ICCJ. Decizia nr. 3052/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3052/2011
Dosar nr. 22116/299/2008
Şedinţa publică din 26 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, prin declinare de la Judecătoria Sector 1 Bucureşti, reclamantul B.N. a chemat în judecată pe pârâta A.N.R.P., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la desemnarea unui expert în Dosarul nr. 15615 CC care, în maxim o săptămână de la emiterea hotărârii, să întocmească raportul de evaluare, iar suma de bani rezultată să fie imediat acordată reclamantului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta refuză să rezolve dosarul său privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru imobilul situat în str. G.M., sector 3 din care a fost evacuat prin comunicarea Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Sectorului 3 nr. 21799/1987 respectiv decretul Consiliului de Stat al R.S.R. din 12 septembrie 1989.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, excepţia lipsei calităţii pârâtei de reprezentant al Statului, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prematurităţii petitului 2 al acţiunii.
La data de 05 noiembrie 2009, reclamantul B.N. a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a C.C.S.D.
Prin încheierea de şedinţă din data de 11 noiembrie 2009, Curtea a dispus introducerea în cauză a C.C.S.D. în calitate de pârâtă.
C.C.S.D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la solicitarea de plată a reclamantului, precum şi excepţia prematurităţii plăţii.
Prin sentinţa nr. 546 din 29 ianuarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii A.N.R.P. de reprezentant al Statului Român, ca fiind lipsită de obiect, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. cu privire la capătul 1 de cerere şi a respins acest capăt de cerere faţă de pârâta A.N.R.P., a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.C.S.D. în privinţa capătului 2 de cerere respingând în consecinţă acest capăt de cerere faţă de pârâta C.C.S.D., a admis excepţia prematurităţii formulării capătului 2 de cerere şi a respins în consecinţă acest capăt de cerere, a admis, în parte, capătul 1 de cerere formulat de reclamantul B.N., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin A.N.R.P. şi C.C.S.D., în sensul obligării pârâtei C.C.S.D. la desemnarea unui evaluator în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii A.N.R.P. de reprezentant al Statului Român, Curtea de Apel a constatat că potrivit precizării din dosarul judecătoriei, reclamantul nu a înţeles să cheme în judecată în calitate de pârât, Statul Român, prin această instituţie, ci a înţeles să realizeze cadrul procesual, prin chemarea acestei pârâte, în nume propriu, menţionarea calităţii de reprezentant, fiind doar din punct de vedere instituţional, funcţional, ca şi organ de specialitate al administraţiei publice centrale. În consecinţă, această excepţie a fost respinsă, ca fiind lipsită de obiect.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. faţă de primul capăt de cerere, instanţa de fond a constatat că faţă de prevederile Legii 247/2005, atribuţia desemnării unui expert evaluator, revine pârâtei C.C.S.D., astfel încât excepţia invocată este fondată, urmând a fi admisă, cu efectul respingerii astfel a acestui capăt de cerere faţă de această pârâtă.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.C.S.D. faţă de secundul capăt de cerere, instanţa de fond a constatat că potrivit OUG nr. 81/2007, atribuţia achitării despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptăţite revine A.N.R.P., prin noua Direcţie pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, şi nu C.C.S.D., deci prezenta excepţie este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare.
Cu privire la excepţia prematurităţii secundului capăt de cerere, instanţa de fond a apreciat-o ca fiind întemeiată, având în vedere împrejurarea că în procedura Legii 247/2005, A.N.R.P. emite, pe baza opţiunii persoanei îndreptăţite, un titlu de plată/de conversie, în ordinea înregistrării cererilor de opţiune a persoanelor îndreptăţite, numai după ce titlul de despăgubire a fost emis de către C.C.S.D.
Or, în cazul dedus judecăţii, reclamantul B.N. nu este încă titularul unui titlu de despăgubire şi nici nu a făcut opţiunea astfel că solicitarea reclamantului de plată a sumei rezultate din raportul de evaluare este prematură (dreptul său de a cere plata nu este actual). Această excepţie a fost admisă, cu consecinţa respingerii acestui capăt de cerere.
Sub aspectul fondului, instanţa de fond a constatat că prin dispoziţia nr. 5388/2006, emisă de Primarul Municipiului Bucureşti, s-au acordat reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din Bucureşti, str. G.M., sector 3, compus din teren şi construcţie demolată.
Or, în cauză s-a constatat că deşi dosarul reclamantului referitor la acordarea de măsuri reparatorii a fost înregistrat de cel puţin doi ani la pârâta C.C.S.D., aceasta relevă că procedura administrativă reglementată de Legea nr. 247/2005 este doar în faza de început, încălcându-se, astfel, în mod evident, prevederile Legii nr. 247/2005.
