ICCJ. Decizia nr. 3054/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3054/2011
Dosar nr. 3013/2/2009
Şedinţa publică din 26 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3325 din 8 septembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul C.M., constatând existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată de pârât în contradictoriu S.R.I.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamantul a arătat că, potrivit notei de constatare din 28 ianuarie 2009 şi a înscrisurilor anexate, pârâtul, având gradul de colonel, adjunct al şefului Securităţii municipiului Bucureşti, în cadrul urmăririi informative a unor persoane, a propus şi/sau dispus realizarea unor măsuri operativ-informative împotriva unor persoane, prin activităţile desfăşurate pârâtul îngrădind drepturi şi libertăţi fundamentale, recunoscute de legislaţia din acea vreme, anume dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), precum şi dreptul la viaţă privată (art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului).
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat instanţei respingerea acţiunii, invocând excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei acţiuni, susţinând că reclamantul nu a făcut dovada interesului prevăzut de legiuitor în art. 1 alin. (7) din OUG nr. 24/2008. Astfel, prin cererea doamnei A.M.C., din 30 aprilie 2008, depusă „la dosar, aceasta a solicitat verificarea calităţii de lucrător al securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarelor nr. 1157131 şi R 236014, titular al acestor dosare fiind B.l. Or, aceste dosare nu se regăsesc indicate în cuprinsul acţiunii, nici în nota de constatare a Direcţiei de Investigaţii şi nici în înscrisurile depuse, pentru a fi îndeplinită cerinţa legală cu privire la verificarea calităţii de lucrător al securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului, la cererea persoanei fizice îndreptăţite.
De asemenea, nu este îndeplinită nici cerinţa verificării din oficiu a pârâtului, care nu se află în nici una din demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. a)-h) din OUG nr. 24/2008.
În şedinţa publică din data de 10 februarie 2010, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în considerarea aceloraşi argumente pe care şi-a fundamentat excepţia lipsei de interes.
În şedinţa publică din data de 24 martie 2010, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi în raport de incompatibilitatea unuia din membrii colegiului C.N.S.A.S., cu consecinţă asupra cvorumului de prezenţă şi de vot la adoptarea deciziei colegiului din data de 17 februarie 2009, asupra legalităţii notei de constatare privindu-l pe pârât.
Analizând excepţiile invocate de pârât, instanţa a reţinut că excepţiile lipsei de interes şi a inadmisibilităţii, invocate în apărare, vizează faptul că, deşi în sesizarea făcută de C.N.S.A.S este indicată ca solicitantă numita A.M.C. care a cerut constatarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului 1 157131 al cărei titular era numitul B.l., în prezentarea materialului din cuprinsul sesizării, acest Dosar nr. 1 157131 nu apare sub nicio formă, nici în cuprinsul acţiunii, nici în nota de constatare a Direcţiei de Investigaţii şi nici în înscrisurile depuse în probaţiune, astfel că nu este îndeplinită cerinţa legală „cu privire la verificarea calităţii de lucrător al securităţii, pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului, la cererea persoanei fizice îndreptăţite".
Instanţa de fond a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (7) prima teză din OUG nr. 24/2008, „Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului".
Or, aşa cum reclamantul a menţionat şi probat, verificarea calităţii pârâtului de lucrător al securităţii s-a realizat la cerere, în temeiul art. 1 alin. (7) din OUG nr. 24/2008, la solicitarea numitei A.M.C., cu privire la persoanele care au contribuit la instrumentarea Dosarului de urmărire nr. 1 157131.
S-a mai reţinut că Dosarul nr. 1 157131 este menţionat în nota de constatare, avându-l ca titular pe numitul B.I., fost condamnat la 15 ani închisoare corecţională pentru „activitate revoluţionară desfăşurată pe linia organizaţiei P.N.Ţ. T.", pârâtul contribuind la instrumentarea dosarului acestuia, după cum reiese din nota din 08 decembrie 1972 către Direcţia a I-a, semnată de pârâtul C.M., ca „adj. al Şef Securităţii Municipiului Bucureşti", care consemna „alăturat vă înaintăm spre exploatare copia unei note din 4.IX.a.c. furnizată de informatorul P.N. privind pe B.I., cunoscut la problema P.N.T."
O altă excepţie a inadmisibilităţii acţiunii este fundamentată de pârât pe pretinsa nelegalitate a procesului verbal din 17 februarie 2009 pentru nerespectarea art. 5 C. civ., art. 1171 C. civ., art. 45 alin. (4) din Legea nr. 144/2007, pentru fraudarea legii prin nerespectarea prevederilor legale privind regimul juridic al incompatibilităţilor, având în vedere că membrul C.N.S.A.S. M.D.se află în stare de incompatibilitate începând cu data de 27 martie 2006.
