ICCJ. Decizia nr. 2638/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2638/2011
Dosar nr.777/46/2010
Şedinţa publică din 10 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, la data de 1 iunie 2010, reclamantul N.I. a solicitat anularea Ordinului nr. 512 din 23 aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S., reintegrarea în funcţia deţinută anterior datei de 23 aprilie 2009 şi obligarea pârâtului la plata tuturor pagubelor provocate ca urmare a aplicării acestui ordin.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat acţiunea.
Reclamantul a arătat că este funcţionar public în cadrul I.T.M. Vâlcea şi de la 26 august 2005 a ocupat funcţia de conducere de inspector şef, iar în funcţie publică de execuţie are gradul de inspector de muncă cls. I, grad profesional superior, treapta de salarizare I.
A mai susţinut reclamantul că prin Ordinul nr. 512 din 23 aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S. a fost desfiinţată funcţia publică de conducere pe care o deţinea, de inspector şef, temeiul acestui ordin fiind Ordonanţa nr. 37/2009 declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009.
Astfel că, a precizat reclamantul, Decizia Curţii Constituţionale a anulat de drept efectele juridice ale actelor emise în baza OUG nr. 37/2009, Ordinul nr. 512/2009 emis de M.M.F.P.S. fiind nul de drept.
Reclamantul a mai arătat că prin Ordinul nr. 512/2009 a fost vătămat grav în interesele sale, deoarece a fost desfiinţată funcţia publică de conducere de inspector şef şi a fost trecut în funcţie publică de execuţie de inspector de clasa I, grad superior, treapta a II-a, ceea ce constituie o retrogradare, aceasta antrenând şi o reducere a veniturilor salariale de la 1920 RON/lună la 1721 RON/lună.
La 7 iulie 2010 M.M.F.P.S. a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii formulată de reclamant.
3. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa civilă nr. 187/F-C din 10 septembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul N.I., în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S. pentru autoritate de lucru judecat.
4. Motivele care au stat la baza hotărârii instanţei de fond.
Prin Ordinul nr. 512 din 23 aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S. a fost desfiinţată funcţia publică de conducere de inspector şef al I.T.M. Vâlcea şi, în consecinţă, s-a dispus încetarea raportului de serviciu a reclamantului N.I. prin eliberarea din funcţia publică de conducere de inspector şef, acordându-i-se un preaviz de 30 de zile.
Prin Ordinul nr. 531 din 26 august 2005 emis de M.M.F.P.S., reclamantul N.I. a fost numit în funcţia publică de inspector-şef, inspector de muncă cls. I, grad profesional superior, treapta de salarizare I, la I.T.M. Vâlcea, stabilindu-i-se salariul şi indemnizaţia de conducere în procent de 50%.
Prin Sentinţa civilă nr. 217/F-C din 2 decembrie 2009 a fost respinsă contestaţia formulată de reclamant împotriva Ordinului nr. 512 din 23 aprilie 2009, pe motiv că reclamantul este beneficiarul OUG nr. 37/2009 prin acceptarea postului de conducere instituit prin Ordinul nr. 969 din 25 mai 2009, efect al acestui act normativ şi că, în consecinţă, el nu poate să solicite anularea actului administrativ individual emis anterior (Ordinul nr. 512/2009) pe temeiul acestui act normativ, după constatarea neconstituţionalităţii acestuia.
Această hotărâre a rămas irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2812 din 27 mai 2010 prin care s-a respins recursul declarat de reclamant ca nefondat.
Instanţa a constatat că prin cererea dedusă judecăţii în prezentul dosar, se solicită anularea aceluiaşi act administrativ individual, respectiv Ordinul nr. 512 din 23 aprilie 2009 pe motiv că Ordonanţa nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională la data de 7 octombrie 2009 şi că OUG nr. 105/2009 copiază integral dispoziţiile primei ordonanţe.
În concluzie, instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite condiţiile autorităţii de lucru judecat prevăzute de art. 1201 C. civ., potrivit cărora "este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate", deoarece această din urmă cerere vizează acelaşi obiect al litigiului pentru aceeaşi cauză şi între aceleaşi părţi, acţiunea fiind respinsă pentru acest motiv.
