ICCJ. Decizia nr. 3012/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3012/2011
Dosar nr. 4501/2/2009
Şedinţa publică din 25 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 mai 2009, reclamanţii V.R.V., G.M.D. şi G.D.G. au solicitat, în principal, obligarea pârâtei C.C.S.D. să emită titlurile de despăgubiri în dosarele aferente dispoziţiilor din 2 mai 2006 şi din 12 decembrie 2006 ale Primarului General al Municipiului Bucureşti, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar în subsidiar, obligarea pârâtei să numească într-un termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii un evaluator pentru calcularea despăgubirilor, conform procedurii prevăzute la pct. 16.11 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin nr. 1095/2005.
Prin cererea de modificare şi completare a acţiunii depusă la data de 28 septembrie 2009 reclamanţii au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Statului Român , prin M.F.P., motivând că acest minister este gestionar al bugetului de stat şi girant pentru executarea bugetară, fiind obligat prin lege să asigure resursele financiare necesare pentru plata măsurilor reparatorii acordate în baza Legii nr. 10/2001, conform prevederilor din OUG nr. 81/2007.
Reclamanţii au precizat că nu mai solicită obligarea comisiei pârâte la emiterea titlului de despăgubire pentru imobilul care face obiectul dispoziţiei din 12 decembrie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, menţinând cererea lor ca pentru celelalte dispoziţii, să li se elibereze titlurile de despăgubire la valoarea stabilită de instanţă prin expertize de evaluare a imobilelor, precum şi cererea de obligare a pârâtului M.F.P. să efectueze plata sumei de bani stabilită prin expertiza de evaluare, reprezentând contravaloarea fiecărui imobil, în termen de 30 de zile de la emiterea fiecărei decizii de către C.C.S.D.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, prin lipsa posibilităţii de valorificare a dispoziţiilor din 2 mai 2006, care au caracterul unor adevărate acte de proprietate, având ca obiect dreptul lor de creanţă împotriva statului, le este încălcat şi dreptul de proprietate, în sensul definit de art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâta C.C.S.D. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiei din 12 decembrie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti.
Pârâtul M.F.P. a depus de asemenea întâmpinare şi a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, ca reprezentant al Statului Român, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român şi excepţia prematurităţii acţiunii, pentru lipsa procedurii prealabile faţă de acest pârât.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 2392 din 18 mai 2010, prin care a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată cu privire la dispoziţia din 12 decembrie 2006, a respins excepţia privind neîndeplinirea procedurii prealabile, respingând ca prematură cererea de obligare a comisiei pârâte la emiterea titlului de despăgubire şi faţă de soluţia dată cererii principale , s-a constatat că nu se mai impune examinarea excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a M.F.P. şi Statului Român, chemaţi în judecată numai pentru cererile accesorii, care nu au mai făcut obiectul judecăţii.
Excepţia de nelegalitate invocată cu privire la dispoziţia din 12 decembrie 2006 a fost respinsă ca inadmisibilă, constatându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004 faţă de modificarea adusă obiectului acţiunii, prin care s-a renunţat la judecata cererii de emitere a titlului de despăgubiri aferent acestei dispoziţii.
Excepţia privind neîndeplinirea procedurii prealabile a fost respinsă ca nefondată, întrucât a fost invocată numai pentru cererea accesorie, având ca obiect executarea unei obligaţii viitoare, care depinde de soluţia dată acţiunii principale, astfel că, reclamanţii nu aveau obligaţia îndeplinirii procedurii administrative prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Acţiunea reclamanţilor a fost respinsă ca prematur formulată, cu motivarea că, nu au fost realizate operaţiunile administrative în baza cărora se poate emite Decizia reprezentând titlul de despăgubire, conform procedurii administrative de stabilire a cuantumului despăgubirilor reglementată în Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În raport de această procedură prevăzută în legea specială, instanţa de fond a reţinut că, dreptul reclamanţilor la emiterea titlului de despăgubire se naşte numai după întocmirea raportului de evaluare, conţinând cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de către C.C.S.D.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs reclamanţii, solicitând în principal, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar în subsidiar, modificarea hotărârii, în sensul admiterii acţiunii.
Recurenţii au susţinut că instanţa de fond a soluţionat greşit cauza, prin admiterea unei excepţii de prematuritate, care a fost invocată numai pentru neîndeplinirea procedurii prealabile cu privire la una din cererile accesorii, fără a viza fondul pricinii, având ca obiect nesoluţionarea de către comisia intimată, ca autoritate administrativă, într-un termen rezonabil, a cererii lor de emitere a titlurilor de despăgubire pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură.
În condiţiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede expres nici un termen pentru emiterea titlului de despăgubire, recurenţii au arătat că instanţa de fond trebuia să verifice în contextul procesual al nesoluţionării unei cereri în procedura de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, dacă a fost respectat un termen rezonabil, în raport de data întocmirii dispoziţiilor din 2 mai 2006, prin care Primăria municipiului Bucureşti, în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele situate în Bucureşti, str. C.
