ICCJ. Decizia nr. 2988/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2988/2011
Dosar nr. 2619/1/2011
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1282 din 3 martie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de reclamantul R.G.D. împotriva sentinţei nr. 3003 din 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată, a admis cererea formulată de reclamant şi a suspendat actul administrativ privind neacordarea celui de-al 13-lea salariu, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că obiectul acţiunii l-a constituit suspendarea executării notei întocmite de D.R.U. şi D.E.B. aprobată de Preşedintele C.N.P.A.S. (în prezent C.N.P.P.) din 3 februarie 2010, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
S-a apreciat de către instanţa de control judiciar că instanţa de fond, ţinută fiind de dispoziţiile art. 14 sus-menţionate, avea obligaţia să analizeze cele două condiţii cumulative, cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente, în vederea pronunţării asupra cererii, însă judecătorul fondului nu a analizat niciuna dintre condiţiile necesare pentru suspendarea actului administrativ, ci şi-a motivat soluţia din perspectiva dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, considerând că se pronunţă asupra fondului cauzei.
S-a arătat că soluţia este greşită deoarece nu s-a analizat aparenţa de nelegalitate, ci s-a prejudecat fondul cererii, dar s-a reţinut că din perspectiva dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, cererea este întemeiată.
Înalta Curte a apreciat că prin pronunţarea unei sentinţe asupra fondului cauzei, chiar dacă aceasta nu este irevocabilă, se face dovada deplină a îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat cerută de art. 14, astfel încât analizarea celorlalte motive este de prisos, iar în ceea ce priveşte paguba iminentă, lipsirea de suma de bani cuvenită recurentului este evidentă datorită emiterii unui act a cărui aparenţă de nelegalitate este dovedită.
Instanţa de control judiciar a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, a admis cererea şi a dispus suspendarea actului administrativ privind neacordarea celui de-al 13-lea salariu pe anul 2009.
Împotriva deciziei nr. 1282 din 3 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, intimata C.N.P.B. a formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ.
Înainte de a analiza motivele cererii de revizuire, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii, invocată în cauză, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază”.
Pe de o parte, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă punerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost discutate de instanţă cu ocazia rezolvării litigiului în fond.
Înalta Curte constată că în prezenta cauză revizuenta C.N.P.B. a invocat dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ., arătând că instanţa de recurs nu a ţinut cont de faptul că motivele invocate de recurentul-reclamant sunt neconcludente raportat la art. 304 C. proc. civ., că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, în sensul că trebuia să constate că recursul promovat era lovit de nulitate, precum şi faptul că Înalta Curte, în dispozitivul deciziei civile atacate, a casat sentinţa, dar nu a trimis cauza spre rejudecare, aşa cum prevăd expres dispoziţiile art. 312 pct. 5 şi art. 313, 314 şi 315 C. proc. civ.
Potrivit art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ.:"Revizuirea unei hotărâri ramase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2.dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri, care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".
Principiul siguranţei raporturilor juridice, legat de interesul general al asigurării stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive a impus legiuitorului să stabilească riguros, concret şi limitativ cazurile şi motivele pentru care poate fi exercitată calea de atac a revizuirii şi modul în care acestea pot fi probate.
Cererea de revizuire nu declanşează un nou litigiu, ci reprezintă o fază procesuală a aceleiaşi cauze, astfel că aspectele care au incidenţă asupra fondului, ce au fost supuse cercetării judecătoreşti, indiferent că au căpătat sau nu o dezlegare juridică, sau cele care ar fi fost putut fi prezentate la fond ori cu prilejul căilor ordinare de atac, însă nu au fost deduse judecăţii din omisiunea culpabilă a părţii interesate, nu pot constitui motiv de revizuire.
Faţă de aceste consideraţii generale, Înalta Curte constată că motivele prezentate de revizuentă nu se încadrează între cele care, potrivit art. 322 C. proc. civ., pot justifica promovarea unei cereri de revizuire.
Drept urmare, calea extraordinară de atac promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de C.N.P.B. împotriva deciziei nr. 1282 din 3 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2982/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2995/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
