ICCJ. Decizia nr. 2824/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ, sub nr. 1624/57/2008, reclamantul E.P.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună:
- suspendarea executării Ordinului nr. S/2560/IG din 01 iunie 2008 până la pronunțarea instanța de fond.
- anularea Ordinului Inspectorului General nr. S/2560/IG din 01 iunie 2008;
- plata către reclamant a următoarelor drepturi salariale sistate și neacordate ca o consecință a emiterii actului administrativ atacat, respectiv:
1. Solda de merit lunară, cuvenită pe perioada 1 iunie 2008 - 31 decembrie 2009 în cuantum de 20% din salariul de bază;
2. Prima trimestrială, cuvenită începând cu trimestrul II al anului 2008 și până la zi, care se acordă pe baza calificativelor afectate direct prin sancțiuni disciplinare;
3. Sporul de 50%, cu durată de 6 luni, cuvenit reclamantului începând cu luna iunie 2008 și, în continuare, pentru activitate meritorie.
In motivarea acțiunii reclamantul a susținut că sunt îndeplinite condițiile suspendării ordinului, existând îndoieli cu privire la legalitatea sa, imputându-se avizarea unei plăți în avans în temeiul unui contract ce nu l-a semnat, iar actul sancționator are efecte asupra calificativului acordat, cu consecințe pecuniare.
Prin precizarea de acțiune depusă la termenul din 7 aprilie 2009, reclamantul a învederat instanței că solicită constatarea nulității ordinului atacat și renunță la capetele de cerere având ca obiect plata primei trimestriale și a sporului de 50 % pentru activitatea meritorie.
In completarea motivării a invocat că actul de sancționare este lovit de nulitate absolută întrucât nu conține elementele obligatorii prevăzute de art. 62 din O.M.A.I. nr. 400/2004, respectiv, nu a fost respectată procedura cercetării prealabile.
Pe fondul cauzei a arătat că nu are atribuții referitoare la legalitatea cheltuirii fondurilor bugetare, aceasta fiind în sarcina contabilului șef al unității, iar semnătura sa nu produce efecte în privința virării vreunei sume de bani pentru plata unor facturi.
Prin întâmpinare, pârâtul I.G.P.S.U. a solicitat respingerea acțiunii și a cererii de suspendare formulată de reclamant ca nefondate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, iar conform atribuțiilor din fișa postului ar fi trebuit să verifice legalitatea operațiunii de avizare, neavând relevanță sub aspectul încălcării dispozițiilor legale împrejurarea executării contractului fără constatarea unui prejudiciu. Apărarea reclamantului în sensul că a fost desemnat înlocuitor al șefului Serviciului Logistic în perioada 20 august - 30 septembrie 2007 și nu a avut cunoștință de contractul în cauză a fost apreciată ca neîntemeiată întrucât contractul a fost încheiat în perioada în care reclamantul a fost desemnat să ocupe funcția menționată anterior.
Sentința nr. 145/F/CA/2009 prin care Curtea de Apel Alba-Iulia a admis în parte acțiunea reclamantului în sensul anulării ordinului, a suspendării executării actului până la rămânerea irevocabilă a hotărârii și a obligării pârâtului la plata soldei de merit începând cu 1 iunie 2008, luându-se act de renunțarea la judecata cererilor de plată a primei trimestriale și a sporului de 50 % și respingându-se în rest acțiunea, a fost recurată de către pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.
în urma admiterii recursului prin Decizia nr. 101/2010, înalta Curte de Casație și Justiție a casat sentința atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în fond, reținându-se că Ordinul MAI nr. 400/2004 nu este aplicabil în speță, cercetarea prealabilă desfășurându-se cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 80/1995, ale Ordinului MAI nr. 190/2004 și ale R.G.3/2000 ,,Regulamentul disciplinei militare", iar actul administrativ contestat a fost motivat corespunzător.
în rejudecare, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 141/F/CA din 18 mai 2010 a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul E.P.C., așa cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și a dispus anularea Ordinului Inspectorului General nr. S/2560I.G. din 1 iunie 2008.
A obligat pârâtul plata către reclamant a soldei de merit acordată prin Ordinul nr. S/17004/1/2008, pe perioada 1 iunie 2008 - 31 decembrie 2009.