Din acest motiv, s-a arătat că, instanţa de fond a interpretat greşit obiectul acţiunii, soluţionând cauza printr-o excepţie de procedură lipsită de temei juridic faţă de cererea de soluţionare a dosarului de despăgubire într-un termen rezonabil.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
Prin dispoziţiile din 2 mai 2006 emise de Primăria municipiului Bucureşti, în calitate de entitate notificată, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în favoarea recurenţilor V.R.V., G.M.D. şi G.D.G. pentru imobilele situate în Bucureşti, str. C., pentru care nu mai este posibilă restituirea în natură.
Dosarul aferent celor două dispoziţii susmenţionate a fost transmis Secretariatului C.C.S.D., fiind înregistrat sub nr. 21.218/CC în vederea desfăşurării etapelor ulterioare prevăzute de Legea nr. 247/2005 pentru stabilirea şi acordarea despăgubirilor.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (4)-(7) din Legea nr. 247/2005, după primirea dispoziţiei emise de entitatea investită cu soluţionarea notificării, însoţită de întreaga documentaţie aferentă acesteia, S.C.C.S.D. procedează la analizarea dosarelor în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, apoi va centraliza dosarele în care a fost respinsă întemeiat cererea de restituire în natură şi va proceda la transmiterea lor către evaluator sau societatea de evaluare desemnată, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluare desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport care va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, iar în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea titlului de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Cum în cauză se constată că intimata – pârâtă nu a respectat aceste dispoziţii legale, deoarece nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în fiecare etapă a procedurii administrative după înregistrarea în anul 2006 a Dosarului nr. 21.218/CC, instanţa de fond a apreciat în mod eronat că este prematură acţiunea formulată de recurenţii - reclamanţi pentru soluţionarea cererii de acordare a despăgubirilor într-un termen rezonabil.
Deşi în Dosarul nr. 21.218/CC nu au fost realizate nici operaţiunile administrative necesare pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, instanţa de fond a reţinut prematuritatea acţiunii numai în raport de această decizie, prin care C.C.S.D. finalizează procedura administrativă prevăzută în competenţa sa, fără a avea în vedere caracterul unitar al acestei proceduri prevăzute pentru stabilirea şi acordarea despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptăţite.
Cererea formulată de recurenţii – reclamanţi nu este prematură şi se dovedeşte a fi întemeiată în raport de întârzierea soluţionării Dosarului nr. 21.218/CC, care nu a fost temeinic justificată de comisia intimată şi care prin durata sa, poate afecta caracterul adecvat al despăgubirilor.
Susţinerile comisiei intimate privind justificarea întârzierii soluţionării dosarului recurenţilor – reclamanţi faţă de documentaţia incompletă, cu privire la cele două imobile şi la calitatea persoanelor îndreptăţite, se dovedesc a fi nefondate, întrucât adresele de retransmitere a dosarului la Primăria municipiului Bucureşti pentru completarea documentaţiei au fost întocmite la 18 august 2009 şi respectiv, la 12 mai 2010, după data de 18 mai 2009, la care a fost sesizată instanţa de contencios administrativ şi fiscal în prezenta cauză.
Prin niciuna din cele două adrese nu s-a invocat existenţa unei situaţii obiective care a împiedicat solicitarea completării dosarului înregistrat în anul 2006 la Secretariatul comisiei intimate, după ce a fost transmis de Primăria municipiului Bucureşti, împreună cu documentaţia aferentă dispoziţiilor din 2 mai 2006.
Constatând refuzul nejustificat al comisiei intimate de a aplica prevederile Legii nr. 247/2005 prin soluţionarea Dosarului nr. 21.218/CC, în sensul parcurgerii etapelor ulterioare analizării dosarului pentru evaluarea şi stabilirea despăgubirilor cuvenite recurenţilor – reclamanţi, Înalta Curte va admite prezentul recurs şi în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va modifica în parte hotărârea atacată, urmând ca pe fond, să admită în parte acţiunea .
În baza prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se va dispune obligarea pârâtei C.C.S.D. să soluţioneze dosarele corespunzătoare dispoziţiilor din 2 mai 2006 emise de Primarul General al Municipiului Bucureşti.
Celelalte dispoziţii ale hotărârii instanţei de fond vor fi menţinute, întrucât nu au fost atacate cu recurs de părţile în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de V.R.V., G.M.D. şi G.D.G. împotriva sentinţei civile nr. 2392 din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte hotărârea atacată.
Admite în parte acţiunea şi obligă pârâta C.C.S.D. să soluţioneze dosarele corespunzătoare dispoziţiilor emise de Primarul Municipiului Bucureşti.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3007/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3020/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
