal, impunându-se anularea acestuia şi obligarea pârâtei să emită aviz favorabil.
De asemenea, s-a apreciat că pârâtele trebuie să plătească drepturile salariale reprezentând majorarea cu 75% a salariului de bază, începând cu data intrării în vigoare a HG nr. 595/2009 şi până la data emiterii unui aviz favorabil.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată în cauză, s-a reţinut că aceasta este nefondată întrucât reclamanţii deţin funcţia de auditori interni în cadrul compartimentului de audit intern al O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea S-E Brăila, între aceştia şi acest pârât existând raporturi juridice, astfel că acest pârât are calitate procesuală pasivă.
Referitor la M.F.P. s-a reţinut că M.F.P. are calitate procesuală pasivă ce decurge din obligaţia impusă de art. 10 din HG nr. 595/2009.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termenul legal, pârâţii M.F.P. şi O.I.R.P.O.S.D.R.U. - Regiunea Sud-Est, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin argumente comune, recurentele-pârâte aduc, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
- în mod greşit instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că prin Decizia nr. 85 din 5 mai 2009 s-a dispus încetarea acordării majorării salariale de 75%, începând cu 14 aprilie 2009, pentru reclamanta D.M., această decizie fiind necontestată;
- la analizarea încadrării reclamanţilor în categoria persoanelor ce pot beneficia de majorarea salarială de 75% nu s-a avut în vedere faptul că aceştia, deşi au funcţia de auditor în cadrul compartimentului de audit intern al O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea S-E Brăila, nu întrunesc şi condiţia referitoare la îndeplinirea atribuţiilor delegate de la autoritatea de management, conform acordului de delegare.
Se precizează că această cerinţă se impune a fi îndeplinită conform art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 11 din HG nr. 595/2009 coroborat cu art. 21, 31, 32 din HG nr. 457/2008.
De asemenea, recurentele susţin că funcţiile de audit public intern exercitate în cadrul structurilor organizate la nivelul instituţiilor publice şi cele de audit public extern exercitate de Autoritatea de Audit, au la bază două acte normative distincte, având naturi diferite.
În consecinţă, se apreciază că Legea nr. 490/2004 modificată prin OUG nr. 35/2009 şi HG nr. 595/2009 nu se aplică persoanelor care îndeplinesc funcţia de audit public intern, avizul din 21 iulie 2009 fiind emis cu respectarea dispoziţiilor legale, astfel că se impune respingerea acţiunii reclamanţilor referitor la capătul de cerere privind anularea acestuia şi emiterea avizului favorabil.
Recurentul-pârât M.F.P. prin D.G.F.P. Brăila, invocând şi motivul de recurs, de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., arată că sentinţa recurată este nelegală întrucât instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
În argumentarea acestui motiv de recurs, se susţine că instanţa de fond s-a pronunţat şi asupra cererii privind obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale reprezentând majorarea salariului de bază cu 75%, începând cu data intrării în vigoare a HG nr. 595/2009 şi până la data emiterii unui nou aviz favorabil, deşi acest capăt de cerere a fost disjuns, astfel că prima instanţă a acordat ceea ce nu s-a cerut (plus petita) şi a încălcat principiul disponibilităţii părţilor. Mai mult, a dispus obligarea la plata acestor drepturi salariale, deşi M.F.P. nu are calitate procesuală pasivă, nefiind angajatorul reclamanţilor.
Se precizează că această cerere, face obiectul Dosarului nr. 3734/113/2009 aflat pe rolul Tribunalului Brăila a cărui judecată este suspendată la data prezentului recurs.
Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind ca legală şi temeinică sentinţa recurată.
Se susţine, în esenţă, că nu subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât instanţa nu a dat mai mult decât s-a cerut ci doar a explicitat în mod clar că recunoaşterea dreptului pretins de a beneficia de majorarea salarială nu înseamnă decât obligarea pârâtelor-recurente, în solidar, la plata acestora.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intimaţii-reclamanţi apreciază că acesta este nefondat întrucât Decizia nr. 85/2009 nu face obiectul cauzei deduse judecăţii.
