ICCJ. Decizia nr. 2792/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2792/2011
Dosar nr. 2589/2/2009
Şedinţa publică din 17 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta I.T.N. a solicitat, în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anularea rezultatului de soluţionare a contestaţiei la interviul organizat la data de 13 martie 2009, cu consecinţa reevaluării interviului, suspendarea procedurii de validare a concursului, şi, în subsidiar, anularea interviului şi validarea concursului pe baza rezultatelor obţinut la proba scrisă.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a participat la concursul organizat de pârât pentru ocuparea a trei posturi de consilier juridic la Ministerul Public. La proba scrisă s-a situat pe primul loc pentru postul din Craiova dar la interviu a fost respinsă. Contestaţia la interviu a fost respinsă ca inadmisibilă.
În opinia reclamantei soluţia de respingere a contestaţiei ca inadmisibilă este nelegală şi vine să confirme caracterul subiectiv al interviului. Reclamanta a mai arătat că a rezolvat, în mod corect, problemele teoretice formulate de comisia de interviu dar aprecierea comisiei a fost pur subiectivă. De altfel, a mai arătat reclamanta, condiţiile şi criteriile de evaluare a interviului nu sunt publicate astfel încât aceasta să poată fi cunoscute de concurenţi. Nu s-a publicat nici un plan de interviu şi nici un barem pentru a se putea verifica respectarea lui de către comisie.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În susţinerea întâmpinării intimatul a arătat că potrivit regulamentului concursului la care a participat reclamanta, nu se admit contestaţii la nota obţinută la interviu, astfel încât este legală soluţia de respingere a contestaţiei ca inadmisibilă.
Printr-o cererea completatoare reclamanta a arătat că înţelege să solicite şi emiterea ordinului de numire în funcţia pentru care a concurat, începând cu data de 01 aprilie 2009.
De asemenea, s-a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordinului 236 din 28 septembrie 2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În susţinerea excepţiei de nelegalitate reclamanta a arătat că proba interviului la concursul la care a participat s-a întemeiat pe un act inexistent, respectiv Ordinul 236 din 28 septembrie 2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Acest ordin nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, deşi este un act administrativ cu caracter normativ. In aceste condiţii s-au încălcat dispoziţiile art. 10 alin. (4) din Legea 24/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 2608 din 1 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă şi a respins acţiunea formulată de reclamanta I.T.N., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- Referitor la excepţia de nelegalitate s-a constatat că, reclamanta afirmă că regulamentul de concurs este un act inexistent, întrucât nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, în condiţiile în care prin petitul acţiunii a solicitat să i se soluţioneze o contestaţie la nota obţinută la interviu sau, în subsidiar, să fie declarată câştigătoare a concursului pe baza notei la proba scrisă şi să se emită ordinul de numire în funcţie.
S-a apreciat că dacă se constată nelegalitatea textului legal în baza căruia a fost organizat interviul, soluţionarea favorabilă a contestaţiei nu este posibilă întrucât admiterea contestaţiei şi acordarea unei alte note la proba interviului ar avea acelaşi temei de drept cu privire la care s-ar constatat nelegalitatea.
Aşadar analizarea excepţiei de nelegalitate din perspectiva acestui motiv nu poate fi de natură să influenţeze soluţia pe fondul cauzei.
Cât priveşte celelalte două motive de nelegalitate, motive care privesc, de data aceasta, în mod exclusiv art. 12, prima instanţă a apreciat că nu sunt întemeiate.
Pe fondul cauzei instanţa de fond a reţinut următoarele.
- soluţia la contestaţia formulată la proba interviului, s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 12 din Ordinului 236 din 28 septembrie 2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar faţă de modul în care s-a realizat interviul, analiza pe fond a contestaţiei nici nu ar fi fost posibilă, neexistând nici un plan de interviu şi nici un barem care să permită reevaluarea candidatului de către o altă comisie.
- cererea de declarare a reclamantei ca fiind câştigătoarea concursului pe baza notei de la proba scrisă nu poate fi admisă, neavând nici un temei legal.;
- este adevărat că proba interviului a fost organizată în condiţii de lipsă de transparenţă, fapt care este de natură să favorizeze arbitrariul şi subiectivismul însă, chiar dacă s-ar constata că interviul este nelegal această nelegalitate s-ar răsfrânge asupra întregului concurs nefiind posibila conservarea rezultatelor la proba scrisă cu consecinţa stabilirii câştigătorilor doar în baza acestei probe.
A concluzionat instanţa de fond în sensul că dacă ar proceda astfel Curtea ar încălca principiul separaţiei puterilor în stat, stabilind o procedură de concurs în locul organului administrativ competent şi ar pune candidaţii în condiţii de inegalitate, aceştia având reprezentarea participării la un concurs format din două probe distincte.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta I.T.N., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs reclamanta a arătat în esenţă următoarele:
- În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate – hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau este dată cu aplicarea greşită a legii, în sensul că deşi constată corect situaţia de fapt evidenţiată în cuprinsul excepţiei de nelegalitate, nu aplică norma juridică sancţionatoare pentru a înlătura vătămarea produsă.
- În ceea ce priveşte fondul cauzei – hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau este dată cu aplicarea greşită a legii, în sensul că deşi constată corect situaţia de fapt evidenţiată în cuprinsul acţiunii cu privire la organizarea interviului, nu aplică norma juridică sancţionatoare pentru a înlătura vătămarea produsă.
- Instanţa nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind suspendarea procedurii de validare a concursului de către pârât.
- Instanţa are îndreptăţirea de a înlătura încălcarea dispoziţiilor legale de către pârât, chiar dacă ar pronunţa anularea concursului pentru nelegalitatea acestuia cu consecinţa obligării la reluarea concursului, în caz contrar existând o inechitate în ceea ce priveşte recurenta, pentru că a promovat proba scrisă iar proba interviului este menţinută deşi constată că este nelegală.
