ICCJ. Decizia nr. 2663/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2663/2011
Dosar nr. 3342/2/2009
Şedinţa publică de la 11 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 3614 din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi pe cale de consecinţă a constatat existenţa calităţii de lucrător al Securităţii, în privinţa pârâtului C.M..
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a apreciat, că în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Astfel, s-a reţinut că pârâtul a fost angajat al fostei Securităţi, având gradele de locotenent în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Regiunea Stalin, în anul 1958, maior în anul 1974 şi locotenent colonel în anul 1980 şi 1982 în cadrul Inspectoratului Judeţean Braşov, calitate în care a desfăşurat o serie de activităţi care au suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului.
Cu privire la activităţile desfăşurate de recurent în calitate de lucrător al Securităţii, instanţa de fond a reţinut în esenţă, următoarele:
La data de 16 mai 2008, numitul C.B. formulează în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, cerere de verificare a calităţii de lucrător ai Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului având la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nr. I 157624.
Acest dosar îl are ca titular pe numitul C.V., fiind deschis la data de 06 aprilie 1957 pe baza unor informaţii din care rezultă că o serie de elemente din Tohanul Vechi, sunt constituiţi în organizaţia religioasă „M:I.”. Tot din informaţiile date de acelaşi agent, a rezultat că iniţiatorul acestei organizaţii religioase ilegale este numitul C.V., lucrător la Uzina de Tractoare din oraşul S., domiciliat în com. Tohanul Vechi.
În acest dosar se află raportul privind pe N.I. din 20 septembrie 1974, aprobat la 23 septembrie 1974, semnat olograf de către pârât din cadrul Inspectoratului Judeţean Braşov, în care se menţionează că sus-numitul a fost luat supraveghere informativă generală pe motivul că făcând o vizită turistică în R.F.G. a luat legătura cu medicul fugar V.M., originar din Braşov. Faţă de cele raportate mai sus s-a propus contactarea lui N.I. în scopul culegerii unor date privind legăturile sale din exterior, dacă acestea au încercat să acţioneze asupra lui în scopuri duşmănoase.
Instanţa de fond a reţinut că această măsură a contactării lui N.I, a fost pusă în aplicare, astfel cum rezultă din Raportul cu propuneri în cazul lui N.I. din 9 din 10 decembrie 1974, întocmit şi semnat olograf de locotenent N.I. din cadrul Inspectoratului Judeţean Braşov, în care se menţionează că în ziua de 6 decembrie 1974, numitul N.I. a fost contactat, cu care ocazie a furnizat o informare referitoare la plecările sale în străinătate şi persoanele pe care le-a contactat acolo, informare care confirmă materialele existente la dosar.
Dosarul conţine şi adresa emisă la 16 ianuarie 1974 de Inspectoratul Judeţean Braşov, către secţia specială „S” (interceptarea corespondenţei) prin care se solicită folosirea mijloacelor speciale de care dispune unitatea pentru a trimite date despre corespondenţa internă a numitului N.I. interesând persoanele cu care întreţine legături pe această cale, caracterul acestor legături, dacă este vizitat de cetăţeni străini sau primeşte veşti din străinătate prin intermediul altor persoane. Se solicită ca datele obţinute să fie trimise la tovarăşul major C.M. care va ţine contactul operativ în această problemă.
Mai reţine instanţa de fond că respectivele activităţi s-au concretizat în nota informativă dată de persoana respectivă, notă care conţinea informaţii privind plecările sale în străinătate, persoanele contactate acolo, deci informaţii referitoare la viaţa privată a acestora.
Mai constată instanţa de fond că din nota de interceptare din 29 iulie 1974 pe care este menţionat şi numele pârâtului, rezultă că acesta a exploatat informaţii despre titular, obţinute prin interceptarea corespondenţei.
Conchide instanţa de fond în sensul că activităţile desfăşurate de pârât în calitate de lucrător al Securităţii, astfel cum au fost dovedite în cauză, au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale prevăzute atât de legislaţia internă în vigoare în acea perioadă, cât şi de legislaţia internaţională, respectiv dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice; dreptul la liberă circulaţie prevăzut de art. 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 85 lit. a) din Constituţia României din 1952, coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Referitor la celelalte două dosare indicate în Nota de Constatare, dosarele având la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii cotele X şi Y, s-a reţinut că pentru acestea nu au fost formulate cereri de verificare în conformitate cu disp. art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei doar înscrisurile din Dosarul cu nr. I 157624.
