ICCJ. Decizia nr. 2639/2011. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2639/2011
Dosar nr.171/54/2010
Şedinţa publică din 10 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 248 din 6 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.A.A. - Filiala Dolj, în contradictoriu cu pârâta U.N.B.R. şi a anulat Decizia nr. 530 din 01 iulie 2009, emisă de C.U.N.B.R.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente.
Prin Decizia nr. 530 din 01 iulie 2010 emisă de C.U.N.B.R., a fost admisă contestaţia formulată de avocatul P.E. împotriva Hotărârii Adunării Generale a Filialei Dolj a C.A.A., din data de 21 martie 2009 privind alegerea Consiliului de Administraţie al filialei.
În motivarea acestei decizii, s-a reţinut că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 128 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor ("C.A.A.") care prevăd că "un membru al Consiliului filialei poate fi şi membru al Consiliului Baroului" şi că aceste dispoziţii sunt limitative şi de strictă interpretare.
S-a mai reţinut că art. 128 alin. (3) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor nu poate fi interpretat decât în sensul că numărul membrilor consiliului de filială care pot cumula şi calitatea de membru al consiliului de conducere al baroului este riguros limitat la o singură persoană, şi că dacă s-ar fi urmărit consacrarea, prin reglementarea statutară, a posibilităţii generice a cumulării celor două calităţi, textul art. 128 din statut ar fi folosit sintagma de "membrii Consiliului filialei pot fi şi membrii ai Consiliului Baroului".
Prin Hotărârea din 21 martie 2010 a Adunării Generale Ordinare a membrilor Filialei Dolj a C.A.A. din România s-a ales componenţa Consiliului de administraţie.
Prin Decizia nr. 195 din 26 martie 2009 emisă de Consiliul Baroului Dolj s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de doamna avocat P.E., prin care aceasta a solicitat să fie supusă analizei Consiliului Baroului legalitatea alegerii Consiliului C.A.A. - Filiala Dolj, în cadrul Adunării Generale a membrilor filialei din data de 21 martie 2009.
Prima instanţă a reţinut că obiectul Deciziei nr. 530 din 01 iulie 2010, emisă de C.U.N.B.R., este reprezentat de cererea formulată de avocatul P.E., înregistrată la C.A.A. din România în 07 aprilie 2009 şi înaintată U.N.B.R., în temeiul Hotărârii nr. 8 din 08 mai 2009 a Consiliului C.A.A.
Prin această cerere, a constatat Curtea, avocatul P.E. a solicitat analizarea legalităţii alegerii Consiliului C.A.A. - Filiala Dolj din data de 21 martie 2009, cu motivarea că au fost interpretate greşit dispoziţiile art. 128 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor, care în realitate instituie o stare de incompatibilitate între calitatea de consilier în cadrul Consiliului de Administraţie al C.A.A. - Filiala Dolj şi cea de consilier al Consiliului Baroului Dolj.
Faţă de aceste aspecte, prima instanţă a constatat că susţinerile reclamantei în sensul că petenta P.E. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 195 din 26 martie 2009 a Consiliului Baroului Dolj iar nu a Hotărârii Adunării Generale a Filialei Dolj, este nefondată având în vedere că, deşi avocatul P.E. a formulat o cerere având ca obiect Decizia nr. 195/2009 a Baroului Dolj pe care a adresat-o U.N.B.R., prin Decizia contestată, nr. 530 din 01 iulie 2010 emisă de C.U.N.B.R. a fost soluţionată cererea petentei înregistrată la C.A.A. din România în 7 aprilie 2009.
În ceea ce priveşte competenţa C.U.N.B.R. de a soluţiona o contestaţie formulată împotriva unei hotărâri a Adunării Generale a filialei C.A.S. a Avocaţilor privind alegerea Consiliului de Administraţie, prima instanţă a constatat că prin art. 63 din Legea nr. 51/1995 cu modificările ulterioare, în forma în vigoare la data adoptării deciziei contestate, sunt reglementate atribuţiile Consiliului U.N.B.R.
Raportat la aceste dispoziţii, prima instanţă a reţinut că organul emitent al deciziei contestate nu avea competenţa legală de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva unei hotărâri a Adunării generale a Filialei C.A.A., prevederile art. 63 lit. s) şi r) din Legea nr. 51/1995, conferind doar atribuţii de coordonare a C.A.A. şi adoptare de hotărâri în interesul profesiei în cazurile prevăzute de lege iar nu de jurisdicţie a filialelor C.A.A.
