ICCJ. Decizia nr. 2793/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2793/2011
Dosar nr. 3153/2/2009
Şedinţa publică din 17 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta G.L.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună: anularea Ordinului Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 5 din 24 decembrie 2008, acordarea tuturor veniturilor prevăzute în contractul de mandat nr. 3692 din 10 septembrie 2008 încheiat între S.F.T. „S.F.T. – C.F.R." SA şi G.L.L. pentru perioada 01 ianuarie 2009 - 01 septembrie 2012, acordarea de daune morale în cuantum de 50.000 Euro şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 10 septembrie 2008 a încheiat cu S.F.T. „S.F.T.-C.F.R." SA contractul de mandat nr. 3692 din 10 septembrie 2008, îndeplinind funcţia de director general şi preşedinte al consiliului de administraţie.
Reclamanta a mai arătat că, în luna decembrie a anului 2009 a fost numit în funcţia de ministru al transporturilor şi infrastructurii un nou ministru, care a dat numeroase declaraţii de presă imediat după numire, potrivit cărora conducătorii din subordinea ministerului au „salarii mult mai mari", astfel că în data de 24 decembrie 2008 a fost emis Ordinul nr. 05 din 24 decembrie 2008, prin care a fost eliberată din funcţia de director general şi preşedinte al consiliului de administraţie, fiind mandataţi membrii consiliului de administraţie să înceteze prin revocare contractul de mandat încheiat.
Reclamanta a susţinut că ordinul de eliberare din funcţie este nelegal, pentru următoarele motive:
1. Ministrul transporturilor şi infrastructurii nu avea calitatea de a dispune eliberarea din funcţia de director general şi preşedinte al consiliului de administraţie,având în vedere că părţi în contractul de mandat sunt G.L.L. şi S.F.T. „S.F.T. – C.F.R."SA.
Reclamanta a precizat că revocarea mandatului poate interveni pentru cauze prevăzute de lege sau cauze contractuale, însă la iniţiativa mandantului şi nu a oricărei alte persoane;
2. Măsura este lovită de nulitate, întrucât a fost dispusă în timp ce reclamanta se afla în concediu de odihnă.
3. Motivul revocării, respectiv nivelul salarial apreciind ca fiind „mult prea mare" este nelegal.
4. Revocarea a fost dispusă fără niciun temei legal, fără a exista o cercetare prealabilă a activităţii desfăşurate şi fără a se avea în vedere că au fost îndeplinite criteriile de performanţă stabilite prin contractul de mandat (potrivit unei hotărâri a consiliului de administraţie din luna martie a anului 2009).
Referitor la daunele morale solicitate, reclamanta a arătat că acordarea acestora este pe deplin justificată, având în vedere că măsura a fost de natură a-i prejudicia imaginea, i-a creat o suferinţă psihică, munca depusă în societate şi rezultatele nefiind în acest fel recunoscute, în condiţiile realizării unor performanţe profesionale deosebite.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul a solicitat să se constate că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2010, Curtea a pus în discuţia părţilor, din oficiu, necesitatea citării în cauză, în calitate de pârâtă, a S.F.T. „S.F.T. –C.F.R. SA, având în vedere obiectul capătului doi de cerere, reprezentat de acordarea veniturilor prevăzute în contractul de mandat încheiat cu această societate.
Reclamanta, prin avocat, a învederat instanţei că nu solicită citarea în cauză a acestei societăţi, în calitate de pârâtă, împrejurare de care instanţa a luat act, prin încheierea din data de 28 ianuarie 2010, în temeiul principiului disponibilităţii procesului civil.
Prin sentinţa civilă nr. 2701 din 3 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta G.L.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele.
- prin Ordinul nr. 5 din 24 decembrie 2008 emis de Ministrul Transporturilor şi Infrastructurii s-a dispus eliberarea reclamantei G.L.L. din funcţia de director general şi preşedinte al consiliului de administraţie al S.F.T. „S.F.T. – C.F.R." S.A., precum şi mandatarea membrilor consiliului de administraţie al S.F.T. „S.F.T. – C.F.R." S.A. să înceteze, prin revocare, Contractul de mandat încheiat cu directorul general, doamna G.L.L.;
- ordinul menţionat a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. 13 alin. (2) şi (3) din HG nr. 1227/2003 privind înfiinţarea S.F.T. „S.F.T. – C.F.R." S.A. prin divizarea parţială a Societăţii de Administrare Active Feroviare „S.A.A.F." – S.A., ale OUG nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, precum şi art. 46 alin. (3) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările ulterioare;
- având prerogativa legală de desemnare a preşedintelui consiliului de administraţie, potrivit principiului simetriei juridice, ministrul transporturilor are şi calitatea de a dispune eliberarea din funcţie a preşedintelui consiliului de administraţie, astfel că este neîntemeiat motivul de nelegalitate invocat în acest sens de către reclamantă.
S-a mai reţinut de către prima instanţă aspectul potrivit căruia Contractul de mandat este un contract intuitu personae şi are la bază încrederea reciprocă dintre părţi, iar potrivit dispoziţiilor art. 1553 C. civ., revocarea acestuia poate interveni oricând, chiar dacă este cu termen şi chiar în situaţia existenţei unei clauze de irevocabilitate, deoarece mandantul nu poate fi reprezentat de o persoană în care şi-a pierdut încrederea.
