ICCJ. Decizia nr. 2795/2011. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2795/2011
Dosar nr. 6218/2/2009
Şedinţa publică din 17 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.C.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, anularea Ordonanţei nr. 309 din 2 iunie 2009 şi a atestatului nr. 97 din 02 iunie 2009 emise de pârâtă, precum şi suspendarea actului până la soluţionarea acţiunii în anulare.
În motivarea cererii s-a arătat că prin cele două acte atacate reclamantul a fost obligat să depună la C.N.V.M. documentaţia aferentă ofertei publice obligatorii de preluare a SC C. SA, în caz contrar, urând a fi sancţionat de către C.N.V.M. în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
S-a mai arătat că Ordonanţa C.N.V.M. nr. 309 din 02 iunie 2009 este lovită de nulitate absolută, întrucât autoritatea pârâtă a stabilit anumite măsuri tară respectarea procedurii obligatorii de emitere a actului administrativ, prevăzută de art. 8 şi art. 14 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 11/1997 şi art. 9 alin. (2) din Statutul C.N.V.M. şi nici prevederile legale privind începerea investigaţiei.
Referitor la cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate s-a susţinut de către reclamant că vremelnicia măsurii este asigurată de perioada de timp limitată pentru care va fi dispusă măsura, temeiul de drept invocat fiind art. 581 alin. (1) C. proc. civ.
Pârâta C.N.V.M. a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă şi respingerea cererii privind anularea actelor menţionate ca nefondată.
Prin încheierea de şedinţă din data de 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind suspendarea şi a respins, ca atare, acest capăt de cerere.
Prin sentinţa civilă nr. 757 din 10 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de anulare a Ordonanţei nr. 309 din 02 iunie 2009 şi a Atestatului nr. 97 din 02 iunie 2009 emise de pârâtă, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
- din analiza actelor administrative atacate, în raport de dispoziţiile art. 8, art. 14 şi art. 19 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 11/1997 şi ale art. 9 alin. (1) din Statutul C.N.V.M. se constată că cele două acte întrunesc condiţiile pentru încheierea valabilă a acestora (ad validitatem), în sensul că sunt emise în temeiul competenţelor cu care C.N.V.M. este învestită, sunt motivate în fapt şi în drept şi au fost comunicate persoanelor destinatare;
- actele administrative atacate au fost emise şi cu respectarea dispoziţiilor Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006 emis în aplicarea prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, Regulamentul nr. 11/1997 nefiind aplicabil în speţă, deoarece acesta a fost emis în aplicarea Legii nr. 52/1994 care a fost abrogată prin OUG nr. 25/2002 şi OUG nr. 28/2002;
- în acest sens s-a reţinut că pentru a se dovedi acţiunea concertată a d-lui C.C.C. nu era necesar ca pârâta să procedeze la efectuarea unui control la sediul societăţii emitente, întrucât C.N.V.M. poate constata acţiunea concertată şi din documentele solicitate entităţilor cu obiect de activitate pe piaţa de capital;
- din întreaga documentaţie depusă la dosar rezultă că reclamantul împreună cu R.C., SC A. SA Slatina, SC D. SA Galaţi deţin acţiuni la SC C. SA Galaţi exercitând poziţia majoritară asupra acestei societăţi, împreună şi nu fiecare separat;
- din analizarea situaţiei de exprimare a voturilor în adunările generale ale SC C. SA Galaţi, din data de 24 februarie 2007, a doua convocare, rezultă că acţiunea concertată a reclamantului şi a dlui R.C. este subliniată şi prin exercitarea de către cei doi acţionari a dreptului de preferinţă în cadrul perioadei adoptată în cadrul A.G.E.A.;
- la emiterea celor două acte a căror anulare este solicitată au fost avute în vedere sesizările Asociaţiei Investitorilor pe Piaţa de Capital, a domnului C.G. şi a doamnei C.L., fiind edificatoare şi relaţia de rudenie dintre C.C.C. şi R.C.;
- în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) pct. 22 şi pct. 23 din Legea nr. 297/2004 şi ale art. 2 alin. (3) lit. f) şi lit. i) din Regulamentul nr. 1/2006 s-a apreciat că reclamantul şi dl. R.C. acţionează în mod concertat în legătură cu SC C. SA Galaţi şi SC V. SA Tecuci, un element suplimentar fiind acela potrivit căruia R.C. a garantat cu acţiuni deţinute, credite bancare contractate de SC C.C.C.B.T. SA de la R.F.B. SA;
- de asemenea, s-a reţinut că reclamantul a acţionat în mod concertat alături de alţi acţionari persoane fizice în cadrul mai multor societăţi comerciale.
A concluzionat prima instanţă că în temeiul tuturor elementelor de fapt şi de drept reţinute, emiterea actelor administrative a avut în vedere tocmai îndeplinirea obiectivului fundamental de asigurare a protecţiei operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase, precum şi de prevenire a afectării egalităţii de informare şi tratament investitorilor sau al intereselor acestora.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.C.C.
