ICCJ. Decizia nr. 2635/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2635/2011
Dosar nr. 24/43/2010
Şedinţa publică din 10 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 ianuarie 2010, sub nr. 24/43/2010, reclamantul P.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să dispună anularea Ordinului nr. 1289 din 13 noiembrie 2009 emis de intimat, repunerea reclamantului în funcţia deţinută anterior demiterii prin ordinul menţionat, obligarea intimatului la plata drepturilor salariale aferente funcţiei de la data demiterii şi până la reîncadrarea efectivă, precum şi la plata daunelor morale, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 1289 din 13 noiembrie 2009, emis de Ministerul întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri, comunicat la data de 16 noiembrie 2009, s-a dispus încetarea contractului de management nr. 125 încheiat între reclamant şi intimat la data de 25 mai 2009, pe considerentul obţinerii calificativului necorespunzător la evaluarea activităţii prestate în perioada mai-septembrie 2009.
În ce priveşte temeiul juridic de emitere a ordinului mai sus menţionat sunt invocate prevederile art. 5A, lit. d) şi art. 9 alin. (1), lit. h) din contractul de management aprobat prin HG nr. 527/2009, Ordinul Ministrului nr. 1215 din 19 octombrie 2009 privind constituirea comisiei de evaluare a activităţii directorilor din Cadrul Comisariatelor Regionale pentru Protecţia Consumatorilor, făcându-se de asemenea, referire la adresa nr. 1598/A.N.P.C. din 02 noiembrie 2009 la care este anexat procesul verbal încheiat la data de 28 octombrie 2009, privind rezultatele obţinute de directorii coordonatori în urma evaluării.
Întrucât ordinul de încetare a contractului de management a fost comunicat petiţionarului la data de 16 noiembrie 2009, fără a fi însoţit de nici un alt act, deşi în cuprinsul acestuia se face referire la un proces verbal de evaluare, petiţionarul a solicitat la data de 19 noiembrie 2009 intimatei, anularea ordinului menţionat, ca fiind nelegal.
Reclamantul a considerat ordinul atacat ca fiind nelegal şi lipsit de orice suport probator impunându-se anularea acestuia, repunerea lui în funcţia deţinută şi plata drepturilor salariale aferente perioadei 13 noiembrie 2009 şi până la data reintegrării efective în funcţia deţinută în baza contractului de management nr. 125 din 25 mai 2009.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive arătând că obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant constă în anularea unui act emis de Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri, persoană faţă de care a fost creat raportul de muncă cu reclamantul.
De asemenea, pârâta a invocat excepţia prematurităţii promovării cererii de chemare în judecată sub aspectul nerespectării dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
De asemenea s-a susţinut şi faptul că nu a primit nicio solicitare de revocare a Ordinului nr. 1289 din 13 noiembrie 2009. Astfel, reclamantul nu a formulat plângere prealabilă către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, ci către Ministerul întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri, aceasta fiind înregistrată la Registratura Generală a MIMMCMA sub nr. 1165 din 24 noiembrie 2009 şi la Cabinetul Ministrului acestei instituţii sub nr. 2871 din 23 noiembrie 2009.
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a primit o solicitare informală de la MIMMCMA pentru un punct de vedere referitor la situaţia juridică a reclamantului.
Pe fondul cauzei pârâta a arătat că ordinul atacat a fost emis în urma unei evaluări pentru perioada mai-septembrie 2009.
Cu privire la solicitarea de plată a daunelor morale, pârâta a arătat că este neîntemeiată atâta timp cât nu există niciun fel de dovezi care să evidenţieze în concret producerea vreunui prejudiciu. De asemenea, reclamantul este în eroare în momentul în care înţelege să îşi fundamenteze pretenţiile pe dispoziţiile Deciziei nr. 1629 din 3 decembrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea celor două excepţii invocate, iar pe fondul cauzei, a invocat şi concluziile Deciziei nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale.
A fost introdus în cauză în calitate de continuator al pârâtului Ministerului întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
În temeiul prevederilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ. instanţa a dispus unirea cu fondul a celor două excepţii invocate de către pârâtă şi pronunţându-se cu prioritate asupra acestora.
Prin sentinţa nr. 103 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a lipsei plângerii prealabile invocate de către pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
A admis în parte cererea formulată de către reclamantul P.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri în calitate de continuator în drepturi al Ministerului întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
A anulat Ordinul nr. 1289 din 13 noiembrie 2009 emis de Ministerul întreprinderilor Mici şi Mijlocii.
