ICCJ. Decizia nr. 2596/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2596/2011
Dosar nr.739/54/2010
Şedinţa publică din 6 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. 13228/53/2009 reclamantul T.C. a chemat în judecată pe pârâţii M.E.C.I. şi I.Ş. judeţean Dolj solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Ordinului nr. 5401 din 30 septembrie 2009 emis de M.E.C.I. şi a Deciziei nr. 1818 din 9 august 2009 emisă de I.Ş. judeţean Dolj, ca fiind nelegale şi netemeinice.
La termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2010, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, sub aspectul petitului acţiunii şi al motivării acesteia.
Reclamantul a solicitat, alături de anularea celor două acte administrative anterior individualizate, reintegrarea în funcţia deţinută anterior şi acordarea drepturilor salariale, indexate, majorate şi actualizate, de la data de 8 septembrie 2009 până la data reintegrării efective.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat, în esenţă, faptul că cele două acte administrative contestate, precum şi raportul de evaluare pentru perioada 2008 - 2009 au fost emise cu nerespectarea dispoziţiilor legale care reglementează măsura eliberării din funcţia de manager al unei unităţi şcolare.
Mai precis, reclamantul a susţinut faptul că actele administrative aflate în discuţie au fost emise în perioada în care se afla în concediu medical, înainte de soluţionarea contestaţiei administrative de către M.E.C.I.
Totodată, reclamantul a arătat că, în anii precedenţi, a avut calificative foarte bune, iar în perioada 2008 - 2009 a îndeplinit toţi indicatorii de performanţă individualizaţi în fişa postului.
De asemenea, reclamantul a precizat faptul că, în raportul de inspecţie Rodis, a fost acordat calificativul "bine" pentru activitatea didactică la nivelul unităţii şcolare şi calificativul "satisfăcător" pentru activitatea managerială; ca atare, prin evaluarea aflată în discuţie s-a încercat prin orice metodă acordarea unui punctaj cât mai mic, care să justifice Decizia de eliberare din funcţie.
Pârâtul M.E.C.I. a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia de necompetenţă materială, în raport de obiectul acţiunii deduse judecăţii şi de prevederile art. 8, art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată, şi art. 3 C. proc. civ.
Pe de altă parte, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive pe capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 1818 din 9 august 2009 emisă de I.Ş. judeţean Dolj.
Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa nr. 444 din 2 februarie 2010, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În considerentele sentinţei, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 8 şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 739/54/2010.
Pârâtul M.E.C.T.S. a formulat note de şedinţă.
La data de 28 mai 2010, reclamantul a depus la dosar o nouă precizare de acţiune, în care a solicitat următoarele:
- suspendarea executării actelor administrative contestate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată;
- anularea fişei de evaluare a activităţii, precum şi a punctajului şi calificativului acordat;
- anularea Deciziei nr. 17806 din 23 septembrie 2009 emisă de M.E.C.I. – D.A.E.P.C.D..
- anularea Ordinului nr. 5401 din 30 septembrie 2009 emis de M.E.C.I.;
- anularea Deciziei nr. 1818 din 9 august 2009 emisă de I.Ş. judeţean Dolj;
- reintegrarea în funcţia deţinută anterior emiterii deciziilor administrative contestate;
- obligarea pârâţilor la o despăgubire egală cu drepturile salariale indexate, majorate şi actualizate, de la data de 8 septembrie 2009 până la data reintegrării efective;
- acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii precizatoare, reclamantul a prezentat argumentele care fundamentează concluzia sa în sensul acordării eronate a calificativului "nesatisfăcător".
În plus, reclamantul a apreciat că nu a fost respectată de către Comisia de Evaluare metodologia de evaluare a directorului unităţii şcolare, prevăzute în Ordinul nr. 4990/1998, Anexele I şi II.
De asemenea, reclamantul a susţinut că nu i-a fost comunicat raportul de evaluare a activităţii, ci doar Nota nr. 6409 din 31 august 2009.
În altă ordine de idei, reclamantul a menţionat faptul că Decizia nr. 1818/2009 nu a fost motivată, deoarece nu cuprinde descrierea faptelor reţinute, motivul eliberării din funcţie, termenul de contestare şi instanţa competentă să analizeze legalitatea sa.