Instanţa de fond a reţinut că pârâtul nu a dovedit că ar fi solicitat completarea dosarului, înaintea introducerii acţiunii, nedepunând la dosar, vreo dovadă relevantă în acest sens, astfel cum îi incumba obligaţia prevăzută de art. 1169 C. civ. şi art. 129 alin. (1) C. proc. civ. Adresa depusă, din 6 ianuarie 2010, poartă o dată mult ulterioară primirii dosarului, până la care termenul rezonabil expirase.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâta C.C.S.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond, în mod greşit, a reţinut că, în speţă s-a depăşit termenul rezonabil pentru analizarea şi soluţionarea dosarului de despăgubire.
Mai mult, deşi nu a fost prevăzut un termen de soluţionare a dosarelor ce fac obiectul procedurii administrative prevăzute la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, legiuitorul a stabilit că ordinea de soluţionare a dosarelor va fi decisă de către C.C.S.D.
În aplicarea acestor prevederi, recurenta precizează că Decizia din 28 februarie 2006 prevedea, într-adevăr, selectarea aleatorie atât a dosarului de despăgubire cât şi a evaluatorului/societăţii de evaluare, însă această decizie a fost înlocuită cu Decizia din 16 septembrie 2008.
Potrivit acestei noi decizii dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale se vor împărţi în două categorii:
- dosare transmise Secretariatului C.C.S.D. înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 81/2007;
- dosare transmise Secretariatului Comsiei Centrale după intrarea în vigoare a OUG nr. 81/2007.
Totodată, conform art. 2 din Decizia amintită, proporţional, din fiecare categorie mai sus arătată şi în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate şi constatate a fi complete, vor fi transmise spre evaluare.
Dosarul privind acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantului, face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale după intrarea în vigoare a OUG nr. 81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor.
Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale nu face altceva decât să respecte egalitatea de tratament a persoanelor îndreptăţite care au dosare de despăgubire înregistrate/neînregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale stabilind astfel o modalitate de soluţionare convenabilă pentru toţi.
Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea.
Pentru a putea vorbi de un refuz nejustificat, trebuie să existe o comunicare expresă a poziţiei autorităţii publice, căreia i s-a adresat cererea, iar refuzul de a soluţiona favorabil cererea să se bazeze pe un exces de putere. Or, în speţă, nu există o astfel de comunicare, care să conţină un refuz întemeiat pe un exces de putere, care apare atunci când autoritatea respectivă are dreptul de apreciere, când legea îi îngăduie să adopte o soluţie din mai multe posibile.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului cu motivele de recurs invocate precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către C.C.S.D., reprezentând titlul de despăgubire.
Conform art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
Alin. (3) al aceluiaşi art. prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Legiuitorul a menţionat în mod detaliat şi procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.
În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menţionează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În alin. (8) se arată că dispoziţiile alin. (1) - (2) şi (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D. până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate /propuse, actualizate cu indicele de inflaţie.
Dosarul de despăgubire pentru dispoziţia emisă a fost transmis şi înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. în anul 2007, sub nr. 15615/CC.
În cauză s-a efectuat verificarea legalităţii măsurii de respingere a cererii de restituire în natură.
Recurenta a invocat în apărarea sa împrejurarea că soluţionarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanşării procedurii de soluţionare prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, avându-se în vedere ordinea de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a statuat în Decizia nr. 2815/2008 emisă de Comisia Centrală, însă aceasta avea obligaţia de a trimite dosarul unui evaluator sau societăţii de evaluare desemnate.
Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă din procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor statuată de Legea nr. 247/2005 nu poate conduce la ideea ca autoritatea publică să determine ea însăşi acest interval de timp printr-un criteriu aleatoriu.
Soluţionarea unei cauze într-un termen rezonabil reprezintă o garanţie instituită de art. 6 din C.E.D.O., garanţie ce priveşte, în cauzele de natură civilă, nu numai desfăşurarea procedurii în faţa instanţei de judecată, dar şi procedura preliminară de natură administrativă atunci când sesizarea unei jurisdicţii este condiţionată în prealabil de parcurgerea acestei proceduri.
Doctrina europeană a arătat că noţiunea de „termen rezonabil” este o noţiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte. Dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil” trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global şi în mod concret.
Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil. Aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile.
Astfel, în materie « civilă », dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicţiei competente, dar el include şi durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicţiei este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.
În opinia Curţii de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcţie de circumstanţele cauzei şi de criteriile consacrate de jurisprudenţa sa, în special, în funcţie de complexitatea speţei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente.
Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în aşa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluţionarea cererilor reclamantului de emitere a titlurilor de despăgubire se aduc grave prejudicii reclamantului.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 546 din 29 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3049/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3054/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
