ICCJ. Decizia nr. 2678/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2678/2011
Dosar nr. 657/36/2010
Şedinţa publică de la 11 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.S. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului să soluţioneze favorabil şi să ducă la îndeplinire solicitarea adresată prin petiţia înaintată cu scrisoare recomandată, respectiv constituirea unui standard român S.R. cu aplicare obligatorie - privind un produs tehnic care să poată fi utilizat în zonele considerate monumente istorice, sau în zonele considerate ca istorice, precum şi în incintele aferente clădirilor de patrimoniu, în case în care se află obiective de interes naţional sau cultural, cât şi din perspectiva planului de reformă a justiţiei - conform Planului de Management de Mediu şi Liniile directoare de mediu ale Proiectului de Reformă a Justiţiei.
Menţionează reclamantul că pârâtul nu a răspuns la solicitarea sa, în termenul legal de 30 de zile prevăzut de O.G. nr. 27/2002, art. 8 şi Legea nr. 554/2004, art. 2, alin. (1), lit. h).
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii formulată de reclamant, solicitând respingerea acesteia ca atare. Arată pârâtul că prin adresa din 22 februarie 2010 emisă de Direcţia Monumente Istorice, Arheologice, Peisaje Culturale şi Zone Protejate din cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional a răspuns la solicitarea reclamantului, astfel că, în raportul de obiectul cererii, apreciază că prezenta cauză a rămas fără obiect.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 76/CA din 3 martie 2010, a respins cererea formulată de reclamant ca rămasă fără obiect, reţinând că deşi pârâtul nu a răspuns petiţionarului în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, totuşi acesta a primit în cursul procesului acest răspuns, respectiv la data de 1 martie 2010, astfel că cererea sa a rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul S.S..
Recurentul a susţinut că, instanţa de fond i-a creat o situaţie juridică mai defavorabilă decât aceea rezultată din propria acţiune, pentru care nu s-a aflat în culpă procesuală.
Astfel, susţine recurentul, în partea finală a considerentelor hotărârii, instanţa reţine că reclamantul s-ar fi adresat altei autorităţi decât cea competentă, deşi, în conţinutul petiţiei rezultă că s-a adresat şi către A.S.R.O., organismul naţional de standardizare.
Recursul este nefondat.
Cu referire la obiectul acţiunii judiciare în contenciosul administrativ urmează a se reţine ca persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumit de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 1 alin. (1) lit. h) poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicitat anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.
De asemenea, se poate adresa instanţei şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei operaţiuni administrative pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
În speţă, obiectul cauzei îl reprezintă soluţionarea cererii adresată de reclamant Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, căruia i s-a răspuns la data de 1 martie 2010, cu scrisoarea recomandată, astfel că acţiunea a rămas fără obiect.
În acest sens s-a pronunţat şi instanţa de fond, care, în mod corect a reţinut că, deşi pârâtul nu s-a conformat dispoziţiilor art. 8 din O.G. nr. 27/2002 de a-i comunica răspunsul petiţionarului în termen de 30 de zile, răspunsul trimis acestuia în cursul procesului, conduce la respingerea acţiunii ca fiind rămasă fără obiect.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.S. împotriva sentinţei civile nr. 76/CA din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2677/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2680/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