La dosar a fost depusă documentaţia care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 343 din 7 iulie 2010, a respins acţiunea precizată şi cererea de suspendare.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
1) Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul M.E.C.I. este neîntemeiată, în raport de precizarea acţiunii introductive de instanţă şi de faptul că această autoritate publică centrală a emis ordinul contestat în speţă.
2) Capătul de cerere având ca obiect suspendarea actelor administrative contestate este nefondat, întrucât reclamantul nu a făcut dovada certă a îndeplinirii celor două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Mai precis, reclamantul nu a individualizat împrejurările de fapt şi de drept care pot crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii acestor acte administrative, iar paguba iminentă nu poate rezulta doar din simplele trimiteri la existenţa unor eventuale diferenţieri salariale între calitatea de director şi cea de profesor sau din durata proceselor.
3) Capătul de cerere având ca obiect anularea fişei de evaluare a activităţii, precum şi a punctajului şi calificativului acordat nu poate fi analizat decât cu ocazia cercetării legalităţii actelor administrative contestate, întrucât acestea sunt doar simple operaţiuni administrative care le fundamentează.
4) Capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 17806 din 23 septembrie 2009 emisă de M.E.C.I. – D.A.E.P.C.D. este prematur formulat, întrucât există o procedură administrativă de contestare a acestui act administrativ reglementată de ministerul în discuţie, procedură urmată de reclamant, care se află în derulare.
5) În cadrul prezentei acţiuni în contencios administrativ nu poate fi analizat calificativul acordat de pârâtul I.Ş. judeţean Dolj pentru activitatea desfăşurată de reclamant ca director în perioada 2008 - 2009.
6) Activitatea de evaluare a reclamantului s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor cuprinse în Metodologia de evaluare a directorilor unităţilor şcolare, atât în ceea ce priveşte modul concret de organizare şi desfăşurare a activităţii în cadrul Consiliului de Administraţie al I.Ş.J. Dolj, cât şi sub aspectul formularisticii şi al modului de completare a fişei de evaluare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul T.C., care a solicitat, în principal, casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare iar, în subsidiar, modificarea sa, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost precizată.
În primul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul critică soluţia pronunţată de prima instanţă cu privire la excepţia prematurităţii capătului de cerere referitor la anularea Deciziei nr. 17806 din 23 septembrie 2009 emisă de M.E.C.I.-D.A.E.P.C.D.
Mai precis, recurentul susţine că această excepţie procesuală a fost invocată de instanţă din oficiu şi nu a fost pusă în discuţia părţilor în şedinţă, ceea ce atrage încălcarea dreptului său la apărare.
În al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul menţionează că instanţa de fond nu a realizat o analiză corectă, completă a tuturor apărărilor sale, fapt care a determinat realizarea unei motivări lapidare şi confuze.
În plus, aceeaşi instanţă nu a motivat în concret respingerea argumentelor sale în legătură cu nelegalitatea actelor contestate.
Al treilea motiv de recurs, fondat pe prevederile pct. 8 C. proc. civ., nu conţine critici de nelegalitate.
În ultimul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că nu a solicitat, prin acţiunea dedusă judecăţii, substituirea judecătorului în competenţele autorităţii publice la care şi-a desfăşurat activitatea, anularea fişei de evaluare, a punctajului şi a calificativului, prin acordarea de către instanţă a unui alt calificativ, ci a solicitat anularea acestora ca fiind nelegale.
Intimatul M.E.C.T.S. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
I. Astfel, este nefondat motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care stabileşte, prin raportare la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., un caz de casare a hotărârii, atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Acest ultim text legal constituie dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură. De aceea, se poate susţine că motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor prevăzute la pct. 1 - 4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
În speţă, nu a fost încălcat principiul contradictorialităţii, astfel cum susţine recurentul, întrucât, chiar dacă excepţia prematurităţii nu a fost pusă în discuţia părţilor, soluţia pronunţată a fost favorabilă, urmare a faptului că acţiunea astfel cum a fost precizată a fost respinsă pe fondul său.
II. În speţă, este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare.
Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
Întrucât Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.
Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.
Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.
Respectarea acestei cerinţe a motivării actului jurisdicţional aflat în calea extraordinară de atac a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate în acţiunea dedusă judecăţii şi de argumentele aduse în apărare de partea adversă.