De asemenea, se precizează că nu se poate face o interpretare restrictivă a dispoziţiilor legale incidente în cauză care să conducă la concluzia că nu pot beneficia de acordarea majorării salariale cu 75% în condiţiile în care auditorii interni din cadrul organismelor intermediare desfăşoară în mod exclusiv, 100% activităţi de audit a fondurilor comunitare, care, conform art. 1 lit. a) din HG nr. 595/2009 fac parte din totalul activităţilor care compun noţiunea de gestionare a fondurilor comunitare, iar această majorare a fost recunoscută şi altor persoane care îndeplinesc atribuţii în cadrul O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea S-E care nu sunt cuprinse în acordurile de delegare, situaţie în care s-ar realiza o discriminare faţă de auditorii interni încadraţi în alte instituţii publice ale statului.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Înalta Curte, analizând recursurile în raport de criticile formulate, de înscrisurile existente la dosarul cauzei, de apărările părţilor, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acestea sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat.
După cum se constată din cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat în contradictoriu cu M.F.P. şi O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea S-E Brăila, obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând majorarea salariului de bază cu 75% începând cu data intrării în vigoare a HG nr. 595/2009, respectiv 27 mai 2009; obligarea pârâtului la eliberarea unui aviz favorabil prin care să acorde majorarea salarială menţionată; recunoaşterea dreptului de a beneficia de această majorare; anularea avizului din 21 iulie 2009 emis de către pârât şi obligarea la cheltuieli de judecată.
Astfel cum rezultă din Încheierea din 11 februarie 2010 şi Sentinţa nr. 239 din 13 februarie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 680/113/2010 al Tribunalului Brăila, declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţi a vizat capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtului la eliberarea unui aviz favorabil prin care să acorde majorarea salarială menţionată; recunoaşterea dreptului de a beneficia de această majorare; anularea Avizului din 21 iulie 2009 emis de către pârât şi obligarea la cheltuieli de judecată, disjunse din Dosarul nr. 3734/113/2009, al cărui obiect a rămas obligarea la plata drepturilor salariale reprezentând majorarea salariului de bază cu 75%, începând cu data intrării în vigoare a HG nr. 595/2009, respectiv 27 mai 2009, acest dosar fiind suspendat în prezent.
Faţă de această situaţie de fapt, necontestată de părţi, instanţa de recurs reţine că prin obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale reprezentând majorarea salariului de bază cu 75%, începând cu data intrării în vigoare a HG nr. 595/2009 şi până la data emiterii unui nou aviz favorabil, instanţa de fond s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere cu care nu a fost învestită, acesta făcând obiectul Dosarului nr. 3734/113/ 2009 pe rolul Tribunalului Brăila, secţia comercială şi contencios administrativ, suspendat la data prezentului recurs.
În consecinţă, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, încălcând şi principiul disponibilităţii părţilor.
Motivul de recurs, de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recuentele-pârâte, potrivit căruia hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, este, de asemenea, fondat.
Necontestat este faptul că reclamanţii îndeplinesc funcţia de auditori interni în cadrul compartimentului audit intern ce se află în structura organizatorică a O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est Brăila.
Potrivit art. 2 alin. (1) din HG nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, "prevederile prezentei hotărâri se aplică personalului de conducere şi personalului de execuţie, definit ca personal de specialitate conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările ulterioare, care îndeplineşte cumulativ următoarele criterii…a)…b) pct. 1 - 16".
Conform art. 4 alin. (3), (4) şi (5) din HG nr. 595/2009, pentru aplicarea Legii nr. 490/2004, privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, M.F.P. are atribuţii privind verificarea şi confirmarea îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 2 în vederea majorării salariale şi avizează structurile şi personalul care au ca obiect de activitate gestionarea asistenţei financiare nerambursabile comunitare, urmare a documentelor depuse de instituţiile publice în cadrul cărora funcţionează structurile prevăzute la art. 2 alin. (1).
La art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menţionat, se stipulează că prevederile HG nr. 595/2009 se aplică persoanelor încadrate în structurile prevăzute la pct. 1 - 16.
La pct. 11 al acestui articol, se menţionează şi persoanele încadrate în "structurile care au rol de organisme intermediare, stabilite în cadrul instituţiilor desemnate prin hotărâre a Guvernului, îndeplinind atribuţiile prevăzute în acordurile de delegare încheiate cu autorităţile de management".
Potrivit art. 13 din HG nr. 457/2008, M.M.F.E.Ş. a fost desemnat ca autoritate de management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", având responsabilitatea gestionării şi implementării asistenţei financiare neramburasabile alocate acestui program, iar la art. 17 sunt prevăzute atribuţiile autorităţilor de management.
