ICCJ. Decizia nr. 2917/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2917/2011
Dosar nr. 7647/2/2007
Şedinţa publică din 20 mai 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin Sentinţa civilă nr. 1909 din 20 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, admiţând în parte acţiunea formulată de reclamanta M.S.M., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor si Cancelaria Primului Ministru - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta să procedeze la soluţionarea dosarului nr. 1345/CC privind despăgubirile solicitate de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001. Totodată, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi admiţând excepţia de prematuritate a capătului de cerere privind obligarea pârâţilor să emită titlul de despăgubire şi titlul de plată a despăgubirilor ulterior soluţionării dosarului şi emiterii titlului de despăgubire de către Comisia Centrală, a respins acest capăt de cerere ca prematur formulat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 13 şi art. 14 alin. (2) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, şi de modul în care aceste prevederi reglementează organizarea şi funcţionarea Comisiei Centrale, inclusiv subordonarea acesteia în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, această autoritate are calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte competenţa în emiterea titlului de despăgubire.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că prin dispoziţia de restituire prin echivalent nr. 994 bis/2005 a Primarului oraşului Blaj, reclamantei i-au fost stabilite despăgubirile cuvenite în baza Legii nr. 10/2001, ca urmare a exproprierii imobilului, teren şi construcţie, situat în municipiul Blaj, judeţul Alba, care aparţinuse autorilor acesteia, R.A. şi B.E.
A mai reţinut instanţa că dispoziţia de restituire împreună cu dosarul au fost înaintate de către Primăria municipiului Olteniţa, jud. Călăraşi, la Comisia Centrală la data de 19 septembrie 2005, formându-se dosarul nr. 1345/CC, iar în 2007 reclamanta s-a adresat Instituţiei Prefectului Judeţului Alba, care prin adresa nr. 19814/P/ DL din 05 august 2007 i-a confirmat înregistrarea dosarului său, la autoritatea pârâtă.
Prin urmare, instanţa a apreciat că, în speţă, durata de mai bine de 2 ani de la data emiterii dispoziţiei prin care s-au stabilit despăgubirile, până la data formulării acţiunii introductive de instanţă, chiar şi în condiţiile în care în care procedura analizei prealabile presupunea efectuarea de verificări la autoritatea emitentă a acestei dispoziţii de acordare a despăgubirilor în baza Legii nr. 10/2001, a constituit o încălcare a dreptului reclamantei la soluţionarea cererii sale într-un termen rezonabil, cu consecinţa directă a vătămării drepturilor sale legate de aplicarea dispoziţiilor legale privind emiterea acestui titlu.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâţilor să emită titlul de despăgubire şi să emită titlul de plată a despăgubirilor ulterior soluţionării dosarului şi emiterii titlului de despăgubire de către Comisia Centrală, Curtea a apreciat această cerere ca prematur formulată, întrucât aşa cum rezultă din cuprinsul dispoziţiilor art. 16 alin. (4) - (7) din Legea nr. 247/2005, există posibilitatea ca ulterior, Comisia să ajungă la concluzia că în mod neîntemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă sau că reclamanta nu avea dreptul la despăgubiri prin echivalent, situaţie în care ar putea emite un act administrativ de respingere a cererii sale, în acest caz, reclamanta având deschisă calea la instanţa de contencios administrativ, prin care să solicite verificarea legalităţii acestei decizii.
Împotriva acestei sentinţe pârâtele au declarat recurs, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Prin Decizia nr. 1238 din 5 martie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursurile declarate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de Cancelaria Primului-ministru - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 1909 din 20 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 5 octombrie 2010 pârâtul Statul Român - prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat în temeiul art. 2811 C. proc. civ. lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 1909 din 20 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios, administrativ şi fiscal, în sensul de a indica în ce constă obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluţionarea dosarului nr. 1345/CC privind despăgubirile solicitate de reclamanta M.S.M., având în vedere că prin aceiaşi sentinţă instanţa de fond a admis excepţia de prematuritate privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire şi să emită titlul de plată a despăgubirilor ulterior soluţionării dosarului emiterii titlului de despăgubire şi respinge capătul de cerere ca prematur formulat.
Prin încheierea din data de 14 decembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de lămurire dispozitiv formulată de petentul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în contradictoriu cu reclamanta M.S.M. şi pârâta Agenţia Naţională de Restituire a Proprietăţilor, ca neîntemeiată şi în temeiul art. 108 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. şi a aplicat petentului-pârât Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor o amendă judiciară de 500 lei.
S-a reţinut de Curtea de Apel Bucureşti că atât din dispozitivul sentinţei, cât şi din considerentele acesteia şi din considerentele Deciziei civile nr.1238 din 05 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, rezultă cu claritate înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului sentinţei, neexistând dispoziţii potrivnice.
Pârâta reiterează aspecte de fond ce au făcut obiectul judecăţii, fiind evident că obligaţia pârâtei să procedeze la soluţionarea dosarului nr. 1345/CC, reprezintă parcurgerea procedurii prevăzute de art. 16 alin. (4)-(7) din Legea nr. 247/2005, prin analiza legalităţii deciziei de acordare a despăgubirilor prin echivalent, transmiterea dosarului evaluatorului în cazul în care se constată că Decizia a fost legal emisă şi emiterea titlului de despăgubire în baza concluziilor Raportului de evaluare.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care a invocat ca temei legal prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele critici: instanţa de fond a interpretat în mod greşit prevederile art. 2811 C. proc. civ., fără a indica în ce constă obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluţionarea dosarului nr. 1354/CC privind despăgubirile solicitate de reclamantă raportat la situaţia de fapt precum şi la atribuţiile pe care le are Comisia Centrală, respectiv doar de a emite un act administrativ de acordare a titlurilor de despăgubire.
Consideră recurentă că prin încheierea pronunţată în data de 14 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti nu a lămurit dispozitivul sentinţei, astfel că se află în imposibilitatea de a pune în executare sentinţa nr. 190 din 20 iunie 2008, pronunţată de aceeaşi instanţă.
Recursul este nefondat.
Prin Sentinţa civilă nr. 1909 din 20 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, admiţând în parte acţiunea formulată de reclamanta M.S.M., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor si Cancelaria Primului Ministru - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta să procedeze la soluţionarea dosarului nr. 1345/CC privind despăgubirile solicitate de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001. Totodată, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi admiţând excepţia de prematuritate a capătului de cerere privind obligarea pârâţilor să emită titlul de despăgubire şi titlul de plată a despăgubirilor ulterior soluţionării dosarului şi emiterii titlului de despăgubire de către Comisia Centrală, a respins acest capăt de cerere ca prematur formulat.
Această hotărâre a devenit irevocabilă prin respingerea recursurile declarate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de Cancelaria Primului-ministru - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă făcută mai sus, Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat, în temeiul art. 2811 C. proc. civ., lămurirea înţelesului şi întinderii dispozitivului sentinţei civile nr. 1909 din 20 iunie 2008, care a fost respinsă prin încheierea din 14 decembrie 2010.
Într-adevăr, potrivit art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
Or, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, dispozitivul sentinţei civile nr. 1909 din 20 iunie 2008 nu necesită lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea acestuia, dispoziţiile instanţei fiind clare şi lipsite de contradicţii.
În concluzie, motivele şi criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate, urmând ca recursul să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva încheierii din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2916/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2919/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
