ICCJ. Decizia nr. 2683/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2683/2011
Dosar nr.331/45/2010
Şedinţa publică din 11 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 17 mai 2010, reclamantul W.S. a chemat în judecată Statul Român prin M.F.P. şi Prefectura Judeţului Suceava, A.N.R.P. şi C.C.S.D., solicitând obligarea pârâtelor la finalizarea Dosarului nr. 24697/CC şi la plata sumei de 200.000 RON daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin Dispoziţia nr. 902/2006, Primăria Municipiului Suceava a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul şi construcţia din str. I. Suceava şi deşi s-a adresat în repetate rânduri autorităţilor competente pentru soluţionarea dosarului său, potrivit Legii nr. 247/2005, acesta nu a fost finalizat în mod nejustificat.
Prin Sentinţa nr. 209 din 20 septembrie 2010 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia necompetenţei materiale şi a respins acţiunea ca neîntemeiată faţă de C.C.S.D. şi respectiv, pentru lipsa calităţii procesuale pasive faţă de Statul Român prin M.F.P. şi Prefectura Judeţului Suceava şi de A.N.R.P.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că unica entitate învestită potrivit legii cu emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire - actul final al soluţionării dosarului potrivit procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005 - este C.C.S.D., celelalte instituţii chemate în judecată neavând atribuţii în domeniu şi deci, nici calitate procesuală pasivă.
Referitor la fondul cauzei, instanţa a reţinut că este justificată măsura dispusă de C.C.S.D. de a solicita completarea dosarului, neavând caracter abuziv sau care să indice intenţia de tergiversare susţinută de reclamant.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul W.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că, deşi procedura administrativă legală presupune parcurgerea unor etape şi nu este prevăzut un termen de soluţionare, instanţa de fond trebuia să sancţioneze pasivitatea manifestată de C.C.S.D., pentru a nu afecta în mod grav dreptul său de a solicita măsuri reparatorii.
Astfel, a arătat reclamantul, pârâta a ignorat situaţia sa personală, respectiv vârsta înaintată, gradul de handicap, prejudiciul suferit în perioada comunistă, în raport de care reparaţia patrimonială are şi o componentă morală.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune modificarea sentinţei, în sensul admiterii în parte a acţiunii şi a obligării C.C.S.D. la finalizarea dosarului privind Dispoziţia nr. 902/2006.
Astfel, acest dosar a fost înregistrat la comisie în anul 2006 şi, deşi s-a purtat o numeroasă corespondenţă între reclamant şi această pârâtă în anii 2008 şi 2009, de-abia la 21 ianuarie 2010 s-a dispus restituirea dosarului către Primăria Municipiului Suceava în vederea completării cu înscrisuri suplimentare privind identificarea şi descrierea imobilului.
Curtea constată că prin acest demers efectuat către autoritatea locală, pârâta şi-a exprimat de fapt voinţa de a nu rezolva cererea reclamantului într-un termen rezonabil, noţiune impusă de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreţionar şi să manifeste pasivitate, aducând astfel atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-şi organizeze activitatea în aşa mod încât să răspundă acestei cerinţe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de faţă, reclamantul are o situaţie deosebită, suferind persecuţii etnice şi rasiale în perioada 1940 - 1945, iar în prezent, fiind încadrat în grad de handicap accentuat, aspecte ce impuneau soluţionarea cu prioritate a dosarului.
Referitor la susţinerea pârâtei privind faptul că dosarul nu ar fi complet, acest aspect nu a fost invocat până în anul 2010, în corespondenţa avută pe parcursul anilor anteriori, după înregistrarea cererii, nefăcându-se vreo referire la necesitatea completării documentaţiei.
În consecinţă, nesoluţionarea cererii reclamantului din 2006 până în prezent justifică aplicarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prevederi de care reclamantul nu a beneficiat efectiv, astfel încât, prin admiterea recursului, Curtea va dispune modificarea în parte a sentinţei şi va obliga C.C.S.D. la finalizarea Dosarului nr. 24697/CC.
Curtea reţine că solicitarea reclamantului privind plata daunelor morale nu se justifică în acest moment, motiv pentru care vor fi respinse celelalte petite din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a celorlalţi pârâţi, în raport de care este corectă soluţia de respingere a acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de W.S. împotriva Sentinţei civile nr. 209/CA din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea formulată de reclamant şi obligă pârâta C.C.S.D. să finalizeze soluţionarea Dosarului nr. 24697/CC.
Respinge celelalte capete ale cererii de chemare în judecată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2679/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2686/2011. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