A respins în rest acțiunea precizată a reclamantului, inclusiv în ceea ce privește suspendarea executării ordinului până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin Ordinul Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. S/2560/IG din 01 iunie 2008 reclamantul E.P.C., locotenent-colonel, ofițer specialist I la Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Cpt. Dumitru Croitoru" al Județului Sibiu a fost sancționat disciplinar cu "avertisment" pentru avizarea efectuării plății în avans, fără a prezentate situațiile de lucrări, conform prevederilor pct. 15 alin. (3) și 15 alin. (4) din contractul nr. 858.779 din 24 august 2007 încheiat între Inspectoratul Județean și SC C.O.N.A SRL Sibiu. De asemenea, s-a dispus, potrivit Anexei 2 din O.M.A.I. nr. 275/2002, și retragerea soldei de merit acordată reclamantului prin Ordinul nr. S/17004/1/2008.
în fapt, obiectul contractului de lucrări nr. 406 din 20 august 2007 înregistrat la ISU "Cpt. Dumitru Croitoru" al județului Sibiu sub nr. 858.779 din 24 august 2007, încheiat în calitate de achizitor cu executantul SC C.O.N. A. SRL l-a constituit lucrarea la structuri metalice-reparare aparate instrucție(turn instrucție și căsuță machete.(f.25-30)
Pentru decontarea lucrărilor, părțile au stipulat la art. 15.3 și art. 15.4 din contract că se va efectua în două tranșe, pe baza situaților de lucrări întocmite să asigure o rapidă și sigură verificare, confirmate în 3 zile de la prezentarea acestora la sfârșitul lunii august, respectiv septembrie.
Prima instanță a reținut că, în condițiile în care instituția achizitoare a lucrării, prin reprezentanții legali, a fost de acord cu clauza contractuală privind plata prețului în două tranșe, nedefalcate, dar raportate la procentul de execuție, nu poate fi imputată reclamantului nerespectarea dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 264/2003.
Conform acestor dispoziții, ordonatorul de credite, în calitate de parte contractantă într-un contract de achiziție publică are dreptul să efectueze plăți în avans către contractant, într-un procent de până la 30% din valoarea contractului în funcție de prevederile contractuale și în corelație cu graficul de îndeplinire a contractului respectiv.
Având în vedere și împrejurarea recepționării lucrărilor în termen, fără obiecțiuni, la valoarea contractată, efectuarea celor două plăți în lunile august și septembrie, precum și inexistența prejudiciului, aspect necontestat în cauză, instanța a considerat că pentru abaterea în exercitarea atribuțiilor funcționale neidentificată potrivit art. 44 lit. b) din Regulamentul Disciplinei Militare RG 3/2000, în vigoare la acel moment, Curtea a apreciat că sancțiunea nu a fost aplicată cu respectarea prevederilor art. 54 și art. 57 din acest act.
Astfel, chiar dacă a fost avizată la plată la 30 august 2007, suma de 60153 lei, fără prezentarea situației de lucrări aferente, reprezentând însă plată parțială pentru lucrările achiziționate ca și conforme, nu poate fi reținută vinovăția reclamantului în săvârșirea vreunei abateri la regimul disciplinei militare prin modul de punere în executare a obligațiilor contractuale derivate dintr-un act ce-i este opozabil și la încheierea căruia nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 264/2003.
In ceea ce privește susținerile reclamantului privind nerespectarea procedurii de cercetare prealabilă, încălcarea prevederilor art. 62 din Ordinul MAI nr. 400/2004 și, respectiv, nulitatea absolută a actului de sancționare, instanța a reținut că aceste aspecte au fost dezlegate irevocabil, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. prin decizia de casare, astfel că cererea de constatare a nulității ordinului contestat nu mai poate fi pusă în discuție.
In ceea ce privește cererea de suspendare a executării acestui ordin până la pronunțarea instanței de fond, instanța a constatat că o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și pe aceleași motive de fond a fost soluționată irevocabil, în sensul respingerii prin Decizia nr. 136/F/CA/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosarul nr. 1178/57/2008, astfel că prezenta cerere a fost respinsă ca lipsită de obiect.
împotriva sentinței nr. 141/F/Ca din 18 mai 2010 a declarat recurs Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că prima instanță în mod greșit a apreciat că nu poate fi reținuta vinovăția reclamantului în săvârșirea vreunei abateri disciplinare prin modul de punere în executare a obligațiilor contractuale derivate dintr-un act ce-i este opozabil și la încheierea căruia nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 264/2003 privind stabilirea acțiunilor și categoriilor de cheltuieli, criteriilor, procedurilor si limitelor pentru efectuarea de plăti în avans din fonduri publice. Motivația instanței cu privire la reținerea anterioară rezidă în aspectul privind acordul instituției achizitoare cu clauza contractuală referitoare la plata prețului în două tranșe, nedefalcate, dar raportate la procentul de execuție, neputându-i-se imputa, în consecință, reclamantului nerespectarea dispozițiilor art. 1 din H.G. 264/2003.