A arătat recurenta că Ordinul nr. 236 din 28 septembrie 2007 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a fost publicat în Monitorul Oficial potrivit art. 20 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, nefiind în vigoare şi în consecinţă instanţa de judecată trebuia să reţină că nepublicarea Ordinului nr. 236/2007 „nu corespunde exigenţei de accesibilitate".
- De asemenea se arată că lipsa totală a înscrisurilor care ar face posibilă dovedirea desfăşurării interviului – demonstrează fără nici o îndoială lipsa de transparenţă, de competitivitate în obţinerea unui loc de muncă pe bază de concurs şi dă naştere la ideea de subiectivism, de parţialitate. Lipsa înscrisului din culpa pârâtului face ca recurenta să fie în imposibilitate obiectivă de a dovedi că răspunsurile date de aceasta sunt corecte, ele fiind aceleaşi cu cele date de concurenţii care au fost admişi pentru că au primit nota mai mare.
- Consideră recurenta că dacă instanţa a constatat toate aceste nelegalităţi emise de către pârât şi implicit a recunoscut teoretic pretenţiile acesteia, are îndreptăţirea dată de lege de a înlătura aceste nereguli, de a sancţiona pe cel vinovat de producerea lor şi de a înlătura vătămarea produsă recurentei.
- Instanţa are dreptul ca pe baza probelor administrate şi a recunoaşterii pârâtului ca Ordinul nr. 236/2007 nu a fost publicat în Monitorul Oficial să anuleze întregul concurs, să restabilească legalitatea, să anuleze interviul, să oblige pârâtul la reluarea concursului, întrucât în acest moment prin abrogarea Ordinului nr. 236/2007 prin Ordinul nr. 279/2009 emis de pârât, există o reglementare a procedurii de concurs.
Pârâtul – intimat Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat o întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Consideră intimatul că excepţia de nelegalitate invocată apare ca inadmisibilă în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi acţiunea reclamantei apare ca inadmisibilă, întrucât potrivit art. 12 din Regulament - Nu se admit contestaţii cu privire la rezultatele obţinute.
Analizând cererea de recurs, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:
- În primul rând se reţine că recurenta solicită prin cererea de recurs anularea întregului concurs şi reluarea concursului în conformitate cu Ordinul nr. 279/2009 emis de pârâtul intimat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care se reglementează procedura de concurs - ordin publicat în Monitorul Oficial al României şi deci în vigoare.
Se constată din această perspectivă că pentru prima dată recurenta - reclamantă face această solicitare, petitul acţiunii la instanţa de fond fiind: - anularea rezultatului la interviul organizat la data de 13 martie 2009, reluarea interviului, suspendarea procedurii de validare a concursului şi în subsidiar, anularea interviului şi validarea concursului pe baza rezultatelor la proba scrisă.
În acest condiţii – Înalta Curte apreciază că recurenta a formulat o nouă cerere - ceea ce echivalează cu modificarea obiectului acţiunii de fond ceea ce nu este permis din perspectiva prevederilor art. 301 raportat la art. 294 C. proc. civ.
- În al doilea rând se apreciază că având în vedere petitul acţiunii principale, instanţa de fond în mod corect a apreciat că nu se poate analiza pe fond contestaţia formulată de recurentă cu privire la interviu.
Potrivit art. 12 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului (fila 14 dosar recurs) aprobat prin Ordinul nr. 236/2007 - dispune:
„Interviul se susţine în scopul identificării aptitudinilor, motivaţiilor şi elementelor de etică specifice profesiei, în cel mult 5 zile de la data susţinerii probei scrise. Fiecare membru al comisiei de concurs poate adresa candidatului întrebări din bibliografia de concurs sau legate de activitatea specifică postului care candidează. Nota finală a interviului este media aritmetică a notelor acordate. Nu se admite contestaţii cu privire la rezultatele obţinute".
Aşa cum a arătat şi instanţa de fond nu există un barem de evaluare a candidatului la interviu. Acesta din urmă reprezintă o verificare a aptitudinilor candidaţilor în ceea ce priveşte compatibilitatea cu exigenţele postului, membrii comisiei având această atribuţie de a aprecia şi a-şi forma o convingere în acest sens , ei dispun de o marjă de apreciere în exercitarea puterii de lor discreţionare.
Însă raportat la motivul de nelegalitate al art. 12 din Regulament, adică nepublicarea Ordinului nr. 236/2007 în Monitorul Oficial al României în mod corect a apreciat instanţa fondului că nu se poate reţine nelegalitatea acestui articol pentru nepublicarea întregului Ordin, cu atât mai mult cu cât soluţionarea excepţiei de nelegalitate nu duce la soluţionarea acţiunii principale precizate de reclamanta – recurentă de a anula interviul şi de a valida concursul pe baza rezultatului la proba scrisă.
În mod judicios a reţinut instanţa de fond că, nu ar putea păşi la analiza acestui capăt de cerere de a anula interviul şi de a valida concursul pe baza rezultatelor la proba scrisă întrucât nu se poate anula interviul şi valida concursul pe baza aceluiaşi temei juridic.
În ceea ce priveşte „exigenţa de accesibilitate" în privinţa nepublicării Ordinului nr. 236/2007, se constată că recurenta nu a dovedit că nu a cunoscut prevederile Regulamentului de concurs, acesta s-a prezentat la concurs, toate informaţiile referitoare la concurs s-au găsit pe site-ul Ministerului Public.
Faţă de cele reţinute mai sus, se constată că motivele de recurs sunt nefondate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.T.N., împotriva sentinţei civile nr. 2608 din 1 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2788/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 2793/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