În legătură cu înlăturarea apărărilor apărările formulate de pârât pe parcursul soluţionării cauzei, instanţa de fond a conchis în sensul că: este irelevant în soluţionarea cauzei faptul că împotriva pârâtului nu s-a înregistrat la comisiile specializate nici o reclamaţie privind eventualele abuzuri comise în activitatea sa, atâta timp cât O.U.G. nr. 24/2008 nu condiţionează calitatea de lucrător al Securităţii, de săvârşirea unor abuzuri dintre cele la care se referă pârâtul; invocarea prescripţiei cu privire la săvârşirea unor fapte constând în abuzuri în activitatea profesională a fost considerată, de asemenea, irelevantă în cauză, întrucât O.U.G. nr. 24/2008 nu are ca scop promovarea răspunderii juridice şi politice a persoanelor deconspirate că au participat la activitatea de poliţie politică comunistă şi nu creează premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Constituţională în mai multe decizii, printre care şi Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010 pronunţată în soluţionarea excepţiei invocată de pârât.
Cu privire la susţinerile pârâtului în sensul că şi-a desfăşurat activitatea profesională conform legilor, ordinelor şi instrucţiunilor în vigoare, cadrele militare având obligaţia de a respecta jurământul şi prevederile regulamentelor militare şi de a executa întocmai şi la timp ordinele comandanţilor şi ale şefilor instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile legale care definesc noţiunea de lucrător al Securităţii nu fac nici o distincţie în acest sens, după cum activităţile s-au desfăşurat în temeiul şi cu respectarea legislaţiei, a regulamentelor militate şi a ordinelor primite de la superiori sau nu au avut temei legal.
Din acest motiv, instanţa de fond a considerat ca nefiind utile, concludente şi pertinente în soluţionarea cauzei înscrisurile menţionate în notele de şedinţă depuse de pârât pentru termenul din 28 septembrie 2010 şi solicitate a fi depuse la dosar de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi anume: ordinele şi instrucţiunile privind activitatea de informaţii - Decretul Consiliului de Stat nr. 121/1978 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului de Interne, Instrucţiunile din 1987 ale Departamentului Securităţii Statului privind organizarea şi desfăşurarea activităţii informativ-operative a organelor de securitate.
Mai consideră instanţa de fond că existenţa cadrului legal cu respectarea căruia s-a desfăşurat activitatea pârâtului în calitate de angajat al Securităţii, nu constituie o împrejurare de natură să facă inaplicabile disp. art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Cu privire la susţinerile în sensul că cetăţeanul care a fost supravegheat sau verificat informativ, încălca el însuşi obligaţii constituţionale şi legale care duceau la restrângerea şi limitarea legală a unor drepturi ale acestuia, pârâtul susţinând, de fapt, că restrângerea acestor drepturi îşi are temeiul în dispoziţiile legale din perioada respectivă(C. pen. din 1968) şi nu în activitatea desfăşurată de lucrătorii Securităţii instanţa de fond a considerat că art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 nu are în vedere limitări ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în sensul C. pen., ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni, ci se referă la îngrădirea sau suprimarea acestora ca o consecinţă a activităţii desfăşurate de lucrătorii Securităţii cu privire la persoane supravegheate informativ, activitate ce nu era condiţionată de săvârşirea unor infracţiuni de către acestea.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 3614 din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul C.M., în temeiul dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă, următoarele:
2.1 Astfel, printr-o primă critică întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susţine recurentul că hotărârea instanţei de fond nu este motivată corespunzător, în condiţiile în care se reţin exclusiv susţinerile intimatei, deşi pe parcursul soluţionării cauzei a insistat asupra aplicării art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi asupra analizei pertinente a speţei şi implicit asupra motivării corespunzătoare a sentinţei.
2.2 Printr-un alt set de critici, circumscris motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul invocă lipsa de temei legal a hotărârii recurate susţinând, în acest sens că, deşi instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că anumite probe din dosar nu-i pot fi imputate, în lipsa solicitării părţii interesate, conform prevederilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, nu a observat faptul că la Dosarul nr. I 157624 numai o singură filă aparţine numitului C.V., restul de trei file referindu-se la o altă persoană, care la rândul său nu a solicitat verificarea calităţii pentru el.
De asemenea, recurentul susţine că deşi la dosar nu existau probe în sensul limitării sau încălcării unor drepturi ale omului, instanţa de fond a interpretat cu uşurinţă modul în care s-ar fi încălcat drepturile omului, susţinând că redactarea de către N.I. a unei informări cu privire la activitatea sa în străinătate şi persoanele pe care le-a contactat, ar constitui o asemenea încălcare prin referiri la viaţa privată a unor persoane.