A dispus repunerea reclamantului în funcţia anterior avută emiterii ordinului mai sus menţionat.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri la plata drepturilor salariale aferente funcţiei, de la data emiterii şi până la reîncadrarea efectivă.
A respins cererea privind plata daunelor morale.
A obligat pârâţii la plata sumei de 2039 lei în favoarea reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor instanţa a reţinut, în primul rând că, această instituţie este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea Ministerului întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
Faptul că în baza dispoziţiilor art. 1 din OUG nr. 115/2009, acest minister s-a desfiinţat prin reorganizarea Ministerului Economiei, nu duce la pierderea calităţii procesuale pasive a pârâtei, întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 10 din acest act normativ „unităţile care funcţionează în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea ministerelor desfiinţate sau ale căror structuri sau activităţi au fost preluate potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă trec în mod corespunzător în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea ministerelor nou-înfiinţate", în cazul de fată Ministerul Economiei. Comerţului şi Mediului de Afaceri.
Curtea a apreciat că implicarea A.N.P.C. - lui în punerea în aplicare a ordinului de încetare a contractului de management al reclamantului este evidentă, acestui organ administrativ fiindu-i opozabil atât actul administrativ atacat cât şi efectele juridice care duc la naşterea, modificarea sau stingerea raportului juridic dintre emitentul actului administrativ şi persoana vătămată prin adoptarea acestui act.
De asemenea, prima instanţă a reţinut că, reclamantul desfăşurându-şi efectiv activitatea de director coordonator adjunct al Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor din cadrul instituţiei pârâte, în ipoteza admiterii acţiunii, obligaţia de reîncadrare în funcţia deţinută şi de plată a despăgubirilor solicitate îi va incumba acestei pârâte.
Astfel că, a apreciat că A.N.P.C. are calitate procesuală pasivă având în vedere asigurarea opozabilităţii efectelor hotărârii judecătoreşti faţă de pârâtă, care impune participarea obligatorie a acestei părţi la judecată ca parte a raportului juridic procesual.
În privinţa celei de a doua excepţii invocate, a prematurităţii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, instanţa reţine că reclamantul s-a adresat emitentului actului administrativ cu o cerere de revocare a acestuia.
A.N.P.C. nefiind parte nici în raportul născut prin încheierea contractului de management şi nici emitenta actului atacat nu avea nici abilitarea de a-1 revoca sau de a proceda într-un alt mod în sensul rezolvării litigiului pe cale amiabilă.
Cu toate acestea plângerea prealabilă a reclamantului înregistrată la MIMMCTPL sub nr. 792DRP din 23 noiembrie 2009 şi la Ministru sub nr. 2871 din 23 noiembrie 2009, a fost transmisă şi înregistrată şi la A.N.P.C. sub nr. 12087 din 26 noiembrie 2009.
Mai mult, a reţinut Curtea, la solicitarea ministrului, A.N.P.C. a arătat că nu este încă în măsură să exprime un punct de vedere legal, preşedintele A.N.P.C. solicitând detalii Departamentului juridic al instituţiei.
În aceste condiţii, a reţinut instanţa, nu se poate susţine că pârâta nu a fost înştiinţată despre solicitarea reclamantului de revocare a actului pretins nelegal, având posibilitatea să-şi exprime un punct de vedere faţă de această solicitare, motiv pentru care a apreciat că excepţia prematurităţii este neîntemeiată.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamantul a fost angajat în funcţia de Director coordonator Adjunct al Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Mureş ca urmare a promovării unui concurs de proiecte de management organizat de însuşi Ministerul întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
Urmare a promovării acestui concurs între reclamant şi MIMMCMA a fost semnat contractul de management nr. 125 din data de 25 mai 2009.
Prin Ordinul Ministrului întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri nr. 125 din 19 octombrie 2009 a fost constituită la nivelul ministerului o comisie care a avut ca obiect evaluarea activităţii Directorilor Coordonatori şi a Directorilor Coordonatori Adjuncţi din cadrul structurilor teritoriale ale A.N.P.C.
În urma rezultatelor obţinute ca urmare a evaluării respectării indicatorilor de performanţă indicaţi în anexa-parte integrantă a contractelor de management individuale, a fost întocmit de către comisie un proces-verbal de centralizare a datelor obţinute.
Perioada supusă evaluării a fost mai-septembrie 2009.
În ceea ce-1 priveşte pe reclamant acesta a obţinut în urma evaluării, calificativul „satisfăcător" acumulând 6 puncte şi ocupând în clasament locul 4 la nivel naţional.
