ICCJ. Decizia nr. 3010/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3010/2011
Dosar nr. 1203/59/2010
Şedinţa publică de la 25 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Hotărârea recurată
Prin sentinţa civilă nr. 38 din 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul V.I., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a admis excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1), art. 27 şi art. 29 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006 şi a constatat nelegalitatea acestora, a dispus anularea parţială a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 886 din 14 octombrie 2010, în ceea ce priveşte constatarea neîndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 12 şi art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004 de către reclamant, a obligat pârâtul la recunoaşterea tuturor drepturilor ce decurg din calitatea reclamantului de candidat declarat admis la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii şi a luat act de renunţare la cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor morale şi materiale.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1), art. 27 şi art. 29 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, prima instanţă a constatat întemeiată apărarea reclamantului potrivit căreia dispoziţiile din Regulament contravin Legii nr. 303/2004, întrucât acesta prevede testarea ca o probă finală, organizată ulterior promovării concursului.
Întrucât testarea psihologică este o condiţie premergătoare etapei verificării cunoştinţelor teoretice şi practice, iar necesitatea corespunderii din punct de vedere psihologic este o condiţie de înscriere la concurs, instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile art. 14 alin. (1), art. 27 şi art. 29 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, care prevăd testarea candidaţilor după ce s-au înscris la concurs şi după ce au fost declaraţi admişi la probele teoretice şi practice, contravin dispoziţiilor art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004.
Pe de altă parte, chiar dacă pârâtul este singura autoritate îndrituită prin art. 106 lit. a) din Legea nr. 303/2004 în a aproba Regulamentul privind concursul de admitere la Institutului Naţional al Magistraturii, instanţa de fond a considerat că, în lipsa unei reglementări legale care să plaseze momentul testării după susţinerea examenului, pârâtul nu are posibilitatea transformării unei condiţii de participare la concurs într-o veritabilă probă de concurs, decât cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, ceea ce impune constatarea nelegalităţii dispoziţiilor menţionate, în acord şi cu practica judiciară a instanţei supreme.
Curtea a înlăturat criticile reclamantului cu privire la pretinsa nelegalitate a Hotărârii nr. 759 din 23 septembrie 2010 a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost aprobată componenţa comisiei de testare psihologică şi a comisiei de reexaminare psihologică a candidaţilor declaraţi admişi, motivat de faptul că această hotărâre nu constituie un act administrativ, ci doar o operaţiune administrativă premergătoare emiterii actului administrativ atacat.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanţă a reţinut situaţia de fapt conform căreia reclamantul a fost declarat ”admis” ca urmare a verificării condiţiilor de înscriere la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, iar Comisia de admitere a apreciat că reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004.
În urma susţinerii probelor practice şi teoretice, reclamantul a fost admis la concurs, situându-se pe poziţia X din cei 72 de candidaţi declaraţi admişi, iar prin art. 1 al Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 886 din 14 octombrie 2010, rezultatul obţinut a fost validat de către Plen.
Cu toate acestea, a constatat judecătorul fondului, prin art. 4 din aceeaşi hotărâre, Plenul a decis că reclamantul nu îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de art. 12 şi art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, fiind considerat inapt din punct de vedere psihologic.
Faţă de împrejurarea potrivit căreia reclamantul a fost declarat admis, fiindu-i validat rezultatul obţinut şi ca o consecinţă a admiterii excepţiei de nelegalitate, Curtea a apreciat că se impune admiterea acţiunii.
2.Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 38 din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termenul legal pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.
În motivele de recurs, Consiliul Superior al Magistraturii a susţinut că instanţa de fond a apreciat în mod eronat că este fondată excepţia de nelegalitate a art. 14 alin. (1), art. 27 şi art. 29 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, reţinând în mod greşit că aceste dispoziţii regulamentare contravin dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
A susţinut recurentul, că greşit s-a constatat nelegalitatea unor dispoziţii regulamentare prin care Plenul Consiliul Superior al Magistraturii nu a făcut decât să respecte dispoziţiile Legii nr. 303/2004, stabilind procedura de organizare şi desfăşurare a concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii. Verificarea condiţiilor de participare la concurs, validarea rezultatelor obţinute de participanţi şi faptul de a le face publice sunt etape inerente în contextul organizării unui concurs.
Mai mult, candidaţii la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii cunoşteau reglementările în materie dinainte de a se susţine examenul, iar reclamantul a fost de acord cu acestea în momentul înscrierii la concurs.
Se mai susţine că, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, Consiliul Superior al Magistraturii are „atributul exclusiv” în luarea măsurilor care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem precum şi parcurgerea etapelor de formare, perfecţionare şi promovare a judecătorilor şi procurorilor.
Pe fondul cauzei, susţine recurentul, în ceea ce priveşte Hotărârea nr. 886 din 14 octombrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost constatată neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 12 şi art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, de către mai mulţi candidaţi, printre care şi intimatul din prezenta cauză, că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că ar exista motive de nelegalitate, în ceea ce-l priveşte pe intimat, în condiţiile în care a fost respectată procedura prevăzută de dispoziţiile legale şi regulamentare referitoare la testarea psihologică şi la reexaminarea psihologică a intimatului.
Consideră recurentul că, nici Consiliul Superior al Magistraturii şi nici instanţa de judecată nu se pot substitui comisiei de testare psihologică şi nici comisiei de reexaminare psihologică, fiind vorba de constatări ştiinţifice complexe şi de strictă specialitate care exced controlului judecătoresc.
