ICCJ. Decizia nr. 3025/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3025/2011
Dosar nr. 11403/2/2009
Şedinţa publică de la 25 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 3797 din 8 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul P.L. şi pe cale de consecinţă a constatat existenţa calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru existenţa calităţii de colaborator al Securităţii.
Astfel, cu privire la îndeplinirea condiţiei furnizării de informaţii către organele fostei Securităţi, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a furnizat într-o Notă din 04 martie 1987 următoarele informaţii, despre o colegă de serviciu: „Vă informez cu plăcere despre talentata şi valoroasa profesoară de limba şi literatura română de la Liceul industrial nr. 2 CRAIOVA, M. P.(...). Datorită valorii, caracterului ales, principialităţii şi dreptăţii cu care priveşte viaţa şi relaţiile interumane, fac ca conducerea actuală s-o izoleze ca pe un element periculos pentru sine."Un atare comentariu trezea suspiciune, cunoscut fiind faptul că în perioada comunistă orice comportament mai „neobişnuit" putea degenera către „manifestări duşmănoase" şi implicit, persoana semnalată intra în atenţia Securităţii.
Totodată, s-a mai reţinut că potrivit unei adrese a Inspectoratului Judeţean Olt către Inspectoratul Judeţean Dolj, din data de 08 octombrie 1975, pârâtul a furnizat informaţii despre C.I., coleg de serviciu, care ar fi citit în faţa unor colegi o poezie cu conţinut tendenţios, privind munca în acord global.
De asemenea, mai consideră instanţa de fond ca fiind relevante pentru activitatea desfăşurată de recurent, o serie de constatări din cuprinsul notelor de analiză întocmite de foştii ofiţeri de Securitate, pe baza informaţiilor furnizate de pârât. Astfel, se reţine că: „un elev a fost avertizat de organele noastre pentru intenţie de evaziune şi manifestări duşmănoase; „de la reînregistrare până în prezent, colaboratorul V.O. a furnizat numai 3 materiale informative, în baza cărora au fost deschise acţiuni informative."; „Colaboratorul V.O. de la ultima analiză şi până în prezent a continuat să furnizeze informaţii cu regularitate legat de unele aspecte negative din cadrul liceului; informaţiile furnizate se referă în special la modul de comportare a unor elevi din cadrul liceului industrial de construcţii, a faptului că aceştia prin modul de comportare şi atitudinea lor încalcă legile ţării şi normele de convieţuire socială; a identificat unele persoane care întreţin relaţii cu cetăţeni străini, care ascultă posturile de radio străine sau care nu au serviciu şi se ocupă cu bişniţa".
Consideră, instanţa de fond că denunţarea de către pârât a unor informaţii privind intenţii de evaziune, manifestări duşmănoase, întreţinere de relaţii cu cetăţeni străini şi ascultarea posturilor de radio străine, se înscrie în sfera delaţiunilor ce se refereau la atitudini potrivnice regimului şi erau de natură a produce consecinţe negative asupra celor vizaţi.
Mai apreciază instanţa de fond că informaţiile furnizate de pârât au îngrădit dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
2.Recursul declarat în cauză
Împotriva sentinţei nr. 3797 din 8 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul P.L. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 304 indice 1 C. proc. civ., susţinând în esenţă următoarele:
2.1 Printr-o primă critică formulată recurentul susţine că sentinţa recurată nu este motivată, în condiţiile în care în considerentele hotărârii instanţa de fond a procedat la copierea susţinerilor reclamantei, fără să expună nici un argument, nici o raţiune pentru susţinerea soluţiei adoptate, care să justifice temeinicia acesteia.
Consideră recurentul că reluarea identică a susţinerilor reclamantei nu dovedesc temeinicia acestora, instanţa având obligaţia să argumenteze şi să expună considerentele ce au stat la baza admiterii acţiunii aşa cum au rezultat din propria percepţie.
2.2 Printr-un alt set de critici formulate pe fondul cauzei susţine recurentul că hotărârea recurată este netemeinică, având în vedere că acţiunea formulată nu este dovedită şi nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate impuse de O.U.G. nr. 24/2008.
În acest sens, arată recurentul că informaţiile furnizate, aşa cum se menţionează în notele amintite, nu au fost de natură a denunţa activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitarist, în condiţiile în care notele informative prezentate de reclamantă ca unică probă în susţinerea acţiunii, nu fac altceva decât să prezinte într-o modalitate cât se poate de pozitivă, persoanele indicate.
Totodată, susţine recurentul că furnizarea de informaţii cu conţinut laudativ sau privind aspecte publice, cum ar fi statutul marital, numărul de copii sau profesionalismul au fost greşit calificate ca vizând îngrădirea de drepturi/libertăţi fundamentale.