Printr-o altă critică formulată recurentul susţine că instanţa a luat notă de depunerea întâmpinărilor prin care se demonstra fără dubiu caracterul legal al activităţii desfăşurate ca ofiţer de informaţii, cât şi existenţa instituţiei juridice a restrângerii unor drepturi şi libertăţi pentru persoanele de interes în apărarea securităţii naţionale suspecte de comiterea unor acţiuni ilegale împotriva statului conform C. pen. în vigoare la data respectivă, nu a ţinut cont de toate acestea în soluţionarea cauzei.
Totodată, susţine recurentul că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că ofiţerul de informaţii nu poate încălca normele legale, ordinile şi instrucţiunile existente în domeniul de activitate, eventuala responsabilitate, dacă aceasta ar exista, revenind celor care creează cadrul legal de interes în speţă, respectiv politicienilor.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 şi art. 304 indice 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
3.1 Înalta Curte, în primul rând, va înlătura criticile circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în condiţiile în care instanţei de fond şi-a motivat pe larg hotărârea pronunţată, prin raportare la situaţia de fapt reţinută în urma aprecierii probatoriului administrat în cauză, a răspuns detaliat susţinerilor recurentului din întâmpinare, fără a putea fi reţinută lipsa motivării, în sensul art. 261 pct. 5 C. proc. civ., cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs.
Faptul că instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii recurate argumentele uneia dintre părţi şi a înlăturat motivat susţinerile celeilalte părţi nu poate fi calificat drept lipsă de analiză a probelor administrate în cauză de ambele părţi; totodată opinia motivată a instanţei de fond în sensul că pentru soluţionarea cauzei nu sunt utile, pertinente şi concludente înscrisurile solicitate printr-o notă de şedinţă de către recurent nu reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs.
3.2 Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului în raport de cadrul legal aplicabil în cauză urmează înlătura şi criticile formulate de recurent, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, este considerată lucrător al securităţii orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului;
Totodată, Înalta Curte, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, subliniază faptul că pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, nu are relevanţă cadrul legal, calitatea activităţii desfăşurate de persoanele vizate de norma legală în discuţie, singurele condiţii ce trebuie îndeplinite pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sunt deţinerea calităţii de ofiţer sau subofiţer al Securităţii, inclusiv ofiţer acoperit în perioada 1945-1989 şi desfăşurarea în această calitate, a unor activităţi care au suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului.
În acest sens, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a considerat că este irelevant în soluţionarea cauzei faptul că recurentul şi-a desfăşurat activitatea în limitele cadrului legal de la acea dată, că nu s-au înregistrat plângeri în legătură cu activitatea desfăşurată de acesta, s-au că persoanele vizate în activitatea desfăşurată se aflau în conflict cu legea penală.
Aşadar, este de necontestat că în cauză instanţa de fond a reţinut în mod justificat că sunt întrunite cumulativ condiţii prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, cât timp, recurentul în calitate de ofiţer de Securităţii, a desfăşurat o serie de activităţi de natură a conduce la îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale prevăzute atât de legislaţia internă în vigoare în acea perioadă, cât şi de legislaţia internaţională.
Astfel, Înalta Curte, constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că activităţile reţinute în sarcina recurentului, cum ar fi aprobarea contactării în scopul culegerii de date privind legăturile din exterior ale unei persoane semnalată că făcând o vizită în R.F.G. a luat legătura cu medicul fugar V.M. originar din Braşov ; propunerea făcută de invitare a respectivei persoane la sediul Securităţii pentru discuţii şi dirijarea reţelei informative pentru obţinerea de informaţii în respectivul caz; exploatarea unor informaţii obţinute prin interceptarea corespondenţei unei persoane; obţinerea de informaţii de la o persoană aflată sub supraveghere informativă generală, referitoare la legături cu persoane din străinătate, au fost de natură a îngrădi exerciţiul unor drepturi fundamentale ale persoanelor vizate.
În consecinţă, constatând că situaţia de fapt expusă de recurentul-reclamant este confirmată de înscrisuri prin care s-a dovedit că recurentul, în calitate de ofiţer al Securităţii a desfăşurat activităţi de natură a îngrădi exercitarea unor drepturi ţi libertăţi fundamentale, apreciază ca fiind neîntemeiate toate criticile formulate de recurent.
În raport cu cele expuse mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.M., împotriva sentinţei civile nr. 3614 din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2660/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2664/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