În speţa de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii sale.
Mai precis, judecătorul fondului cauzei a prezentat în cuprinsul hotărârii toate elementele care l-au condus la concluzia netemeiniciei acţiunii deduse judecăţii.
III. Este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., urmare a faptului că actele juridice supuse cenzurii instanţei de contencios administrativ au fost corect interpretate de către judecătorul fondului.
IV. Nici ultimul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat, pentru argumentele care vor fi prezentate în cele ce urmează.
Obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat, vizează:
- suspendarea executării actelor administrative contestate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată;
- anularea fişei de evaluare a activităţii, precum şi a punctajului şi calificativului acordat;
- anularea Deciziei nr. 17806 din 23 septembrie 2009 emisă de M.E.C.I.-D.A.E.P.C.D..
- anularea Ordinului nr. 5401 din 30 septembrie 2009 emis de M.E.C.I.;
- anularea Deciziei nr. 1818 din 9 august 2009 emisă de I.Ş. judeţean Dolj;
- reintegrarea în funcţia deţinută anterior emiterii deciziilor administrative contestate;
- obligarea pârâţilor la o despăgubire egală cu drepturile salariale indexate, majorate şi actualizate, de la data de 8 septembrie 2009 până la data reintegrării efective;
- acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia nr. 1818 din 9 august 2009 emisă de I.Ş. judeţean Dolj s-a dispus încetarea contractului de management educaţional încheiat de recurent, în calitate de director la Liceul Teoretic "G.M." C., începând cu data de 8 septembrie 2009.
În preambulul acestui act administrativ se arată că măsura dispusă a avut la bază faptul că recurentul, în urma evaluării anuale, a obţinut calificativul "nesatisfăcător", care a fost comunicat în şedinţa Consiliului de Administraţie al I.S.J. Dolj din data de 31 august 2008.
Temeiul de drept al acestei măsuri a fost reprezentat de art. IX pct. 4 din contractul de management educaţional, anexă la Metodologia de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, aprobată prin Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3142/2006.
De menţionat faptul că art. IX pct. 4 din contractul aflat în discuţie precizează unul dintre cazurile de încetare a acestuia, şi anume, dacă, pe perioada mandatului, directorul/directorul adjunct a obţinut în urma evaluării anulare sau în urma inspecţiei speciale efectuate de I.Ş. judeţean ori de către M.E.C. calificativul "nesatisfăcător".
Prin Ordinul nr. 5401 din 30 septembrie 2009, M.E.C.I. a dispus eliberarea recurentului din funcţia de director la Liceul Teoretic "G.M." C., începând cu data de emiterii sale.
Temeiul de drept al acestui act administrativ unilateral cu caracter individual a fost reprezentat de Metodologia de evaluare a directorilor şi directorilor adjuncţi de la unităţile de învăţământ, aprobată prin O M.E.N. nr. 4990/1998, de Metodologia de numire şi salarizare a directorilor şi directorilor adjuncţi de la unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, aprobată prin HG nr. 224/2005, precum şi de prevederile art. 24 alin. (3) din Metodologia de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, aprobată prin Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetăriinr. 3142/2006.
Cu ocazia emiterii acestui act administrativ a fost avută în vedere şi adresa I.S.J. Dolj nr. 1099/2009, înregistrată la M.E.C.I. sub nr. x, prin care s-a solicitat eliberarea recurentului din funcţia de director de la Liceul Teoretic "G.M." C.
Prin Decizia nr. 17806 din 23 septembrie 2009 emisă de M.E.C.I.-D.A.E.P.C.D., a fost respinsă ca nefondată contestaţia administrativă depusă de recurent cu privire la calificativul "nesatisfăcător" obţinut în urma evaluării activităţii desfăşurate în anul şcolar 2008-2008, în calitate de director al Liceului Teoretic "G.M." C.
Critica recurentului referitoare la nelegalitatea fişei de evaluare, a punctajului şi a calificativului acordat nu poate fi primită de instanţa de control judiciar pentru motivele care vor fi relevate în continuare.
În primul rând, trebuie amintit faptul că fişa de evaluare, punctajul şi a calificativul acordat nu sunt acte administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu dau naştere, nu modifică şi nu sting raporturi juridice.
