ICCJ. Decizia nr. 2681/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2681/2011
Dosar nr. 547/39/2010
Şedinţa publică de la 11 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta L.E. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Suceava, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea hotărârii din 24 iulie 2009 emisă de aceasta din urmă şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost refugiată împreună cu familia ei din martie 1944 până în martie 1945 din localitatea de domiciliu D., judeţul Botoşani în comuna S., localitatea Ş., judeţul Olt, întrucât, tatăl lor era plutonier din subcentrul de premilitari.
Prin sentinţa nr. 226 din data de 9 noiembrie 2009 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta L.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava şi, pe cale de consecinţă, a dispus anularea hotărârii din 24 iulie 2009 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei de Pensii Suceava.
Totodată, a constatat că reclamanta are calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 pentru perioada 23 martie 1944-6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada cu înscrisuri că, în luna martie 1944, familia acesteia a primit ordin scris de a evacua locuinţa din localitatea de domiciliu şi de a se refugia în localitatea Ş., în care au rămas până în luna martie 1945, astfel că mutarea tatălui reclamantei şi a familiei acesteia chiar justificată pe relaţii de serviciu, constituie persecuţie etnică.
Recursul pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva acestei sentinţe, a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 2417 din 7 mai 2010, a fost casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare pentru completarea probatoriului.
Soluţionând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 196 din 11 octombrie 2010, a admis cererea reclamantei L.E., a anulat hotărârea din 24 iulie 2009 emisă de pârâtă şi a constatat că reclamanta are calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 20 martie 1944-6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, deşi strămutarea tatălui reclamantei a fost legată de calitatea acestuia de plutonier în Armata Română, în ce priveşte familia acestuia, strămutarea este determinată în egală măsură de frica pe care armata rusă a inspirat-o la momentul ocupării Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, revenirea acelei armate, cu cortegiul ei de suferinţe şi asupriri justificând frica populaţiei de etnie română, care a părăsit teritoriile ocupate de ruşi în martie 1944, revenind după ce România a devenit aliat al Uniunii Sovietice în septembrie 1944.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că reclamanta şi familia acesteia nu au fost evacuate din D. judeţul Botoşani în localitatea Ş. judeţul Romanaţi-Olt datorită persecuţiilor etnice, în sensul art. 1 din Legea nr. 189/2000 ci ca urmare a evenimentelor din cel de-al doilea război mondial, respectiv apropierea frontului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost evacuată, refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege sus menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În cauză, din declaraţiile martorilor I.L. şi Z.L. (surori cu reclamanta) consemnate la dosarul cauzei, rezultă că, reclamanta şi familia sa, în luna martie 1944, s-au refugiat din localitatea de domiciliu în localitatea Ş. judeţul Romanaţi ca urmare a unui ordin de evacuare,emis de centrul militar regional de la acea vreme, cât şi de frica înaintării frontului.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, deşi strămutarea a fost legată de calitatea de plutonier al Armatei Române a tatălui reclamantei având în vedere experienţa din vara anului 1940, ca urmare a cedării Basarabiei şi Bucovinei de Nord în urma Dictatului de la Viena, refugierea poluţiei de pe teritoriul pe care înainta linia frontului a fost determinată de frica populaţiei de etnie română de a fi persecutată pe criterii etnice de către regimul de ocupaţie sovietică.
De altfel, cele două surori ale reclamantei care au dat declaraţii în faţa instanţei de fond, respectiv I.L. şi Z.L. sunt beneficiare ale Legii nr. 189/2000 astfel că pentru respectarea principiului tratamentului nediscriminatoriu, în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, constatând calitatea acesteia de beneficiară a Legii nr. 189/2000 pentru perioada 20 martie 1944-6 martie 1945.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva sentinţei civile nr. 196 din 11 octombrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2680/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2682/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