În conformitate cu art. 25 din HG nr. 457/2008, M.M.F.E.Ş., prin cele opt structuri subordonate acestuia, cu personalitate juridică, organizate la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare stabilite prin Legea nr. 312/2004 cu modificările ulterioare, a fost desemnat drept organism intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane".
În raport de dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ, delegarea de atribuţii către un organism intermediar de către autoritatea care deleagă se realizează pe bază de acord.
În raport de dispoziţiile legale menţionate anterior, rezultă că pentru a beneficia de majorarea salarială cu 75% solicitată de reclamanţi se impune îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute la art. 2 din HG nr. 595/2009 şi anume: a) să aibă atribuţii specifice domeniului gestionării asistenţei financiare nerambursabile comunitare, prevăzute în fişa postului reprezentând minimum 75% din totalul obiectivelor şi atribuţiilor de serviciu şi pentru îndeplinirea cărora alocă minimum 75% din timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu prevăzute în fişa postului şi b) să fie încadrat într-una din structurile prevăzute la pct. 1 - 16 ale acestui articol şi să respecte cerinţele de la pct. 11 al acestui articol, ca persoane încadrate în structurile care au rol de organisme intermediare.
Însă, verificarea şi confirmarea îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 2 în vederea acordării majorărilor salariale, se face de M.F.P., care ulterior emite un aviz în sensul solicitărilor privind majorarea sau un aviz de respingere, motivat, conform art. 6 din HG nr. 595/2009.
În mod corect a fost emis avizul nefavorabil din 21 iulie 2009 de către M.F.P. prin care s-a respins acordarea majorării salariale de 75% solicitată, întrucât reclamanţii nu întrunesc condiţia prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 11 în sensul că nu îndeplinesc atribuţii prevăzute în acordurile de delegare încheiate cu autoritatea de management.
Nu a fost dovedită în cauză existenţa unui acord de delegare de atribuţii astfel cum prevăd dispoziţiile art. 31 alin. (3) din HG nr. 457/2008, reclamanţii recunoscând implicit în cuprinsul întâmpinării formulată în faţa instanţei de recurs că nu există astfel de acord.
În concluzie, deşi este întrunită condiţia de a fi încadraţi în structura numită "organism intermediar", reclamanţii nu satisfac condiţia referitoare la îndeplinirea atribuţiilor delegate de la autoritatea de management, în baza unui acord de delegare, astfel că sunt nefondate toate argumentele acestora referitoare atât la îndeplinirea cerinţelor pentru a beneficia de majorarea salariului de bază cu 75% cât şi în privinţa nelegalităţii avizului din 21 iulie 2009 emis de M.F.P.
Mai mult, instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că prin Decizia nr. 85 din 5 mai 2009, M.M.F.P.S. prin O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est, a dispus încetarea acordării acestei majorări salariale pentru reclamanta D.M., această decizie nefiind contestată, producându-şi efectele, astfel că avizul negativ, în ceea ce o priveşte, confirmă o situaţie de fapt deja existentă.
Nu poate fi reţinută ca fiind fondată apărarea intimaţilor-reclamanţi în sensul că are loc o discriminare a auditorilor interni în categoria cărora se numără, prin acordarea acestei majorări salariale altor persoane din cadrul O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est care nu sunt cuprinse în acordurile de delegare, întrucât nu poate fi vorba în cauză de situaţii asemănătoare.
În cauză, nu suntem în prezenţa unei situaţii de discriminare a reclamanţilor în raport de colegii acestora, care îndeplinesc alte funcţii, întrucât nu este vorba de două situaţii comparabile care au primit un tratament diferit, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 2 din OG nr. 137/2000.
Pe de altă parte, în cauza de faţă, obiectul cererii de chemare în judecată vizează situaţia reclamanţilor astfel că nu poate fi analizată acordarea majorării cu 75% a salariului de bază altor persoane din cadrul O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est sau altor instituţii ale statului.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că avizul din 21 iulie 2009 emis de M.F.P. este legal, nefiind întemeiată cererea reclamanţilor privind anularea acestuia şi implicit emiterea unui aviz favorabil, astfel că se impune respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În consecinţă, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi va respinge acţiunea reclamantelor ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de către M.F.P. prin D.G.F.P. Brăila şi O.I.R.P.O.S.D.R.U. - Regiunea Sud-Est împotriva Sentinţei civile nr. 213/F din data de 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2571/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
