ICCJ. Decizia nr. 3003/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3003/2011
Dosar nr. 8434/2/2009
Şedinţa publică din 25 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 septembrie 2009, reclamantul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti - A.N.P. a solicitat anularea pct. 1 şi 16 din Decizia nr. XII/D1/1 din 29 iunie 2009 şi a Încheierii nr. XII/11 din 7 august 2009 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, la pct. 1 din Decizia nr. XII/D1/1 din 29 iunie 2009, pârâta a dispus nelegal ca Directorul general al A.N.P. să facă demersuri la Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti pentru neacordarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 293/2004 cu Ordinul nr. 2003/2008 emis de Ministerul justiţiei, în vederea eliminării abaterii de la pct. 1 din procesul – verbal de constatare din 18 mai 2009. Reclamanta a considerat că este greşită concluzia echipei de control privind existenţa în perioada controlată a unei necorelări între cele două acte normative cu privire la structura personalului din A.N.P. şi categoriile de personal care pot fi angajate în posturi de funcţionari publici.
Reclamanta a contestat şi obligaţia impusă prin acelaşi act de control pentru stabilirea întinderii prejudiciului creat A.N.P. prin acordarea indemnizaţiei de conducere încasate nelegal de doi magistraţi detaşaţi în funcţia de director general, motivând că, prin detaşare, magistraţii nu au fost asimilaţi cu funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, astfel că, aceştia au beneficiat pe durata detaşării de indemnizaţia de conducere prevăzută de lege pentru funcţia de conducere din care au fost detaşaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 OUG nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor , procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 2452 din 25 mai 2010, prin care a admis acţiunea şi a anulat încheierea nr. XII/11 din 7 august 2009 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României şi măsurile contestate de reclamantă din Decizia nr. XII/D1/1 din 29 iunie 2009 întocmită de aceeaşi pârâtă.
Instanţa de fond a constatat că în mod nelegal s-a reţinut existenţa unei abateri prin necorelarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 293/2004 cu Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2003/2008, fără a se indica temeiul de drept şi autorul abaterii la nivelul instituţiei supuse controlului.
Nelegalitatea măsurii dispuse pentru recuperarea prejudiciului pretins a fi fost produs prin cuantumul indemnizaţiei de conducere plătite magistraţilor detaşaţi în funcţia de director general a fost constatată de instanţa de fond, cu motivarea că, funcţia ocupată de aceştia era prevăzută pentru personalul contractual, astfel că nu era posibilă asimilarea lor cu funcţionarii publici cu statut special, din punct de vedere al valorii cuvenite pentru indemnizaţia de conducere.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României , solicitând ca în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
În primul motiv de recurs, s-a arătat că a fost greşit anulată măsura dispusă pentru eliminarea abaterii constatate la pct. 1 din procesul – verbal din 18 mai 2009, măsură justificată faţă de reglementarea cuprinsă la art. 21 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2003/2008 , care a creat aşa-zisa premisă legală pentru angajarea funcţionarilor publici şi magistraţilor în cadrul A.N.P. Recurenta a învederat că măsura respectivă a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 89 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat de Plenul Curţii de Conturi prin Hotărârea nr. 1/2009.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, a fost criticată soluţia de anulare şi a măsurii dispuse pentru stabilirea întinderii prejudiciului rezultat din plata unei indemnizaţii de conducere de 55% magistraţilor detaşaţi în funcţia de director general, deşi această indemnizaţie trebuia plătită în cuantumul de 50% prevăzut de Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 399/2007.
Recurenta a arătat că diferenţa de 5% dintre cele două indemnizaţii a determinat încasarea în plus a sumei de 10.807 RON ca debit principal.
Faţă de caracterul pur formal al detaşării, s-a susţinut că intimata avea obligaţia să stabilească indemnizaţia de conducere pentru cei doi directori generali potrivit actelor normative care prevăd salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat corect nelegalitatea măsurilor dispuse de recurentă prin încheierea nr. XII/11 din 7 august 2009 şi Decizia nr. XII/D1/1 din 29 iunie 2009, dispunând anularea celor două acte administrative pentru motivele de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată.
Obligaţia directorului general al A.N.P. de a face demersuri la Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti pentru a semnala necorelarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 293/2004 cu Ordinul nr. 2003/2008 emis de Ministerul Justiţiei a fost corect anulată de instanţa de fond pentru lipsă de temei juridic .
Deşi această măsură a fost dispusă de echipa de control pentru abaterea constatată în procesul - verbal din 18 mai 2009, nu au fost indicate prevederile legale pretins a fi fost încălcate şi din întregul - material probator administrat în cauză nu rezultă starea de fapt, considerată a reprezenta abatere de la legalitate şi regularitate.
Dispoziţiile pct. 89 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curţii de Conturi , au fost neîntemeiat indicate în prezentul recurs ca fiind temeiul juridic al măsurii contestate, întrucât acestea vizează procedura activităţii de verificare privind controlul modului de formare şi întrebuinţare a resurselor financiare ale Statului şi nu constituie dreptul material referitor la existenţa unei abateri de la legalitate şi regularitate.
Recurenta a criticat neîntemeiat şi soluţia de anulare a pct. 16 din actele contestate, privind obligaţia directorului general al A.N.P. de a lua măsurile necesare pentru stabilirea întinderii prejudiciului creat acestei administraţii prin acordarea indemnizaţiei de conducere încasate nelegal de doi magistraţi detaşaţi în funcţia de director general.
Existenţa unei abateri de la legalitatea şi a prejudiciului în sumă de 10.807 RON au fost greşit reţinute în procesul – verbal de constatare din 18 mai 2009, fără a se avea în vedere că, magistraţii detaşaţi nu au fost asimilaţi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi în consecinţă, pentru stabilirea nivelului indemnizaţiei lor de conducere nu erau aplicabile Normele metodologice de aplicare a OG nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special, aprobate prin Ordinul nr. 399/2007 emis de ministrul justiţiei.
Celelalte susţineri din recurs privind efectuarea acestor detaşări nu vor fi examinate, întrucât nu constituie obiectul controlului realizat în baza Legii nr. 94/1992 şi al actelor administrative deduse judecăţii, care au fost întocmite în desfăşurarea activităţii specifice a Curţii de Conturi.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei civile nr. 2452 din 25 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2998/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3007/2011. Contencios → |
|---|