Recurentul a susținut că prima instanță nu a avut în vedere pct. 15.3 din contract și a avizat la plată suma de 67.134,32 lei, contrar obligației contractuale de a solicita, a i se prezenta și a verifica situația de lucrări la acea dată.
Astfel, s-a avizat la plată întreaga sumă de bani care reprezenta prețul contractului (67134,32 lei cu tva, preț fără tva 56415, 40 lei), fără a se recepționa la data respectivă procentul echivalent de lucrări la care s-a obligat contractantul.
A mai susținut recurentul că tocmai din această încălcare a prevederilor contractuale rezidă vinovăția reclamantului, fiind îndeplinite, contrar celor reținute de instanță, condițiile instituirii răspunderii disciplinare în sarcina reclamantului. Acesta din urmă nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile din fișa postului, abaterea săvârșită regăsindu-se în R.G. 3 Regulamentul Disciplinei Militare la art. 44 alin. (1) lit. b), a doua liniuță, în speță, "neglijență sau superficialitate în îndeplinirea atribuțiilor".
Recurentul a mai arătat că un alt motiv de nelegalitate îl reprezintă obligarea instituției pârâte de a plăti către reclamant, ca o consecință a anulării Ordinului Inspectorului General nr. S/2560/IG din 01 iunie 2008 și a plății soldei de merit acordată prin Ordinul nr. S/17004/1/2008 și pentru anul următor celui pentru care fusese acordată prin ordinul menționat anterior, în speță, pentru 01ianuarie - 31 decembrie 2008.
In conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, solda de merit se stabilește o dată pe an, de regulă după aprobarea bugetului, pentru cel mult 30% din totalul de posturi prevăzut în statele de organizare. Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, solda de merit poate fi retrasă în cursul anului, dacă nu mai sunt îndeplinite elementele de apreciere avute în vedere la acordarea acesteia.
A susținut recurentul că din cuprinsul prevederii menționate anterior reiese cu claritate faptul că legiuitorul a statuat că solda de merit se acordă pentru un an bugetar, respectiv anul financiar pentru care se aprobă bugetul. Pe de altă parte, de solda de merit beneficiază un procent limitat din totalul cadrelor militare, acordarea fiind condiționată de obținerea de rezultate deosebite în activitatea desfășurată, criteriile de performanță, cumulativ, ce sunt avute în vedere potrivit cerințelor postului fiind evidențiate în Anexa nr. 2 - CRITERII privind acordarea soldei (salariului) de merit din cuprinsul Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 275 din 05 iunie 2002.
înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin raportul nr. 185.537 din 2 aprilie 2009, s-a constatat faptul că, în cadrul contractului încheiat între Inspectoratul Județean și SC C.O.N. A. SRL Sibiu, s-a procedat la decontarea contravalorii lucrărilor, prin plata în avans, la data de 30 august 2007, a sumei de 60.153 lei (90% din valoarea contractului), contrar prevederilor art. 1 din H.G. nr. 264/2003 și fără a fi prezentate situațiile de lucrări efectuate, conform pct. 15 din acest contract.
Prin același raport, s-a concluzionat că este vinovat de săvârșirea faptei anterior descrise, care constituie o abatere disciplinară, și reclamantul - ofițer specialist I la Serviciul Logistic -, întrucât a avizat documentele de efectuare a plății.
Pe cale de consecință, prin actul administrativ contestat în cauză, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu "avertisment" și i s-a retras solda de merit ce îi fusese acordată prin Ordinul nr. S/17004/1/2008.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 264/2003, ordonatorul de credite, în calitate de parte contractantă într-un contract de achiziție publică, are dreptul să efectueze plăți în avans către contractant, într-un procent de până la 30% din valoarea contractului, în funcție de prevederile contractuale și în corelație cu graficul de îndeplinire a contractului respectiv.
în conformitate cu prevederile art. 15.3 (Modalități de plată) din contractul de lucrări nr. 406 din 20 august 2007 înregistrat la ISU "Cpt. Dumitru Croitoru al județului Sibiu sub nr. 858.779 din 24 august 2007, încheiat în calitate de achizitor cu executantul SC C.O.N. A. SRL "Decontarea se va efectua în două tranșe, pe baza situațiilor de lucrări prezentate la sfârșitul lunii august, respectiv septembrie."