Contractul de management încheiat între părţi, prevede la art. 9 cazurile limitative de încetare a sa, între care la lit. b) se prevede situaţia evaluării ca necorespunzător a directorului coordonator sau adjunct.
Prima instanţă a apreciat că nu poate fi reţinut temeiul de drept invocat de pârât în ordinul atacat, respectiv art. 9 alin. (1) lit. b) având în vedere că reclamantul a obţinut un punctaj la evaluarea comisiei special instituite, care îl califică satisfăcător (6 puncte din 10) şi îl situează pe locul IV din totalul celor 47 de comisariate.
Mai mult, ordinul atacat îşi are suportul juridic în prevederile art. 4 lit. 6) din OUG nr. 105/2009.
Prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009 Curtea Constituţională a declarat neconstituţionalitatea dispoziţiilor OUG nr. 105/2009 apreciind că sunt încălcate dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât Guvernul a intervenit într-un domeniu în care nu are competenţa materială cu referire la împrejurarea că persoana numită, în urma câştigării unui concurs anume organizat, prin „act administrativ" al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcţionează serviciul public deconcentrat respectiv şi care îşi exercită funcţia în baza unui „contract de management" încheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioadă de maxim 4 ani, contract asimilat „contractului individual de muncă". Curtea a conchis că „această construcţie juridică deficitară şi confuză ridică problema statutului juridic al „directorului coordonator şi a naturii juridice a contractului de management".
In aceste condiţii, a stabilit instanţa, actul administrativ atacat este nu numai abuziv şi nelegal, ci şi netemeinic, întrucât se eşafodează pe o stare de fapt care nu conduce la ideea că reclamantul a fost înlăturat din funcţie pentru necorespundere din punct de vedere profesional.
In privinţa reparării prejudiciului creat prin emiterea actului administrativ nelegal, aceasta constă în primul rând în repunerea reclamantului în situaţia anterioară emiterii actului şi implicit reactivarea contractului de management şi, ca atare, reîncadrarea reclamantului în funcţia de director coordonator adjunct al Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Mureş.
A doua consecinţă este despăgubirea reclamantului cu plata drepturilor salariale aferente funcţiei de la data demiterii şi până la reîncadrarea efectivă.
In privinţa cererii de plată a daunelor morale reclamantul nu a indicat cuantumul prejudiciului moral pretins a fi suferit, situaţie în care instanţa nu poate să se substituie reclamantului şi să cuantifice prejudiciul.
Astfel, Curtea a admis în parte cererea, a anulat Ordinul nr. 1289 din 13 noiembrie 2009, a dispus repunerea reclamantului în funcţia anterior avută emiterii ordinului menţionat, a obligat pârâtul, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, la plata drepturilor salariale aferente funcţiei de la data demiterii şi până la reîncadrarea efectivă, a respins cererea privind plata daunelor morale şi a obligat pârâţii la plata sumei de 2039 lei în favoarea reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta pârâtă A.N.P.C. a criticat sentinţa, în primul rând, în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a sa.
A invocat prevederile art. 5 alin. (7) din HG nr. 4/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor potrivit cărora" ministrul întreprinderilor mici şi mijlocii, comerţului şi mediului de faceri conduce aparatul propriu al ministerului, stabilit prin hotărâre, numeşte şi eliberează din funcţie personalul acestuia"
Recurenta a arătat că acest fundament juridic a fost avut în vedere şi la momentul emiterii Ordinului nr. 1289 din 13 noiembrie 2009, prin care P.A. a fost încadrat cu contract de management în funcţia de director coordonator adjunct la Comisariatul judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Mureş. Acest text de lege trebuie coroborat cu dispoziţiile art. 1 din O.U.G nr. 115/2009 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale.
Şi în ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei prematurităţii acţiunii acest recurent a apreciat că prima instanţă s-a aflat într-o gravă eroare în momentul în care a înţeles să asimileze plângerea prealabilă adresată şi transmisă prin consimţământ propriu al reclamantului, ministrului întreprinderilor mici şi mijlocii şi mediului de afaceri, document prin care se solicită revocare Ordinului nr. 1289 din 13 noiembrie 2009.
Pe fond a criticat sentinţa pentru motivul că reclamantul a fost suspus evaluării respectării indicatorilor de performanţă, ca parte componentă a contractelor individuale de management şi că nu mai era necesară numirea unei alte comisii de disciplină potrivit HG nr. 1344/2007.
