ICCJ. Decizia nr. 2667/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2667/2011
Dosar nr. 8937/2/2009
Şedinţa publică de la 11 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta G.I. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtul şi pe calea contenciosului administrativ să dispună obligarea acestuia de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române în maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă hotărârii, precum şi obligarea la plata către reclamantă, a sumei de 1.000 RON, cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii,reclamanta a arătat că este cetăţean a Republicii Moldova care îndeplineşte criteriul de eligibilitate prevăzut de art. 101 din Legea nr. 21/1991 republicată, pentru a dobândi cetăţenia română.
Astfel, la data de 6 aprilie 2009 reclamanta a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române însoţită de actele doveditoare la Secţia Consulară a Ambasadei României la Londra, dosarul fiind transmis de către Ministerul Afacerilor Externe Direcţiei cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei.
În lipsa unui răspuns, la data de 2 septembrie 2009 reclamanta a revenit cu o nouă cerere de urgentare, iar la data de 22 septembrie 2009 a formulat acţiunea de faţă, susţinând că i-au fost vătămate drepturile fundamentale la petiţionare şi la cetăţenie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 794 din 12 februarie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâtul să-i soluţioneze cererea în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Totodată, l-a obligat la plata către reclamantă a sumei de 160 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că pârâtul nu a soluţionat cererea reclamantei într-un termen rezonabil, or dreptul de soluţionare în termen rezonabil reprezintă o garanţie pentru soluţionarea echitabilă în procedura prealabilă, cât şi în contencios, fiind statuat ca atare în Convenţia europeană a drepturilor omului - art. 6.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Ministerul Justiţiei.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o soluţie cu aplicarea greşită a legii, întrucât la momentul soluţionării cauzei Ministerul Justiţiei nu mai avea calitate procesuală pasivă, singura instituţie abilitată în materia cetăţeniei fiind, potrivit legii, Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 din C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, se va reţine că nu este întemeiată, întrucât, deşi prin O.U.G. nr. 5/2010 a fost atribuită competenţa în materie de cetăţenie Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, prin acelaşi act normativ s-a prevăzut că „ Până la operaţionalizarea Autorităţii, procedura de acordare, redobândire, retragere sau renunţare la cetăţenie, precum şi orice alte aspecte care decurg din funcţionarea Autorităţii vor fi asigurate prin Direcţia cetăţenie şi, după caz, prin alte direcţii de specialitate ale Ministerului Justiţiei ” (art. 19 alin. (4)); or, la data publicării actului normativ în discuţie, 10 februarie 2010 - M. Of. nr. 93, acţiunea reclamantei se afla deja pe rolul instanţei, pe de o parte, iar litigiul a fost determinat de atitudinea autorităţii pârâte cu privire la o cerere formulată încă din anul 2009, când competenţa în materie îi aparţinea, pe de altă parte.
Nici cu privire la fondul cauzei criticile recurentului nu sunt întemeiate.
Astfel, într-adevăr, Legea cetăţeniei române nr. 21/1991 stabileşte o procedură complexă pentru înregistrarea, examinarea şi finalizarea cererilor de acordare sau redobândire a cetăţeniei române, fără să prevadă, însă, în forma în vigoare la data formulării de către intimata-reclamantă a cererii de redobândire a cetăţeniei, un termen în care autorităţile române să proceseze astfel de cereri.
În lipsa unui asemenea termen legal, trebuie să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din Convenţia Europeană pentru Cetăţenie, adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora „Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie”.
În acelaşi sens sunt, de asemenea, şi prevederile art. 7 din Recomandarea CM/Rec (2007) 7 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, cu privire la buna administrare , adoptată de Comitetul de Miniştri la 20 iunie 2007, articol intitulat „Principiul acţionării într-un termen rezonabil”, potrivit căruia „ Autorităţile publice trebuie să acţioneze şi să îşi îndeplinescă atribuţiile într-un termen rezonabil”.
Cu privire la noţiunea de „termen rezonabil”, în doctrina europeană s-a arătat că aceasta este o noţiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte; dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil” trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global şi în mod concret.
Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil, stabilind că aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile.
În acest sens, s-a arătat că, în materie civilă, dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicţiei competente dar el include şi durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicţiei este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.
În opinia Curţii de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcţie de circumstanţele cauzei şi de criteriile consacrate de jurisprudenţa sa, în special, în funcţie de complexitatea speţei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente.
În speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării cererii, 6 aprilie 2009, şi data soluţionării cauzei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în sensul dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, acesta fiind un argument suficient pentru a considera întemeiată acţiunea reclamantei, sub aspectul obligării pârâtului de a proceda la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 794 din 12 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2664/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2669/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
