ICCJ. Decizia nr. 2920/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2920/2011
Dosar nr. 915/2/2009
Şedinţa publică din 20 mai 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub numărul 915/2/2009, reclamantul S.M. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice, deoarece nu i-a răspuns la petiţia nr. 43116 din 01 august 2008 şi nici la petiţia cu acelaşi sens, trimisă cu scrisoare recomandată din data de 19 septembrie 2008, serie C029 - 30010120.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că deşi a trimis cele două petiţii către pârât, acesta nu a înţeles să îi răspundă nici până în prezent, necomunicarea relaţiilor solicitate împiedicându-1 să îşi rezolve problemele determinate de afecţiunile medicale de care suferă.
Prin încheierea din data de 22 aprilie 2009, Curtea a dispus încuviinţarea cererii de ajutor public judiciar, sub forma asistenţei unui avocat, formulată de către parte.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Sănătăţii a invocat excepţia de netimbrare a acţiunii, a lipsei de obiect, solicitând şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece pârâtul nu a putut să identifice pretenţiile concrete ale reclamantului pentru a putea să îi răspundă, indicându-i-se să revină cu o precizare în acest sens.
Prin sentinţa nr. 2349 din 17 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţiile netimbrării şi lipsei de obiect a acţiunii şi a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul S.M., obligând pârâtul să răspundă reclamantului la petiţia înregistrată sub nr. 43116 din 01 august 2008 şi a respins în rest acţiunea.
Sub aspectul excepţiilor invocate, Curtea a constatat că acţiunea a fost corespunzător timbrată, prin chitanţa şi timbrul judiciar, astfel încât excepţia invocată este neîntemeiată.
A mai constatat Curtea că pârâtul nu şi-a îndeplinit conform prevederilor legale obligaţia de a răspunde integral reclamantului, astfel încât şi excepţia rămânerii fără obiect a cauzei, este neîntemeiată.
Sub aspectul fondului, Curtea a reţinut că deşi reclamantul a formulat două petiţii, respectiv 43116 din 01 august 2008 şi cea trimisă cu scrisoare recomandată nr. 51389 din 22 septembrie 2008, totuşi pârâtul nu a înţeles până la data introducerii acţiunii ( februarie 2009), să răspundă în vreun fel şi de-abia pe parcursul judecăţii, după mai multe termene de judecată, a precizat că a răspuns în sensul că prin adresa nr. 10207 din 01 aprilie 2010, a comunicat reclamantului faptul că scrisul este ilizibil şi că se impune a reveni cu o nouă solicitare în acest sens.
Curtea a apreciat că acest răspuns nu reprezintă o soluţionare a doleanţelor reclamantului, având în vedere pe de o parte, împrejurarea faptului că scrisul reclamantului este unul lizibil, iar pe de altă parte, faptul că chiar prin intermediul întâmpinării, pârâtul identifică mai multe dintre problemele pe care reclamantul le-a ridicat în respectivele cereri.
Având în vedere împrejurarea că petiţia ulterioară, trimisă cu scrisoarea recomandată nr. 51389 din 22 septembrie 2008, reprezintă potrivit susţinerii reclamantului, o revenire asupra cererii iniţiale (prin folosirea sintagmei „cu acelaşi sens") şi având în vedere şi dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat că pârâtul în mod nejustificat, nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală de a soluţiona cererea reclamantului în termenul legal.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamantul S.M., invocând motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc civ., respectiv instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauza, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Articolul 304 pct. 6 C. proc civ. vizează situaţiile de plus petita şi extra petita.
Acest motiv de modificare este expresia principiului disponibilităţii şi a obligaţiei instanţei de a se pronunţa asupra tuturor cererilor deduse judecăţii.
Conform art. 129 alineatul final C. proc civ., instanţa este ţinută de limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecăţii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub numărul 915/2/2009, reclamantul S.M. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice, deoarece nu i-a răspuns la petiţia nr. 43116 din 01 august 2008 şi nici la petiţia cu acelaşi sens, trimisă cu scrisoare recomandată din data de 19 septembrie 2008, serie C029 - 30010120.
Prin sentinţa recurată instanţa de fond în mod corect a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul S.M., obligând pârâtul să răspundă acestuia la petiţia înregistrată sub nr. 43116 din 01 august 2008 şi a respins în rest acţiunea, pronunţându-se astfel în limitele în care a fost învestită, făcând aprecieri numai asupra obiectului pricinii deduse judecăţii.
Pe de altă parte instanţa are obligaţia de a se pronunţa cu privire la toate capetele de cerere cu judecata cărora a fost învestită, respectiv faţă de toate părţile implicate în conflictul judiciar. De asemenea soluţia trebuie să rezulte din dispozitivul hotărârii.
Faţă de cele anterior menţionate şi analizând sentinţa recurată se constată că motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc civ. nu este aplicabil.
Criticile recurentului nu pot fi primite, instanţa de fond pronunţându-se asupra unei cereri care a făcut obiectul cauzei deduse judecăţii şi în conformitate cu dispoziţiile procedurale menţionate a soluţionat în mod corect acţiunea de faţă în limitele căreia a fost legal învestită.
Pentru considerentele expuse instanţa urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.M. împotriva sentinţei nr. 2349 din 17 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2919/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2921/2011. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