Recurentul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri a susţinut, în esenţă, că, prima instanţă a soluţionat, în mod greşit acţiunea dedusă judecăţii. Astfel nu au fost avute în vedere prevederile art. 9 pct. 1 lit. b) din Contractul de management şi împrejurarea că reclamantul la evaluarea pentru perioada mai-septembrie 2009 a obţinut calificatul „necorespunzător".
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Referitor la critica lipsei calităţii procesuale a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
Înalta Curte, constată că în mod greşit prima instanţă a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de A.N.P.C.
Pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acţiune în contencios administrativ, nu este suficient ca „pârâtul" să fie o autoritate publică, fiind necesar ca autoritatea publică respectivă să fie emitenta acrului administrativ contestat sau, să nu fi soluţionat în termenul legal ori să fi refuzat nejustificat de a rezolva o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau interes legitim.
In virtutea principiului disponibilităţii părţii, pentru ca persoana chemată în judecată să dobândească rolul de subiect pasiv este necesar ca acesteia să-i poată fi opuse obligaţii corelative unor drepturi, atât drepturile, cât şi obligaţiile fiind necesar a forma un conţinut reglementat de anumite norme juridice.
Cu alte cuvinte, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana celui chemat în judecată şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
Conform dispoziţiilor alin. (1) al art. 1 din HG nr. 284/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, cu modificările ulterioare: ,,Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, denumită în continuare Autoritate, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea ministrului întreprinderilor mici şi mijlocii, comerţului şi mediului de afaceri."
De asemenea, dispoziţiile alin. (7) al art. 5 din HG nr. 4/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri, act normativ în vigoare la momentul promovării concursului de ocupare a postului de Director Coordonator Adjunct de către reclamant, stipulează faptul că: „(7) Ministrul întreprinderilor mici şi mijlocii, comerţului şi mediului de afaceri conduce aparatul propriu al ministerului, stabilit prin prezenta hotărâre, numeşte şi eliberează din funcţie personalul acestuia."
În cauză, prin Ordinul nr. 813 din 25 mai 2009 emis de ministrul întreprinderilor mici şi mijlocii, comerţului şi mediului de afaceri, în temeiul art. III alin. (4) din OUG nr. 37/2009, P.A. a fost încadrat cu contract de management în funcţia de director coordonator adjunct la Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Mureş.
Prin ordinul nr. 1289 din 13 noiembrie 2009 emis tot de ministrul întreprinderilor mici şi mijlocii, comerţului şi mediului de afaceri d-lui P.A. i-a încetat contractul de management încheiat cu Ministerul întreprinderilor mici şi mijlocii, comerţului şi mediului de afaceri, ca urmare a obţinerii calificativului „necorespunzător", la evaluarea activităţii prestate pentru perioada mai - septembrie 2009.
Înalta Curte constată că A.N.P.C. nu are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecăţii având în vedere, pe de o parte prevederile art. 5 alin. (7) din HG nr. 4/2009 care dau în competenţa ministrului numirea personalului de conducere din unităţile deconcentrate, iar pe de altă parte faptul că prezentul contract de management a fost încheiat între minister şi reclamant, ceea ce presupune respectarea principiului similitudinii actelor juridice.
De asemenea, Înalta Curte constată că excepţia inadmisibilităţii acţiunii este neîntemeiată, instanţa de fond în mod temeinic a reţinut că în cauză reclamanta a făcut dovada îndeplinirii plângerii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, republicată.
Cu privire la legalitatea actului administrativ atacat
În cauză, aşa cum a mai arătat în considerentele precedente, prin Ordinul nr. 813 din 25 mai 2009 emis de ministrul întreprinderilor mici şi mijlocii, comerţului şi mediului de afaceri, P.A. a fost încadrat cu contract de management în funcţia de director coordonator adjunct la Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Mureş, în temeiul art. III alin. (4) din OUG nr. 37/2009.
Guvernul României a adoptat OUG nr. 37/2009 şi OUG nr. 105/2009 prin care a reglementat modalitatea de ocupare a funcţiilor publice de conducere a serviciilor publice deconcentrate, mai precis schimbarea denumirii acestor funcţii.
OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională în cadrul unei obiecţii de neconstituţionalitate a legii de aprobare a acestei ordonanţe.
In cadrul controlului a priori realizat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate a legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă, controlul s-a raportat la actul normativ supus aprobării prin lege, care a format corpul legii respective şi care nu poate fi disociată de legea de aprobare.
Prin Decizia susmenţionată s-a reţinut neconstituţionalitatea extrinsecă, a OUG nr. 37/2009, întrucât s-a emis de către Guvern o ordonanţă de urgenţă în domeniul rezervat prin Constituţie legii organice.