În al doilea rând, acestea au caracterul unor operaţiuni administrative, care fundamentează actele administrative contestate în cauză.
În plan teoretic, procedeul normal de acţiune al autorităţilor publice este acela al actului administrativ cu caracter unilateral, cu caracter executoriu, creator de drepturi şi obligaţii faţă de cei administraţi.
Desigur, orice act administrativ este supus unui anumit formalism: el trebuie să fie emis în conformitate cu o anumită procedură, în forme determinate în mod expres de norma de drept.
Doctrina administrativă a precizat că eventuala neregularitate a uneia dintre aceste operaţiuni nu poate fi invocată decât prin intermediul unei acţiuni formulate împotriva actului administrativ final. În general, textele normative menţionează procedura care trebuie să fie parcursă pentru emiterea unui act administrativ determinat.
Din cele expuse anterior, rezultă că noţiunea de operaţiune este opusă conceptului de act juridic, care este un act emis cu intenţia de a produce efecte juridice.
Altfel spus, actul administrativ final reprezintă o concluzie a unei serii de operaţiuni preparatorii, în contextul în care numai actul final produce un prejudiciu.
Sancţiunea nelegalităţii unui act administrativ intervine atunci când un act preparator care îl fundamentează este la rândul său lovit de viciul nelegalităţii.
Cu alte cuvinte, dacă există neregularităţi care privesc un act preparator, trebuie să se aştepte emiterea actului administrativ, iar acesta din urmă să fie contestat, în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ, în care se poate invoca neregularităţile.
Referitor la operaţiunile administrative, această formă de activitate a administraţiei publice poate fi considerată la fel de importantă ca şi actul administrativ, deoarece prin ea se ajunge la emiterea şi la realizarea în fapt a actului administrativ.
În plan doctrinar, operaţiunile administrative pot fi caracterizate prin următoarele trăsături: 1) ele nu concretizează o manifestare de voinţă, ci sunt forme concrete, materiale, prin care se acţionează asupra realităţii existente; 2) operaţiunile administrative au ca trăsătură dominantă scopul pentru care se realizează şi care poate consta: în vederea emiterii actelor administrative (în sensul că le determină sau condiţionează emiterea, validitate); b) în realizarea celuilalt obiectiv al administraţiei, respectiv executarea legii.
Concluzia firească ce se poate desprinde din cele expuse anterior este aceea că efectele juridice pe care operaţiunile administrative le produc sunt acelea pe care le prevăd în mod expres actele normative care le reglementează, iar nu acelea avute în vedere de autoritatea care le săvârşeşte.
În al treilea rând, Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanţe, potrivit căreia acordarea calificativului unui funcţionar public reprezintă un atribut exclusiv al autorităţii publice cu care acesta are raport de serviciu, astfel că instanţa de contencios administrativ nu îl poate cenzura, întrucât nu se poate substitui în competenţele acesteia.
Pe cale de consecinţă, judecătorul cauzei nu poate să reanalizeze sau să modifice punctajul şi calificativul acordat şi nici nu poate anula un calificativ conferit unui funcţionar public în urma unei proceduri administrative speciale, procedură ce a fost efectuată, în speţa de faţă, în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile în materie.
Înalta Curte apreciază că actele administrative anterior individualizate sunt legale, pentru următoarele considerente:
Evaluarea activităţii manageriale desfăşurate de recurent a respectat prevederile legale care reglementează această procedură.
Mai precis, instanţa de control judiciar are în vedere Metodologia de evaluare a directorilor şi directorilor adjuncţi de la unităţile de învăţământ, aprobată prin O.M.E.N. nr. 4990/1998.
De asemenea, instanţa de recurs consideră că au fost aplicate în mod corect şi dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, astfel cum a fost modificat, care precizează:
"(1) Evaluarea personalului didactic de predare, a celui auxiliar, de conducere, de îndrumare şi de control se face anual, conform fişei de evaluare elaborată de Ministerul Învăţământului.
(2) Fişa de evaluare, corelată cu fişa individuală a postului, se notează prin punctaj de la 1 la 100.
(3) Procedura de evaluare se declanşează prin autoevaluare, consemnată în fişa individuală a postului.