Faţă de aceste aspecte, prima instanţă a reţinut pe de-o parte necompetenţa Consiliului Uniunii în emiterea unui astfel de act administrativ şi totodată că, în mod nefondat prin Decizia nr. 530 din 01 iulie 2010 s-a apreciat că prevederile art. 128 alin. (3) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor nu permit cumulul calităţii de membru al consiliului de filială al C.A.A. cu cea de membru al Consiliului Baroului, decât pentru o singură persoană.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurenta U.N.B.R.
În termen legal, împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă, a formulat recurs pârâta U.N.B.R.
Criticând soluţia adoptată de prima instanţă şi invocând ca motiv de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 9 cu referire la art. 3041 C. proc. civ., recurenta - pârâtă U.N.B.R. a susţinut, printr-un prim motiv de recurs că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea legii în ceea ce priveşte determinarea cadrului procesual.
Sub acest aspect s-a apreciat că era obligatorie participarea în cauză a petentei P.E. astfel că judecătorul fondului trebuia să o citeze în calitate de persoană particulară în favoarea căreia s-a emis actul.
Drept urmare, recurenta a susţinut că se impune casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Printr-un al doilea motiv de recurs s-a apreciat că hotărârea este rezultatul aplicării greşite a legii, în ceea ce priveşte parcurgerea procedurii administrative prealabile, întrucât intimata - reclamantă s-a adresat instanţei de judecată ulterior depunerii la U.N.B.R. a unei contestaţii împotriva deciziei atacate ulterior pe cale judecătorească, dar înainte ca U.N.B.R. să soluţioneze respectiva contestaţie, ceea ce contravine prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, republicată.
Printr-un al treilea motiv de recurs, recurenta a menţionat că hotărârea recurată este pronunţată cu aplicarea greşită a legii atât în ceea ce priveşte verificarea competenţelor C.U.N.B.R. cât şi în ceea ce priveşte analiza incompatibilităţilor între calitatea de consilier al Baroului şi cea de membru al Consiliului de administraţie al filialei C.A.A.
Recurenta a susţinut că intră în competenţa C.U.N.B.R. verificarea legalităţii actelor filialelor C.A.A., potrivit art. 63 lit. c) din Legea nr. 51/1995 ce prevede că această formă de conducere a profesiei de avocat rezolvă orice probleme interesând profesia, cu excepţia celor care sunt date în competenţa exclusivă a Congresului Avocaţilor.
Concluzia primei instanţe este nelegală şi raportat la interpretarea sistematică a textelor legale incidente, de vreme ce Consiliul Uniunii are dreptul de a controla actele barourilor dar nu are dreptul de a controla actele filialelor barourilor care sunt controlate de Consiliile barourilor.
Totodată, interpretarea art. 128 alin. (1) - (3) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor este contrară intenţiei autorului actului de reglementare, câtă vreme prin instituirea acestei norme s-a urmărit evitarea incompatibilităţii între calitatea de membru al Consiliului baroului şi cea de membru al Consiliului de Administraţie al filialei C.A.A.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile aduse, faţă de prevederile legale incidente şi raportat la actele şi lucrările dosarului dar şi la apărările intimatei - reclamante, Înalta Curte reţine că recursul de faţă este întemeiat în sensul şi pentru considerentele în continuare arătate.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii primei instanţe, de mai sus, prin cererea de chemare în judecată reclamanta C.A.A. - filiala Dolj a solicitat ca în contradictoriu numai cu pârâta U.N.B.R. să se dispună desfiinţarea Deciziei nr. 530 din 1 iulie 2009 a C.U.N.B.R., cu consecinţa menţinerii hotărârii Adunării Generale a filialei Dolj din 21 martie 2009, privind alegerea Consiliului de administraţie a filialei.
Nu este fondat primul motiv de recurs al recurentei - pârâte vizând nelegala stabilire a cadrului procesual, în condiţiile în care Înalta Curte apreciază că nu se impunea introducerea în cauză a d-nei avocat P.E., chiar dacă iniţial aceasta a solicitat Baroului Dolj la data de 26 martie 2009, analiza de către Consiliului Baroului a legalităţii alegerii C.A.A. - Filiala Dolj, în cadrul Adunării Generale a membrilor filialei din 21 martie 2009.