Prin urmare, a apreciat instanţa de fond că neprezentarea motivelor de fapt care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 5 din 24 decembrie 2008 nu constituie o cauză de nelegalitate a acestuia, critica reclamantei privitoare la acest aspect fiind neîntemeiată.
De asemenea, s-a constatat că emiterea ordinului de eliberare din funcţie la data la care reclamanta se afla în concediu legal de odihnă nu afectează legalitatea acestuia, întrucât prevederile Codului muncii, la care reclamanta face trimitere, nu sunt aplicabile în cauză.
A mai considerat prima instanţă că potrivit dispoziţiilor art. 12 lit. e) din contractul de mandat nr. 3692 din 10 septembrie 2008, încheiat între reclamanta G.L.L. şi Societatea Comercială Feroviară de Turism „S.F.T. – C.F.R."SA, încetarea acestuia poate interveni în situaţia revocării mandatului directorului general, neexistând nicio prevedere legală sau contractuală care să instituie obligativitatea efectuării unei cercetări prealabile a activităţii directorului general în situaţia revocării mandatului ce i-a fost acordat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta G.L.L., pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Se solicită, conform dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., admiterea recursului şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii şi de menţinere, ca legal emis a Ordinului nr. 5 din 24 decembrie 2008.
Aspectele de nelegalitate invocate, în susţinerea motivului de recurs sunt următoarele:
Primul vizează faptul că prin ordinul contestat recurenta a fost revocată nelegal atât din funcţia de preşedinte al Consiliului de administraţie cât şi din cea de director general, iar faţă de această ultimă calitate, intimatul-pârât nu avea competenţa materială legală.
Al doilea aspect privea faptul că emiterea ordinului s-a realizat în timp ce recurenta se afla în concediu de odihnă, fiind aplicabile dispoziţiile OUG nr. 79/2008 care se completează cu dispoziţiile Codului muncii. Pe cale de consecinţă se apreciază că măsura revocării mandatului pe timpul concediului recurentei este nulă.
Al treilea aspect de nelegalitate constă în faptul că revocarea dispusă este lipsită de temei legal, fără a exista o cercetare prealabilă a activităţii desfăşurate.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La dosar, intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi a invocat în şedinţa publică din 15 martie 2011 excepţia tardivităţii formulării recursului, excepţie motivată în scris la dosar.
Curtea a acordat termen pentru discutarea acestei excepţii pe care a pus-o în discuţia părţilor şi pe care în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. a respins-o motivat în şedinţa publică din 17 mai 2011.
Pe recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, soluţia de respingere a acţiunii având ca obiect anularea Ordinului nr. 4/2008 emis de pârât fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) şi (3) din HG nr. 1227/2003 şi ale OUG nr. 79/2008.
Aspectele de nelegalitate invocate nu pot fi reţinute.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că Ministrul transporturilor în măsura în care numeşte preşedintele Consiliului de administraţie, potrivit principiului simetriei poate să îl revoce. Iar faptul că recurenta cumula atât funcţia de preşedinte al Consiliului de administraţie cât şi funcţia de director general, ambele exercitate în baza contractului de mandat, principiul simetriei, atât pe numire cât şi revocare, a funcţionat legal pentru ambele funcţii deţinute.
Recurenta-reclamantă a deţinut funcţiile de director general şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al S.F.T. „S.F.T.-C.F.R." S.A. prin efectul OMT nr. 28/2007, emis în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (2) şi (3) din HG nr. 1227/2003, ale art. 3 din OUG nr. 24/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi ale art. 44 alin. (2) şi art. 46 alin. (3) din Legea nr. 90/2001.
Astfel, între recurenta-reclamantă şi minister s-au născut raporturi de drept societar, respectiv de mandat, care, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 79/2008, au generat încheierea contractului de mandat între aceasta şi "S.F.T. - C.F.R." - S.A.
Prin Ordinul contestat în speţă, reclamantei i-a fost revocat mandatul acordat prin ordinul ministrului transporturilor nr. 28/2007, cu respectarea condiţiilor stipulate de Codul civil şi de cel comercial privitoare la mandat, respectiv a art. 1553 C. civ. şi a art. 374 şi urm. C. com., care prevăd faptul că mandantul poate, când voieşte, revoca mandatul, dar şi a celor impuse de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
Al doilea aspect invocat nu poate fi reţinut deoarece dispoziţiile Codului muncii nu sunt aplicabile în situaţia revocării mandatului ce i-a fost acordat.
Al treilea aspect nu poate fi reţinut. Lipsa unor motive sau lipsa unei cercetări prealabile nu afectează legalitatea ordinului contestat, care a fost emis nu ca o consecinţă a neîndeplinirii unui criteriu de performanţă din contractul de mandat, ci ca o consecinţă a revocării mandatului, bazat pe încrederea reciprocă dintre părţi.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.L.L., împotriva sentinţei civile nr. 2701 din 3 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2792/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2795/2011. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