(4) Pentru personalul didactic de predare, fişa de evaluare, vizată, după caz, de către şeful de catedră sau de către responsabilul comisiei metodice şi de către directorul unităţii şcolare este analizată în consiliul de administraţie, care, în prezenţa persoanei în cauză, decide asupra punctajului final.
(5) În fişa de evaluare se punctează şi activităţile realizate în afara fişei individuale a postului, în domeniul învăţământului, precum şi în alte activităţi solicitate de conducerea unităţii sau de organele ierarhic superioare.
(6) Fişa de evaluare constituie un document de bază pentru stabilirea drepturilor salariale, pentru promovarea şi accesul la programele de perfecţionare."
În speţa de faţă, instanţa de control judiciar constată că procedura de evaluare a recurentului a fost efectuată pentru perioada 1 septembrie 2008 - 31 august 2009, fiind respectat art. 1 din O.M.E.N. nr. 4990/1998, conform căruia evaluarea directorilor se face prin autoevaluare, potrivit fişei postului şi prin punctarea activităţilor de învăţământ realizate în afara celor prevăzute în fişa postului, solicitate de organele ierarhic superioare, adică I.Ş.J. Dolj.
Susţinerea recurentului referitoare la faptul că nu a avut cunoştinţă de criteriile în baza cărora se stabilesc punctajele în vederea acordării calificativului nu poate fi primită, întrucât aceste criterii, astfel cum au fost cuantificate, s-au regăsit în fişa de evaluare.
Or, recurentul a completat fişa de evaluare şi raportul de autoevaluare, acordându-şi un punctaj de 92,5 puncte şi, prin urmare, a putut lua cunoştinţă de conţinutul său.
Pe de altă parte, în fişa de evaluare ce a fost întocmită s-au punctat activităţile desfăşurate de recurent, dar au fost evidenţiate şi neregulile intervenite în activitatea managerială, fapt ce a condus la acordarea calificativului "nesatisfăcător".
Mai precis, în procesul-verbal încheiat la data de 31 august 2009, în urma şedinţei Consiliului de Administraţie al I.Ş.J. Dolj, există următoarele menţiuni: "Consiliul de Administraţie a decis în prezenţa directorilor punctajul şi calificativul final, având la bază autoevaluarea directorilor şi evaluarea realizată de inspectorii de sector pe baza dosarelor depuse. Membrii Consiliului de Administraţie al Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj au analizat şi discutat pe baza fişelor de evaluare şi propunerilor de punctaj realizate de inspectorii de sector, stabilind punctajul final şi calificativele anuale."
Ca atare, în raport de cele anterior reţinute, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate criticile recurentului referitoare la modalitatea de evaluare a activităţii sale manageriale.
În altă ordine de idei, instanţa de control judiciar apreciază că este nefondată critica recurentului referitoare la faptul că nu i-a fost comunicat raportul de evaluare, în condiţiile în care a fost înştiinţat de punctajul obţinut şi de calificativul acordat, fapt atestat prin semnătură.
Înalta Curte consideră că nu prezintă relevanţă juridică susţinerea recurentului în sensul că a avut calificative foarte bune în anii precedenţi, întrucât în discuţie a fost evaluarea activităţii manageriale pe anii 2008 - 2009, iar nu pentru perioadele anterioare despre care face menţiune recurentul.
Nici critica recurentului referitoare la faptul că actele administrative contestate sunt nelegale, urmare a faptului că au fost emise în perioada în care acesta se afla în concediu medical nu poate fi primită de către instanţă.
Într-adevăr, recurentul a depus la dosar certificatul de concediu medical seria y nr. z din care rezultă că i s-a acordat un asemenea concediu în perioada 7 septembrie 2009 - 11 septembrie 2009, însă acest act nu are viza plătitorului, în speţă unitatea angajatoare.
Ca atare, recurentul nu poate invoca propria culpă, adică necomunicarea actului medical în termenul legal pentru a obţine un drept, respectiv anularea măsurii de eliberare din funcţia publică de conducere.
În consecinţă, din cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs invocate, iar în speţă nu există motive de ordine publică care să poată fi reţinute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul T.C. împotriva Sentinţei nr. 343 din 7 iulie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2591/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2597/2011. Contencios → |
|---|
