ICCJ. Decizia nr. 2664/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2664/2011
Dosar nr. 7185/2/2009
Şedinţa publică de la 11 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC S.C.I. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Concurenţei, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea parţială a Deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009 emisă de pârât, în sensul înlăturării amenzii contravenţionale ce i-a fost aplicată în mod netemeinic şi nelegal respectiv amenda contravenţională în cuantum de 6% din cifra de afaceri (11.550 RON), iar în subsidiar, să se constate că pârâtul nu a individualizat în mod corect sancţiunea ce i-a fost aplicată şi să se procedeze la reindividualizarea sancţiunii conform legii, reducându-se amenda cu cel puţin 3%.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin decizia menţionată, Consiliul Concurenţei a sancţionat un număr de 32 de agenţi economici, reţinând că aceştia au constituit la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, care a avut loc la sediul Federaţiei Patronale a Şcolilor de Şoferi Particulari din România, un cartel sub forma unei înţelegeri neconcurenţiale pe orizontală, vizând majorarea tarifului la categoria auto B, începând cu data de 01 februarie 2008, cât şi fixarea tarifului la un nivel minim de 800 RON.
În subsidiar, reclamanta a solicitat să se constate că nu a fost individualizată în mod corect sancţiunea care i-a fost aplicată, deşi a arătat, cu ocazia verificării documentelor şi a audierii, că nu are decât trei autoturisme funcţionale, că societatea a fost înfiinţată în anul 2005, având ca activităţi principale aducătoare de venituri, alte activităţi decât pe cea de scoală de şoferi (comerţ cu autovehicule, spălătorie auto, comerţ cu piese auto),astfel că sancţiunea este nedreaptă, mult prea mare şi cu un profund impact negativ asupra societăţii, care în contextul crizei economice este în pericol de a intra în faliment şi de a concedia angajaţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 2061 din 29 aprilie 2010, a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta a participat la realizarea înţelegerii anticoncurenţiale şi a semnat procesul verbal al întâlnirii din 31 ianuarie 2008, punând în practică această înţelegere. Faptul că a răspuns unei solicitări de informaţii în baza art. 35 din lege, reţine instanţa, reprezintă îndeplinirea unei obligaţii legale şi nu o colaborare în cadrul investigaţiei autorităţii de concurenţă în sensul avut în vedere de Instrucţiuni.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta SC S.C.I. SRL.
1)Recurenta a susţinut că sentinţa criticată este nemotivată, întrucât instanţa a menţionat succint conţinutul plângerii şi al întâmpinării pârâtei, fără să înlăture apărările reclamantei şi, fără să arate de ce nu ia în seamă or de ce înlătură mijloacele de probă administrate în cauză.
2)Instanţa de fond a înlăturat nemotivat şi fără a analiza prin comparaţie cu tratamentul aplicat celorlalţi agenţi economici aflaţi în aceeaşi situaţie, criteriile de individualizare a sancţiunii, în raport de care s-a solicitat admiterea plângerii.
S-a mai susţinut de către recurentă că, sancţiunile au fost individualizate discriminatoriu, numai pentru doi agenţi economici a căror situaţie era similară sau mai bună decât cea a SC S.C.I. SRL.
Recursul este nefondat.
Astfel, Curtea reţine că probatoriile administrate au fost corect apreciate de instanţa de fond, întrucât din actele cauzei rezultă că reclamanta a luat parte la înţelegerea anticoncurenţială, pârâtul în mod întemeiat, constatând încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.
Potrivit acestor prevederi, sunt interzise orice înţelegeri exprese sau tacite între agenţii economici, orice decizii luate şi practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei, în special cele care urmăresc fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum şi a oricăror alte condiţii comerciale.
Din probele administrate a rezultat că în perioada 2007-2008 au avut loc mai multe întâlniri între reprezentanţii mai multor societăţi comerciale, având ca obiect de activitate şcolarizarea auto de categoria B, în cadrul cărora s-au luat decizii cu privire la cuantumul tarifului practicat, în sensul majorării şi fixării la suma de 800 RON.
Măsura fixării unui tarif majorat, cu începere de la 1 februarie 2008, consemnată în procesul-verbal din 31 august 2008, a fost dispusă la întâlnirea reprezentanţilor a 32 agenţi economici, printre care şi cel al reclamantei. Chiar în lipsa unei împuterniciri formale din partea societăţii, simpla informare a angajatului societăţii despre înţelegerea stabilită, urmată de punerea în practică a deciziei comune, constituie însuşi conţinutul anticoncurenţial al faptei sancţionate contravenţional prin decizia contestată neavând relevanţă faptul că reclamanta nu deţine „o cotă majoritară de piaţă”
Prezenţa reclamantei chiar şi la o singură întâlnire, cea din 31 ianuarie 2008, în care nu numai că s-a realizat înţelegerea anticoncurenţială, dar s-a decis şi punerea în practică a acesteia, subliniază contribuţia acesteia la obiectivul comun unic al participanţilor, acele de majorare a tarifelor şi de stabilire a uni tarif minim de 800 RON, fiind lipsit de relevanţă faptul că acesta nu a participat la întâlnirile anterioare datei de 31 ianuarie 2008, care nu au constituit decât etape de pregătire a înţelegerii anticoncurenţiale.
Pe de altă parte, nu are suport probator apărarea societăţii privind justificarea economică a majorării tarifului, în condiţiile în care creşterea cuantumului la 800 RON s-a produs dintr-o dată, fără ca vreun factor economic nou, care să influenţeze în mod obiectiv această decizie, să fi avut loc înainte de 1 februarie 2008. De altfel, majorarea a avut loc în acelaşi timp cu a celorlalte societăţi participante la întâlnire, iar tariful a fost identic.
În consecinţă, soluţia instanţei referitor la reclamantă este corectă, rezultând din probe că societatea prevalându-se de informaţiile aflate în urma întâlnirii agenţilor economici din 31 august 2008, s-a angajat în practicarea acelui tarif unic, cu caracter anticoncurenţial, motiv pentru care apare ca legală sancţionarea sa contravenţională.
Referitor la cuantumul amenzii aplicate, Curtea constată că pârâtul a respectat prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, prin aplicarea procentului la cifra totală de afaceri a societăţii.
Nu se justifică nici reducerea amenzii, cu cel puţin 3%, întrucât aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond faptele săvârşite de reclamantă şi prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1991 sunt grave, pentru care nivelul de bază, luat în considerare la stabilirea amenzii, este stabilit între 4% şi 8%.
Examinând şi din oficiu hotărârea recurată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatând existenţa motivelor de casare recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC S.C.I. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2061 din 29 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2663/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 2667/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