Consideră recurentul că din modul de formulare al notelor, din conţinutul acestora precum şi din cantitatea mică de informaţii oferită, rezultă indubitabil că acestea au fost concepute pentru a se justifica formal o calitate impusă, şi a cărei refuzare nu era posibilă, şi nici de cum pentru a colabora cu organele de Securitate.
3.Hotărârea instanţei de recurs
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.
3.1 Înalta Curte, în primul rând, va înlătura criticile circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în condiţiile în care instanţei de fond şi-a motivat pe larg hotărârea pronunţată, prin raportare la situaţia de fapt reţinută în urma aprecierii probatoriului administrat în cauză, fără a putea fi reţinută lipsa motivării, în sensul art. 261 pct. 5 C. proc. civ., cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs.
Faptul că instanţa de fond şi-a însuşit integral susţinerile uneia dintre părţile litigante nu poate fi calificat drept lipsă de analiză sau raţionament în justificarea hotărârii pronunţate cum în mod greşit susţine recurentul.
3.2 Înalta Curte va reţine însă criticile din recurs referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei pronunţate de Curtea de apel, critici care se circumscriu motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constatând că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.
Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este considerată colaborator al securităţii persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Totodată, Înalta Curte subliniază faptul că pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu este suficientă doar semnarea unui angajament de colaborare cu fosta Securitate şi furnizarea unor informaţii către organele fostei Securităţi ci se impune constatarea cu certitudine a faptului că au fost furnizate, în această calitate, informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, ceea ce nu se poate reţine în persoana recurentului.
În cauză instanţa de fond, făcând o analiză superficială a notele informative atribuire recurentului, a reţinut în mod greşit că sunt întrunite cumulativ cele trei condiţii prevăzute de lege pentru constatarea în persoana recurentului a calităţii de colaborator al Securităţii, cât timp intimatul , căruia, în calitate de reclamant, i-a revenit, în temeiul art. 1169 C. civ., sarcina probei, nu a făcut dovada calităţii informaţiilor furnizate de recurent, în acord cu exigenţele normei legale mai sus redate.
În acest sens, Înalta Curte, constată că informaţiile furnizate de recurent nu pot fi încadrate în categoria unor acţiuni potrivnice regimului comunist, cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond. Astfel, a califica un comentariu în sensul că o anumite persoană se bucură de o bună reputaţie datorită calităţilor sale profesionale şi morale, drept semnalare a unui comportament mai neobişnuit ce putea aduce respectiva persoană în atenţia fostei Securităţi (nota olografă din 04 martie 1987) sau furnizarea unor informaţii referitoare atitudinea şi comportamentul unor profesori în activitatea profesională desfăşurată în cadrul liceului dar şi în afara acestuia (notele olografe din 24 martie 1987, din 27 august 1987) drept atitudini potrivnice unui regim totalitar, aşa cum apreciază instanţa de fond, ar conduce la denaturarea sensului definiţiei date de legiuitor noţiunii de colaborator al Securităţii, ceea ce nu poate fi permis.
Prin urmare, este de necontestat faptul că activitatea de denunţare a unor fapte ce intră în conflict cu legea penală sau a unor fapte de natură a încălca normele de convieţuire socială, ca şi furnizarea de informaţii cu conţinut laudativ sau privind aspecte publice, cum ar fi statutul marital, numărul de copii sau profesionalismul unei persoane, nu se circumscrie noţiunii de activitate sau atitudine potrivnică regimului comunist pentru a justifica reţinerea unei activităţi de colaborare cu organele fostei Securităţi, motiv pentru care vor fi primite criticile formulate de recurent pe acest aspect.
Totodată, Înalta Curte consideră că simpla furnizare a unor astfel de informaţii, în absenţa altor probe, nu este de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în sensul normei legale indicate, cum în mod greşit apreciază judecătorul fondului.
A accepta interpretarea excesivă dată de instanţa de fond noţiunii de activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist, ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea O.U.G. nr.24/2008, ceea ce nu poate fi acceptat.
Prin urmare, Înalta Curte raportând criticile formulate prin cererea de recurs la înscrisurile depuse la dosarul cauzei constată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat asupra calităţii materialelor transmise, în raport cu exigenţele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
În consecinţă, constatând că situaţia de fapt expusă de intimat nu este confirmată de înscrisuri prin care să se demonstreze că recurentul a furnizat informaţii de natură a fi calificate drept activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, şi care să vizeze îngrădirea unor drepturi ţi libertăţi fundamentale, toate criticile formulate de recurent apar ca fiind întemeiate.
În consecinţă, Înalta Curte constatând că în mod greşit instanţa de fond a admis cererea, reţinând îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în persoana recurentului, constată că recursul formulate în cauză este fondate sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.L., împotriva sentinţei civile nr. 3797 din 8 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3022/2011. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 3030/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