Curtea nu a primit apărările reclamantului, potrivit cărora prin sentinţa arătată ar fi fost respinsă cererea ca prematură pentru neîndeplinirea în termen a procedurii prealabile, reţinând că din analiza considerentelor Sentinţei nr. 217/F-C din 2 decembrie 2009, aceste apărări nu se confirmă.
5. Recursul formulat de reclamantul N.I. împotriva Sentinţei civile nr. 187/F-C din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrative şi fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
5.1. Ordinele nr. 512 din 23 aprilie 2009 şi nr. 735 din 22 mai 2009 emise în baza OUG nr. 37/2009 sunt nule deoarece aceasta, cât şi OUG nr. 105/2009 au fast declarate neconstituţionale, iar prin aplicarea lor recurentul a fost vătămat în drepturile şi interesele sale legitime, conform art. 1 alin. (7) şi art. 9 alin. (4) coroborate cu art. 5 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Prin emiterea Ordinului nr. 512 din 23 aprilie 2009, recurentul a fost retrogradat din funcţia publică de conducere de inspector şef şi funcţia publică de execuţie de inspector de muncă superior, gradul I, treapta I, la funcţia publică de execuţie de inspector de muncă superior, gradaţia I, treapta II.
Funcţia publică de director coordonator a fost obţinută de recurent ca urmare a unui concurs desfăşurat în conformitate cu prevederile OUG nr. 37/2009 şi prin urmare, nu a existat o continuitate între ocuparea funcţiei publice de conducere de inspector şef şi funcţia de director coordonator.
5.2. Prin aplicarea OUG nr. 105/1999 a fost anulat contractul de management încheiat pentru funcţia de director coordonator, recurentul fiind trecut pe funcţia publică de execuţie, după care, participând la un nou concurs a fost numit în funcţia de director coordonator adjunct prin Decizia nr. 506 din 26 octombrie 2009.
Deşi cele două ordonanţe de urgenţă au fost declarate neconstituţionale nu s-au luat măsurile necesare pentru a se reveni la situaţia existentă înainte de aplicarea ordonanţelor.
5.3. Afirmaţiile din sentinţa recurată sunt nereale, deoarece recurentul nu a acceptat postul de director coordonator, iar împrejurarea imputării faptului că nu a atacat Ordinul nr. 512/2009 este inacceptabilă.
5.4. Prin Decizia nr. 2812/46/2009 se consemnează în conţinutul motivării Înaltei Curţi că acţiunea Dosarului nr. 1384/46/2009 nu s-a judecat conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, deoarece la data pronunţării era în vigoare OUG nr. 105/1999, care a preluat prevederile OUG nr. 37/2007 şi drept urmare acţiunea trebuia să se judece pe fond, fără a se lua în considerare autoritatea de lucru judecat.
Recurentul invocă încălcarea prevederilor art. 23, 7, 8 şi 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
6. Apărările formulate de intimatul-pârât M.M.F.P.S.
Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece în speţă, excepţia autorităţii de lucru judecat a fost soluţionată corect în raport de Sentinţa civilă nr. 217/F-C din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2812 din 28 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
II. Considerente Înaltei Curţi - instanţă competentă să soluţioneze recursul declarat.
Recursul este fondat în ceea ce priveşte critica referitoare la greşita soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Cele două acţiuni sunt întemeiate pe cauze diferite, astfel încât dispoziţiile art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ., nu sunt întrunite.
Potrivit considerentelor Sentinţei nr. 217/F-Cont/2009, reclamantul nu a formulat în termen plângerea împotriva celor două ordine atacate şi nu are niciun interes în anularea acestora.
Decizia nr. 2812 din 27 mai 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a confirmat faptul că prima acţiune nu a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, deoarece instanţa de fond a făcut aprecieri asupra termenului în care a fost introdusă plângerea prealabilă.
1.2. Cea de-a doua acţiune, ce face obiectul prezentului recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, în urma Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, ulterioară formulării primei acţiuni.
1.3. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1), teza I şi alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se impune admiterea recursului reclamantului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Se constată că motivele de recurs formulate pe fondul cauzei nu mai pot fi analizate în raport de soluţia adoptată, revenind instanţei de rejudecare să le analizeze cu ocazia pronunţării pe fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de N.I. împotriva Sentinţei civile nr. 187/F-Cont din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrative şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2611/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2639/2011. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