În motivarea recursului formulat, recurentul-reclamant a susţinut în esenţă că instanţa de fond avea obligaţia să se pronunţe în limitele şi în cadrul procesual determinat de către părţi, prin sentinţa atacată, aceasta pronunţându-se pe alte aspecte decât cele invocate şi fără a preciza prevederile Legii nr. 297/2004 care au fost încălcate.
Totodată, recurentul a susţinut că hotărârea instanţei de fond nu este motivată, fiind necesară casarea ei şi trimiterea spre rejudecare.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ..
Intimata Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond, susţinând în esenţă că actele administrative atacate au fost emise în temeiul şi cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În fapt obiectul cererii formulate de reclamant vizează anularea Ordonanţei C.N.V.M. nr. 309 din 2 iunie 2009 şi a Atestatului C.N.V.M. nr. 97 din 2 iunie 2009.
Din examinarea sentinţei atacate rezultă că instanţa de fond a analizat în limitele competenţelor stabilite prin Legea nr. 554/2004 modificată şi republicată, legalitatea actelor administrative atacate, constatând în baza probatoriului administrat în cauză, faptul că acestea au fost emise în baza competenţelor legale şi în temeiul prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital cât şi a Statutului C.N.V.M. adoptat prin OUG nr. 25/2002 aprobată şi modificată prin Legea nr. 514/2002.
Totodată, instanţa de fond a analizat şi înlăturat motivat susţinerile reclamantei constatând netemeinicia cererii formulate în raport cu dispoziţiile legale incidente în cauză astfel că nu pot fi reţinute criticile formulate de recurentă cu privire la lipsa motivării sentinţei atacate sau incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 6 invocat de aceasta.
În fapt prin Ordonanţa C.N.V.M. nr. 309 din 2 iunie 2009 s-a stabilit în sarcina recurentului C.C.C., R.C. şi a SC A. SA Slatina, SC D. SA Galaţi şi a persoanelor cu care aceştia activează în mod concertat în ceea ce priveşte SC C. SA Galaţi, obligaţia de a depune la C.N.V.M. în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii actului individual, documentaţia aferentă ofertei publice obligatorii de preluare a SC C. SA Galaţi.
Prin atestatul C.N.V.M. nr. 97 din 2 iunie 2009 s-a luat act de faptul că recurentul-reclamant împreună cu celelalte persoane menţionate, acţionează concentrat în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) pct. 22 lit. a) şi pct. 23 lit. b) şi c) din Legea nr. 297/2004 şi ale art. 2 alin. (3) lit. d), f), i), j) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, în raport cu SC C. SA Galaţi.
Acest atestat a fost adoptat în temeiul dispoziţiilor art. 2, art. 7 şi art. 9 alin. (3) din Statutul C.N.V.M. adoptat prin OUG nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificat şi completat prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi având în vedere analiza efectuată de direcţia de specialitate, iar măsura administrativă de dispusă de C.N.V.M. prin ordonanţa contestată a fost dispusă în baza art. 2 alin. (1), pct. 22 şi 23 şi art. 203 din Legea nr. 297/2004.
Instanţa de fond a constatat şi reţinut în mod corect legalitatea actelor contestate, în raport cu dispoziţiile legale mai sus menţionate, având în vedere că în baza competenţelor legale, intimata C.N.V.M. poate emite dispoziţii privind prezentarea de documente, iar prin ordonanţa atacată autoritatea pieţei de capital a solicitat recurentului-reclamant, depunerea documentaţiei aferente ofertei publice obligatorii de preluare a SC C. SA Galaţi.
În ceea ce priveşte nereţinerea argumentului invocat de către reclamant, respectiv emiterea actelor administrative atacate în lipsa unui raport de investigaţii instanţa de control judiciar constată că, în mod corect acesta a fost înlăturat, întrucât potrivit atribuţiilor stabilite prin Legea nr. 297/2004 a pieţelor de capital cât şi a Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006, intimata poate constata o acţiune concertată pe piaţa de capital şi din documentele solicitate entităţilor implicate cu obiect de activitate pe piaţa de capital, astfel că pentru a se dovedi acţiunea concertată a recurentului nu era necesar efectuarea unui control la sediul societăţilor emitente.
În fapt se constată că hotărârea pronunţată de către instanţa de fond este legală şi temeinică, actele administrative atacate fiind emise în baza şi cu respectarea dispoziţiilor legale şi în limitele competenţelor legale ale C.N.V.M. privind asigurarea protecţiei operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase şi pentru prevenirea afectării egalităţii de informare şi tratament investitorilor sau intereselor acestora.
Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul formulat de recurentul-reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C.C., împotriva sentinţei civile nr. 757 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2793/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2799/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