Or, această clauză contractuală nu presupune încălcarea dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 264/2003.
"Plata în avans" din cuprinsul H.G. nr. 264/2003 se referă la situația în care ordonatorul de credite, în calitate de autoritate contractantă, poate să efectueze o plată înainte de îndeplinirea de către contractant a vreunui procent din partea sa de obligație care formează obiectul respectivului contract. Or, clauza contractuală prevăzută la pct. 15.3 din contract - prin condiția expresă impusă în sarcina contractantului de a prezenta situațiile de lucrări, regăsită în cuprinsul acesteia, se referă la situația în care va primi tranșa după efectuarea lucrărilor pe baza unei situații de lucrări întocmite.
Cele două tranșe trebuiau să reprezinte decontarea lucrărilor efectuate de către contractant, acestea neavând nici o legătură cu procentul de 30% din H.G. nr. 264/2003.
Or, așa cum în mod corect a reținut autoritatea pârâtă, reclamantul, uzând de prerogativele funcției - înlocuitor al Șefului Serviciului Logistic - prin aplicarea ștampilei pe verso-ul Facturii nr. 0014 emisă de SC C.O.N. A. SRL la data de 27 august 2007 a avizat la plată suma de 67.134,32 lei, contrar obligației contractuale de a solicita, a i se prezenta și a verifica situația de lucrări la acea dată.
In aceste condiții, această plată s-a apreciat ca fiind o plată anticipată, similară celei al cărei regim juridic este reglementat de art. 1 din H.G. nr. 264/2003 - "plată în avans".
înalta Curte reține că din această încălcare a prevederilor contractuale rezidă vinovăția reclamantului, fiind îndeplinite, contrar celor reținute de prima instanță, condițiile instituirii răspunderii disciplinare în sarcina reclamantului. Acesta din urmă nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile din fișa postului, abaterea săvârșită regăsindu-se în R.G. 3 Regulamentul Disciplinei Militare la art. 44 alin. (1) lit. b), a doua liniuță, în speță, "neglijență sau superficialitate în îndeplinirea atribuțiilor".
Se constată de asemenea că în mod greșit prima instanță a reținut absența vinovăției motivat de faptul că lucrările au fost recepționate în termen și nu există prejudiciu. Este bine știut faptul că pentru antrenarea răspunderii disciplinare nu este necesară producerea unui prejudiciu material ca rezultat direct sau indirect al abaterii disciplinare săvârșite de angajat, ci este suficient ca abaterea disciplinară să se fi produs ca faptă concretă ce constă în încălcarea cu vinovăție a atribuțiilor de serviciu.
înalta Curte apreciază că prima instanță s-a pronunțat greșit și cu privire la acordarea soldei de merit și pentru anul 2009, ca o consecință a anulării Ordinului Inspectorului General nr. S/2560/IG din 01 iunie 2008.
In conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariate personalului civil din aceste instituții, solda de merit se stabilește o dată pe an, de regulă după aprobarea bugetului, pentru cel mult 30% din totalul de posturi prevăzut în statele de organizare, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, solda de merit poate fi retrasă în cursul anului, dacă nu mai sunt îndeplinite elementele de apreciere avute în vedere la acordarea acesteia.
Din cuprinsul prevederii menționate anterior reiese cu claritate faptul că legiuitorul a statuat că solda de merit se acordă pentru un an bugetar, respectiv anul financiar pentru care se aprobă bugetul. Pe de altă parte, de solda de merit beneficiază un procent limitat din totalul cadrelor militare, acordarea fiind condiționată de obținerea de rezultate deosebite în activitatea desfășurată, criteriile de performanță, cumulativ, ce sunt avute în vedere potrivit cerințelor postului fiind evidențiate în Anexa nr. 2 - CRITERII privind acordarea soldei (salariului) de merit din cuprinsul Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 275 din 05 iunie 2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul Administrației și Internelor.
Astfel, această componentă a soldei lunare nu se acordă necondiționat și nu este perpetuă odată ce a fost acordată.
Rezultă așadar că prima instanță s-a substituit în mod greșit autorității în a cărei competență intră aprobarea soldei de merit, prin acordarea acesteia și pentru anul următor celui pentru care fusese acordată, în condițiile în care nu este un drept din categoria celor obligatorii care se acordă prin simpla calitate de angajat.
In consecință, pentru considerentele mai sus invocate, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul și a modificat sentința atacată în sensul că, a respins acțiunea reclamantului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2929/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2647/2011. Contencios → |
|---|