Aşa cum s-a arătat şi în Decizia nr. 1257/2009, dar şi în jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale, legea de aprobare nu poate elimina starea de neconstituţionalitate rezultată din Ordonanţa prin care Guvernul a reglementat într-o materie din domeniul legii organice.
In ceea ce priveşte OUG nr. 105/2009, prin Decizia nr. 1629/2009 Curtea Constituţională a declarat neconstituţională şi această ordonanţă de urgenţă, care a înlocuit OUG nr. 37/2009, deoarece conţine aceleaşi soluţii legislative.
In cauză, reclamantul a invocat beneficiul numirii printr-un act administrativ adoptat în baza unei ordonanţe de urgenţă declarată neconstituţională şi lipsa de efecte a unui alt act administrativ emis în baza unei alte ordonanţe de urgenţă declarată, de asemenea, neconstituţională.
Înalta Curte precizează că actele administrative produc efectele pe care legea sau alt act normativ cu aceeaşi forţă juridică le-a prevăzut.
Insă, în cauză suntem în prezenţa unei situaţii speciale, pentru care se impune a fi aplicate soluţiile jurisdicţiei constituţionale.
Puterile discreţionare ale autorităţilor de legiferare, ale Parlamentului şi respectiv ale Guvernului, în condiţiile art. 108 alin. (3) şi art. 115 din Constituţia României, sunt însă limitate de prevederile Constituţiei ca lege fundamentală în stat.
In principiu, Parlamentul ca unică autoritate de legiferare în stat are puteri discreţionare, însă cu limitările reglementate în Constituţie.
In situaţia legiferării prin ordonanţă sau ordonanţă de urgenţă, Guvernul în baza delegării legislative poate interveni în exercitarea nemijlocită a unei atribuţii proprii autorităţii legiuitoare, dar numai în condiţiile şi limitările aduse prin Constituţie, respectiv art. 108 alin. (3) şi art. 115 din Constituţia României.
In ceea ce priveşte OUG nr. 37/2009, legea de aprobare şi implicit cuprinsul normativ al ordonanţei a fost declarat neconstituţională, reţinându-se de Curtea Constituţională că atât modalitatea de reglementare a funcţiei publice cât şi actul administrativ de numire reprezintă construcţii juridice deficitare şi confuze adoptate cu încălcarea competenţei materiale a Guvernului.
Lipsirea de temei constituţional al actului normativ primar, respectiv al OUG nr. 37/2009 are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestuia, respectiv al actului administrativ de numire şi a contractului de management.
Pierderea legitimităţii constituţionale a actului normativ primar produce efecte directe şi imediate asupra actului administrativ, situaţie în care însăşi numirea reclamantului într-o funcţie publică de conducere în alte condiţii decât cele reglementate prin Legea nr. 188/1999 reprezintă un act nelegal al cărui beneficiu nu poate fi invocat.
Viciul de neconstituţionalitate al actului normativ primar, al OUG nr. 37/2009 este de natură a antrena şi viciul actului administrativ de numire emis în baza acestuia, astfel că actul de numire pe postul respectiv devine inexistent.
Înalta Curte precizează că potrivit prevederilor art. 142 şi art. 146 din Constituţia României, Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei şi unica autoritate care se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgare (control a priori) şi asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele.
Judecătorul de drept administrativ (ca şi cel de drept comun) nu judecă legea sau ordonanţa, constituţionalitatea acestora, dar cenzurează un act administrativ adoptat cu ignorarea unei reguli constituţionale, după ce Curtea Constituţională a declarat actul primar neconstituţional.
Viciul de neconstituţionalitate al Ordonanţei de urgenţă, adoptată cu nesocotirea regimului constituţional atinge şi actul administrativ, conferindu-i o existenţă lipsită de suport legal.
Pe de altă parte şi raportul de evaluare a constatat deficienţe în atingerea obiectivelor stabilite prin contractul de management, reclamantul obţinând calificativul „nesatisfăcător"în urma evaluării efectuate.
Astfel fiind, Înalta Curte constată instanţa de fond în mod greşit a dispus anularea Ordinului nr. 1289 din 13 septembrie 2009.
In consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicată, Înalta Curte va admite recursurile, va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea reclamantei, în contradictoriu cu Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri,ca neîntemeiată şi în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi de Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri împotriva sentinţei nr. 103 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului P.A. în contradictoriu cu Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri ca neîntemeiată şi în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2634/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2637/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