Actul administrativ contestat nu o vizează pe d-na P., aceasta nu este o persoană vătămată printr-un act administrativ, în sensul legii contenciosului administrativ, şi nici nu se pune problema recunoaşterii vreunui drept pretins de aceasta.
Aşadar, reţinând netemeinicia acestui motiv de recurs, Înalta Curte nu va dispune casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cum s-a solicitat.
Nefondat este şi motivul de recurs vizând neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii prealabile, în condiţiile în care s-a depus la dosar dovada efectuării acestei proceduri prin expedierea plângerii la data de 24 iulie 2009, anterior datei introducerii acţiunii la 18 decembrie 2009, la care însă recurenta - pârâtă nu a dovedit că ar fi răspuns până în prezent.
Este aşadar deplin incidentă prevederea art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, republicată, potrivit cu care acţiunea de chemare în judecată se poate introduce în termen de 6 luni, calculat de la data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, de 30 zile, potrivit art. 2 lit. h) din acelaşi act normativ şi s-a demonstrat conformarea reclamantei - intimate acestor exigenţe legale.
Înalta Curte apreciază însă că este întemeiat cel de-al treilea motiv de recurs, circumscris motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând greşita aplicare a legii.
Contrar celor susţinute de judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că textele cuprinse în legea specială, respectiv prevederile art. 63 lit. c) cu referire la art. 63 lit. r) din Legea profesiei de avocat nr. 51/1995, cu modificări, se impun a fi interpretate în sensul recunoaşterii competenţei C.U.N.B.R. în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei hotărâri a Adunării Generale a filialei C.A.A.
În condiţiile în care nici un text din acest act normativ nu conferă expres Congresului Avocaţilor o atare competenţă şi faţă de prevederile art. 63 sus-citate, potrivit cu care C.U.N.B.R. are, printre atribuţiile indicate, pe cea de rezolvare a oricăror probleme interesând profesia de avocat între sesiunile Congresului avocaţilor, cu excepţia celor care sunt date în competenţa exclusivă a Congresului (art. 63 lit. c)), dar şi pe cea de coordonare a activităţii C.A.A. şi de adoptare a regulamentului acesteia (art. 63 lit. r)), este nu numai firească dar şi corespunzătoare voinţei legiuitorului interpretarea, potrivit cu care în sarcina C.U.N.B.R. se impune a fi recunoscută, în contextul activităţii de coordonare a activităţii Casei de Asigurări, şi atribuţia de exercitare a controlului de legalitate al actelor adoptate de autoritatea reclamantă.
De altfel judecătorul fondului nu a oferit nici un argument derivând din interpretarea teleologică a textelor sus arătate, apreciind numai că lipsa reglementării atrage automat competenţa Congresului avocaţilor în această materie, ceea ce nu corespunde însă spiritului legii şi nici modului în care sunt reglementate competenţele organismelor de conducere a profesiei de avocat.
Înalta Curte apreciază totodată că şi modalitatea în care prima instanţă a interpretat prevederile art. 128 alin. (1) - (3) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor, potrivit cu care "un membru al consiliului filialei, compus din 3 - 5 membrii, din care unul este pensionar, poate fi şi membru al Consiliului Baroului este contrară sensului şi raţiunii reglementării".
Este evident, din succesiunea prevederilor cuprinse în art. 128, că numai cu privire la o persoană din cadrul Consiliului filialei se prevede posibilitatea de a cumula o atare calitate cu cea de membru în Consiliul Baroului şi nu în ceea ce îi priveşte pe toţi membrii consiliului filialei care, în urma alegerilor din 21 martie 2008, rezultă că sunt şi membrii ai Consiliului de conducere al Baroului Dolj.
Înalta Curte constată că, prin instituirea unei atare norme legiuitorul a urmărit evitarea unei incompatibilităţi şi respectiv a unui conflict de interese între calitatea de membru al consiliului Baroului şi cea de membru al consiliului de administraţie al filialei C.A.A., în vederea asigurării unei supravegheri şi a unui control obiectiv desfăşurat de consiliul baroului asupra activităţii filialei şi a membrilor săi.
Faţă de toate cele arătate aşadar, în temeiul art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte a admite recursul de faţă şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii reclamantei - intimate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de U.N.B.R. împotriva Sentinţei civile nr. 248 din 6 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea reclamantei C.A.A. - Filiala Dolj, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2638/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2655/2011. Contencios → |
|---|