3.Hotărârea instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 304 indice 1 C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată „la concursul pentru admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii se poate înscrie persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: are cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu; este licenţiată în drept; nu are antecedente penale sau cazier fiscal; cunoaşte limba română; este aptă, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei.
Or, potrivit art. 14 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 439/ 2006, comisia de admitere a concursului poate verifica numai îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a)-d) din Legea nr. 303/2004, republicată, iar rezultatele verificării se afişează la sediul Institutului Naţional al Magistraturii, precum şi la sediile tribunalelor şi parchetelor de pe lângă acestea şi se publică simultan pe paginile de internet al Consiliului Superior al Magistraturii şi Institutului Naţional al Magistraturii, cel mai târziu cu 15 zile înainte de data concursului.
De asemenea, după susţinerea concursului privind verificarea cunoştinţelor juridice, potrivit art. 27 alin. (1)-(3) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 439/2006, candidaţii admişi vor fi verificaţi sub aspectul îndeplinirii condiţiei bunei reputaţii prevăzute la art. 12 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de către inspectori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date şi vor fi programaţi pentru a se prezenta la vizita medicală şi la testarea psihologică.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăşte cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) şi validează rezultatele concursului. Candidaţii inapţi pentru exercitarea funcţiei, din punct de vedere medical, psihologic, precum şi cei care nu se bucură de o bună reputaţie sunt declaraţi respinşi. (3) Lista definitivă a candidaţilor declaraţi admişi la Institutul Naţional al Magistraturii, se comunică pentru afişare la sediul Institutului Naţional al Magistraturii la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, şi la sediile tribunalelor şi parchetelor de pe lângă acestea şi se publică pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii şi Institutului Naţional al Magistraturii.
Din simpla lecturare a dispoziţiilor legale şi regulamentare incidente în cauză, rezultă, fără echivoc, că Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 439/2006, prin dispoziţiile citate mai sus, nu respectă dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată şi nici sensul acestor dispoziţii.
Astfel, este de necontestat că legiuitorul, prin art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, a înţeles să reglementeze existenţa unor aptitudini psihologice specifice funcţiilor de judecător şi, respectiv, procuror, ca pe o condiţie prealabilă, alături de celelalte condiţii legale, pentru înscrierea la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii .
Or, Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 439/2006, prin art. 14 şi 27 încalcă dispoziţiile art. 14 alin. (2) din lege, prin transformarea unei condiţii legale prealabile, cerută pentru înscrierea la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, într-o probă eliminatorie ulterioară susţinerii concursului privind verificarea cunoştinţelor juridice.
Stabilind o astfel de succesiune, Regulamentul, nesocotind litera şi spiritul dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, ceea ce nu poate fi acceptat.
Este adevărat că, din motive de oportunitate, autoritatea publică recurentă a putut aprecia că este mult mai uşor şi cu eforturi financiare mai puţine să supună testării psihologice doar pe candidaţii care au promovat proba de verificare a cunoştinţelor juridice, din moment ce numărul candidaţilor înscrişi este, de regulă, cu mult mai mare.
Din conţinutul dispoziţiilor art. 14 şi următoarele din Legea nr. 303/2004, republicată, nu rezultă, însă, că legiuitorul ar fi conferit Consiliului Superior al Magistraturii un drept de apreciere în ceea ce priveşte tratarea condiţiilor legale de înscriere la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii şi nici în ceea ce priveşte schimbarea naturii juridice a vreuneia dintre acestea, pentru a putea fi transformată din condiţie de înscriere la concurs în probă eliminatorie ulterioară publicării listelor cu candidaţii declaraţi admişi la concursul de admitere, aşa cum s-a întâmplat în cauza de faţă.
Astfel fiind, rezultă că soluţia dată de instanţa de fond excepţiei de nelegalitate invocată de intimat este legală şi temeinică, criticile formulate de recurent fiind neîntemeiate.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a anulat Hotărârea nr. 886 din 14 octombrie 2010, în ceea ce-l priveşte pe intimat, recunoscând acesteia toate drepturile care decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii desfăşurat în perioada 25 iunie 2010-25 septembrie 2010.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa de fond, a înlăturat dispoziţiile regulamentare constatate nelegale şi a conferit relevanţă juridică faptului că intimatul a fost declarat admis la concursul respectiv, aşa cum rezultă din tabelul afişat.
În recursul formulat, recurenta a susţinut că această soluţie este lipsită de temei legal, instanţa substituindu-se autorităţii publice şi comisiilor organizatoare, susţineri care sunt neîntemeiate.
Astfel, aşa cum s-a arătat dispoziţiile regulamentare constatate ca fiind nelegale au fost înlăturate în ceea ce îl priveşte pe intimat, astfel că prin înscrierea acestuia la concursul respectiv şi declararea sa ca fiind admis, s-a considerat că toate condiţiile legale cerute la art. 14 din Legea nr. 303/2004 republicată, au fost îndeplinite.
Deci, instanţa de judecată nu putea să se substituie nici comisiei de testare psihologică şi nici structurilor organizatorice, dar nici nu a făcut acest lucru, rezumându-se să dea relevanţă juridică faptelor petrecute şi rezultatelor constatate în cadrul concursului respectiv.
Astfel fiind, instanţa de recurs constată că şi aceste critici ale recursului formulat de autoritate sunt neîntemeiate, urmând să fie înlăturate.
În concluzie, pentru considerentele prezentate mai sus, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii, împotriva sentinţei civile nr. 38 din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3005/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3014/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
