ICCJ. Decizia nr. 2657/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2657/2011
Dosar nr.2338/54/2010
Şedinţa publică din 11 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 10 august 2010, reclamantul R.V.E. a chemat în judecată Guvernul României şi A.N.A.F., solicitând anularea raportului final întocmit cu ocazia finalizării concursului organizat în perioada 28 - 30 iulie 2010 pentru ocuparea funcţiei publice de secretar al municipiului Caracal, şi validarea punctajelor acordate de comisia de soluţionare a contestaţiilor formulate la cele două probe susţinute.
Reclamantul a mai cerut şi declararea sa ca admis la concurs, prin obligarea celei de-a doua pârâte la întocmirea raportului final cu luarea în considerare a punctajului obţinut după contestarea rezultatelor iniţiale.
De asemenea, reclamantul a invocat prin acţiune şi excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 65 lit. c) şi art. 66 lit. c) din HG nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, în urma soluţionării contestaţiilor formulate referitor la punctajul iniţial, de 158 puncte, obţinut la cele două probe ale concursului, a fost declarat respins, deşi, punctajul stabilit ulterior, de 166,6 puncte, era superior celui acordat pentru candidatul declarat admis, G.C.I., de 159,4 puncte.
Sub acest aspect, reclamantul a învederat că sunt nelegale dispoziţiile din HG nr. 611/2008 potrivit cărora contestaţia se respinge dacă între punctajul acordat de comisia de concurs şi cel stabilit de comisia de soluţionarea contestaţiilor nu este o diferenţă mai mare de 10 puncte. În acest sens, s-a arătat că aceste prevederi contravin dispoziţiilor Legii nr. 188/1999, art. 55 şi 57 alin. (3).
La data de 23 septembrie 2010, M.A.I., în calitate de iniţiator al HG nr. 611/2008, a formulat cerere de intervenţie în interesul Guvernului României, solicitând respingerea excepţiei de nelegalitate, cerere admisă în principiu prin Încheierea din 22 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa nr. 545 din 26 noiembrie 2010 a aceleiaşi instanţe s-a admis cererea de intervenţie şi s-au respins ca neîntemeiate, atât excepţia de nelegalitate, cât şi acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că dispoziţiile a căror nelegalitate s-a invocat pe cale de excepţie nu contravin principiului competenţei profesionale, reglementat de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, hotărârea de guvern acordând credit evaluării iniţiale făcute de comisia de concurs, în exercitarea atribuţiilor legale de a stabili în amănunt regulile de organizare şi desfăşurare a concursurilor de recrutare a funcţionarilor publici.
Instanţa a reţinut că, întrucât punctajul acordat reclamantului de către comisia de soluţionare a contestaţiilor nu prezintă o diferenţă mai mare de 10 puncte faţă de punctajul stabilit de comisia de concurs, acţiunea apare ca neîntemeiată, solicitările fiind indisolubil legate de modul de soluţionare a excepţiei de nelegalitate invocate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul R.V.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că instanţa de fond nu a analizat excepţia de nelegalitate prin prisma definiţiei principiului competenţei reglementat de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 şi art. 4 lit. a) din HG nr. 611/2008, dând o interpretare proprie acestei sintagme.
În acest sens, reclamantul a arătat că dispoziţiile art. 65 lit. c) şi art. 66 lit. c) din HG nr. 611/2008 diminuează ori chiar înlătură posibilitatea candidatului de a beneficia de nota mai favorabilă pe care ar obţine-o după recorectarea lucrării sau reevaluarea răspunsurilor date la interviu.
S-a precizat că prevederile sus-menţionate au un caracter arbitrar, nu au bază legală şi afectează, prin stabilirea acelei diferenţe de punctaj de 10 puncte, desfăşurarea concursului în baza principiilor reglementate de Legea nr. 188/1999, precum şi selectarea candidaţilor exclusiv pe criteriul competenţei.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, potrivit art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să arate motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cu alte cuvinte considerentele trebuie să demonstreze în mod logic concordanţa deplină dintre soluţia din cauza respectivă şi realitate. Nu este suficientă precizarea normelor legale aplicabile şi nici redarea în rezumat a probelor administrate, instanţa având obligaţia să dea răspunsuri precise la toate capetele de cerere şi la toate apărările formulate, pe baza probelor administrate, a argumentelor şi raţionamentelor juridice, a principilor şi regulilor de drept substanţial şi procesual.
În cauză, se constată că soluţia pronunţată nu corespunde acestor cerinţe, instanţa de fond neanalizând toate petitele acţiunii, rezumându-se doar a concluziona asupra netemeiniciei excepţiei de nelegalitate, pe considerentul că textele în litigiu din HG nr. 611/2008 sunt în concordanţă cu dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Şi sub acest aspect, sentinţa, pronunţându-se asupra legalităţii prevederilor art. 65 lit. c) şi 66 lit. c) din hotărârea de guvern, nu a analizat excepţia invocată prin prisma definiţiei principiului competenţei, astfel cum este definit de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 şi preluat în art. 4 lit. a) din HG nr. 611/2008.
Potrivit acestui principiu, persoanele care doresc să acceadă sau să promoveze într-o funcţie publică trebuie să deţină şi să confirme cunoştinţele şi aptitudinile necesare exercitării funcţiei respective.
Corelativ, aceleaşi acte normative definesc şi un alt principiu care stă la baza organizării şi dezvoltării carierei funcţionarilor publici, respectiv cel al competiţiei, potrivit căruia confirmarea cunoştinţelor şi aptitudinilor necesare exercitării unei funcţii publice se face prin concurs sau examen.
Astfel, instanţa de fond, analizând dispoziţiile a căror nelegalitate s-a invocat pe cale de excepţie, trebuia să se pronunţe dacă, prin reglementarea acelei diferenţe de notare mai mare de 10 puncte la o probă, nu a fost încălcat principiul competenţei, în condiţiile în care obiectivul fundamental al administraţiei publice îl constituie creşterea gradului de satisfacere a interesului public, oferirea de servicii publice profesioniste, care nu pot fi realizate fără a se urmări şi unele caracteristici pe care trebuie să le aibă funcţionarii publici, înglobate în ceea ce înseamnă competenţa profesională.
De asemenea, Curtea constată că instanţa de fond nu a analizat legalitatea şi temeinicia celorlalte cereri cu care a fost învestită, având ca obiect invalidarea rezultatelor concursului organizat pentru ocuparea funcţiei publice de conducere de secretar al municipiului Caracal, desigur fără a se substitui în atribuţiile comisiilor de concurs.
Sub acest aspect, se constată şi faptul că nu a fost chemat la proces şi funcţionarul public declarat admis în urma validării rezultatelor concursului, a cărui citare era imperios necesară pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă. Chiar dacă reclamantul nu a cerut introducerea în cauză a persoanei ce a câştigat concursul, instanţa avea obligaţia, potrivit art. 129 alin. (4) C. proc. civ., de a pune în discuţie participarea acesteia la proces.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admiţând recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejucare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de R.V.E. împotriva Sentinţei civile nr. 545 din 26 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2655/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2659/2011. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
