ICCJ. Decizia nr. 2656/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2656/2011
Dosar nr. 1275/42/2010
Şedinţa publică de la 11 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Drăgănescu Adelaida în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a solicitat instanţei să dispună suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că aceasta are la bază un caz bine justificat (în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004) şi este menită a preveni o pagubă iminentă (în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 3 martie 2011 a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă şi a dispus suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în cauză există un caz bine justificat şi o pagubă iminentă, întrucât prin anularea pensiei speciale este afectat statul personalului de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor, personalul având aceleaşi obligaţii şi interdicţii pe care-l au magistraţii.
Referitor la cea de a doua condiţie s-a reţinut că prin recalcularea pensiilor reclamanta a suferit un prejudiciu material, cert şi previzibil ce constă în diminuarea veniturilor acestora cu aproximativ 70%, după cum reiese din decizia depusă la dosar.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs Guvernul României şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Recurentul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii întrucât:
- cererea de suspendare a H.G. nr. 737 din 29 iulie 2010 este nefondată nefiind îndeplinite prevederile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
- faţă de obiectul cererii de chemare în judecată instanţa de fond trebuia să admită excepţia netimbrării acţiunii.
Referitor la pensia de serviciu, recurenta susţine că acordarea acestor pensii în cuantumul avantajos stabilit în exclusivitate pentru unele categorii socioprofesionale, în afara unor condiţii specifice reglementat de sistemul pensiilor ocupaţionale este contrar prevederilor O.G. nr. 137/2000 potrivit căreia orice diferenţă de tratament semnifică discriminare în raport cu persoane aflate în situaţii analoage.
Recalcularea pensiilor de serviciu, susţine recurentul, nu echivalează cu o restrângere a unui drept constituţional ci se impune pentru restrângerea cheltuielilor bugetare, justificându-se pentru îndeplinirea cumulativă a cerinţelor exprese ale art. 53 din Constituţie.
La rândul său, recurentul Guvernul României a susţinut că în mod neîntemeiat instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimatei reclamante, întrucât în raport cu dispoziţiile art. 52 din Constituţia României şi cu cele ale Legii nr. 554/2004, intimata nu şi-a justificat calitatea procesuală activă, deoarece nu a făcut dovada drepturilor existente şi nici o legătură de cauzalitate între actul contestat şi vătămarea invocată.
De asemenea, Guvernul României a susţinut şi faptul că intimata-reclamantă nu are interes în promovarea acţiunii prin aceea că a solicitat suspendarea executării H.G. nr. 737/2010, deşi dispoziţiile actului administrativ au fost executate material.
În ceea ce priveşte fondul cererii de suspendare recurentul a susţinut că instanţa de fond a dat o soluţie cu aplicarea greşită a legii. Astfel, în mod netemeinic şi nelegal, se susţine de către recurent, că s-au antamat în această etapă procesuală chestiuni de fond.
Intimata-reclamantă nu a prezentat distinct acele dovezi de nelegalitate evidentă cerute de legiuitor iar instanţa de fond nu se putea substitui acesteia, cu atât mai puţin să se pronunţe asupra constituţionalităţii măsurilor dispuse prin Legea nr. 119/2010.
Recursurile sunt fondate şi vor fi admise pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
H.G. nr. 737/2010 stabileşte metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor.
Actele normative care reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia de recalculare utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 19/2000 tocmai pentru protejarea drepturilor de pensie câştigate, doar cuantumul pensiei se stabileşte în condiţii identice cu ale celorlalţi participanţi ai sistemului public.
Prin metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 din Legea nr. 119/2010, Înalta Curte neconstatând elemente de nelegalitate în elaborarea şi adoptarea H.G. nr. 737/2010.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat se poate reţine că cele două categorii de personal magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate sunt în situaţii diferite şi de aceea se impune un tratament juridic diferit.
Este evident că prin formularea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 recurenţii urmăresc menţinerea cuantumului pensiilor de serviciu, susţinându-se că se creează o discriminare prin adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea aceleiaşi legi.
Nu se poate reţine o încălcare a art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privitor la interzicerea discriminării, întrucât în sfera de protecţie a acestui text intră doar drepturile şi libertăţile recunoscute de convenţie, nu orice drept garantat de legislaţia internă.
Desigur nu se poate reţine nici producerea unei perturbări grave a funcţionării unei autorităţi prin stabilirea prin H.G. nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a pensiilor categoriilor de pensii de serviciu prevăzut de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, această recalculare neavând drept consecinţă suprimarea dreptului la pensie, ci reducerea cuantumului pensiilor speciale.
Prin urmare, în speţă, cazul bine justificat nu este o condiţie îndeplinită faţă de cele mai sus invocate.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui prin el însuşi un motiv suficient pentru a se admite acţiunea, cu atât mai mult cu cât criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.
Având în vedere cele expuse, se apreciază că în speţă nu sunt întrunite condiţiile expres prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile declarate de Guvernul României şi de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, va modifica încheierea atacată în sensul că va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă ca neîntemeiată, fără a mai fi necesară examinarea celorlalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Guvernul României şi de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva încheierii din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheierea atacată şi respinge cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2654/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2658/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
