ICCJ. Decizia nr. 2660/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2660/2011
Dosar nr. 1489/2/2009
Şedinţa publică de la 11 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul S.O., constatarea calităţii acestuia din urmă de lucrător al Securităţii, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008.
În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat instanţei că, potrivit Notei de constatare din 02 decembrie 2008 şi a înscrisurilor anexate, pârâtul, având gradul de colonel şi funcţia de şef al Inspectoratului Judeţean de Securitate Constanţa, prin activităţile desfăşurate în această calitate, descrise în detaliu de reclamant, a suprimat următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, anume:
- dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice)
- dreptul la libertatea conştiinţei şi a religiei (art. 30 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 18 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice)
- dreptul la viaţă privată (art. 33 din Constituţia României din 1965, art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice).
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 2125 din 20 mai 2009, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a reţinut calitatea de lucrător al Securităţii a pârâtului S.O..
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că decizia pârâtului de a-şi exercita drepturile legale, de serviciu, cu încălcarea prevederilor constituţionale în vigoare în perioada de referinţă, de a se face unul din instrumentele de supraveghere şi represiune ale regimului comunist, constituie o opţiune personală a acestuia, în raport de aceasta analizându-se modul în care pârâtul şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu din perspectiva relevantă pentru aplicarea O.U.G. nr. 24/2008.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâtul S.O., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Recurentul a susţinut, în esenţă, că niciuna din faptele incriminate nu au fost efectuate de el, neexistând la dosarul cauzei elemente probatorii care să justifice săvârşirea respectivelor fapte.
Activităţile menţionate în nota de constare s-au desfăşurat, susţine recurentul, în conformitate cu prevederile legale în vigoare în momentul realizări lor, nemaifiind vorba de activităţi prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Recursul este nefondat.
În cauză sunt aplicabile prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora, prin „lucrător al Securităţii" se înţelege „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".
Rezultă din textul legal citat, că două sunt condiţiile prevăzute de lege pentru ca o persoană să poată fi considerată „lucrător al Securităţii": calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, şi desfăşurarea de activităţi prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, nefiind contestat nici de către pârât, acesta a avut, în perioada prevăzută de lege, calitatea de ofiţer al Securităţii, prima condiţie legală fiind, deci, îndeplinită.
Pentru a fi întrunită cea de-a doua condiţie este necesar, conform prevederilor legale, ca persoana respectivă, având calitatea mai sus stabilită, să fi „desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".
Aşa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, recurentul-pârât în calitatea sa de ofiţer de Securitate şeful Inspectoratului Judeţean de Securitate Constanţa (anii 1984, 1985, 1986 şi 1988) a desfăşurat acţiunii de urmărire informativă a numitului T.D., membru al cultului Adventişti de ziua a şaptea cu rude şi relaţii în SUA şi RFG, a înaintat spre informare şi exploatare Direcţiei a II-a Securităţii Statului o serie de note informative, a urmărit informativ pe numitul N.C. şi pe numitul R.V. etc.
Analiza documentelor sus menţionate conduce la concluzia că şi cea de a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. a) din O.G. nr. 24/2008 este îndeplinită.
Toate aceste acţiuni, aşa cum de altfel reţine şi instanţa de fond, vizează întreaga viaţă a persoanelor indicate în aceste note, urmărite pentru opiniile lor pentru convingerile lor religioase, pentru legăturile lor personale cu alţi cetăţeni români sau străini, activităţi prin care s-au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, precum: dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor; libertatea constituţiei şi a religiilor dreptul la viaţă privată la inviolabilitatea corespondenţei, dreptul la circulaţie etc.
Or, semnarea de către recurentul-pârât a acestor documente, care conţin măsuri contrare dreptului la viaţă privată, secretului corespondenţei, dreptului la liberă exprimare şi la libertatea opiniei şi dreptului la libera circulaţie, reprezintă, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, desfăşurarea unei „activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".
Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză, instanţa de fond a dat prevederilor legale aplicabile o interpretare corectă, în raport cu situaţia de fapt dovedită, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.O. împotriva sentinţei civile nr. 2125 din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2658/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2663/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