Analiza acestei excepţii, vizând pretinsa nelegală investire a instanţei, în raport de înscrisurile depuse la dosar de către reclamant, mai exact a procesului verbal al şedinţei Colegiului C.N.S.A.S. din data de 17 februarie 2009, când a fost luată în discuţie nota de constatare din 28 ianuarie 2009 vizându-l pe pârât, conduce la concluzia netemeiniciei excepţiei.
Numitul M.D. nu a participat la respectiva şedinţa a Colegiului, fiind prezenţi doar 8 alţi membri, care au votat în unanimitate „pentru" transmiterea documentelor în instanţă, fiind prin urmare respectat cvorumul de prezenţă şi de vot şi nefiind incidenţă nicio situaţie de incompatibilitate.
Potrivit notei de constatare din 28 ianuarie 2009, întocmită de Direcţia Investigaţii a C.N.S.A.S. coroborat cu copia fişei de evidenţă a ofiţerului C.M., transmisă de Serviciul de Informaţii Externe cu adresa din 18 septembrie 2008, pârâtul C.M. a fost angajat al fostei securităţi, deţinând gradul de căpitan, şef birou în cadrul Direcţiei a V-a, Serviciul 1 (1956, până în iunie), respectiv colonel, adjunct şef Direcţie în cadrul Inspectoratului de Securitate al Municipiului Bucureşti (1972,1973).
Instanţa de fond a constatat că din documentele aflate la dosar reiese în mod cert întrunirea primei cerinţe, privind „calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989", pârâtul fiind angajat al Securităţii, având, în perioada de referinţă, gradul de căpitan, şef birou în cadrul Direcţiei a V-a, Serviciul 1 (1956,până în iunie), respectiv colonel, adjunct şef Direcţie în cadrul Inspectoratului de Securitate al Municipiului Bucureşti (1972,1973).
Toate aceste acţiuni ale pârâtului, vizând punerea sub lupă a vieţii private (inclusiv a celei profesionale, subsumată celei private din perspectiva protejării drepturilor omului) a persoanelor urmărite, menţionate mai sus, vizând urmărirea acestora pentru opiniile relativ la regimul comunist, pentru intenţia de părăsire a ţârii, pentru susţinerea libertăţii de creaţie, ca expresie a libertăţii de exprimare şi refuz de înregimentare în politica partidului privind orientarea literaturii de către acesta, constituie activităţi prin care s-au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Cererea pârâtului de intervenţie forţată în cauză a S.R.I., fundamentată pe dispoziţiile art. 57-59 C. proc. civ. privind „chemarea în judecată a altor persoane", a fost respinsă de instanţă ca inadmisibilă, apreciindu-se că nu este întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 57 C. proc. civ.
Împotriva sentinţei civile nr. 3325 din data de 8 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul C.M., prin care s-a solicitat admiterea acestei căi extraordinare de atac şi modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii reclamantului C.N.S.A.S.
S-a învederat, prin motivele cererii de recurs, că sentinţa pronunţată de prima instanţă este nelegală, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Sub aspectul motivului de recurs indicat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul a precizat că instanţa de fond a omis să arate motivele de fapt şi de drept avute în vedere în urma cărora a respins excepţia lipsei de interes, invocată de pârâtul recurent prin întâmpinarea depusă la data de 6 noiembrie 2009, iar împrejurarea că la termenul din data de 24 martie 2010, după 6 luni de la data depunerii întâmpinării, reclamantul C.N.S.A.S. a depus cererea înregistrată din 30 aprilie 2006 prin care doamna A.M.C. solicita verificarea calităţii de lucrător al securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. 1 1571131 titular al dosarului fiind B.I. nu are relevanţă cu privire la excepţia invocată cu privire la alt dosar şi la alt titular de dosar.
Cât priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., recurentul a relevat că respingerea, de către instanţa de fond, a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în constatare pentru dosarele indicate de pârât în susţinerea excepţiei este lipsită de temei legal, deoarece contravine normelor de drept conţinute de art. 1 din OUG nr. 24/2008. Aprecierea judecătorului fondului, în sensul că legea nu impune ca cercetarea calităţii de lucrător al securităţii, din perspectiva întrunirii ipotezei normei legale cuprinsă în art. 3 lit. a) din OUG nr. 24/2008, să se facă în raport de persoana care a solicitat verificarea calităţii de lucrător, de contribuţia la instrumentarea dosarului acestei persoane, ci o verificare in integrum a acestei calităţi, în raport şi/sau de orice alte persoane, cu privire la care pârâtul a contribuit la instrumentarea dosarelor de umărire informativă, cererea petentei deschizând doar calea unei astfel de verificări, este dată, a arătat recurentul, cu încălcarea legii, având în vedere că: în art. 1 din OUG nr. 24/2008 se prevede că procedura de identificare a lucrătorilor securităţii la cererea persoanei îndreptăţite să se facă cu stricta şi expresa referire la dosarul privind persoana subiect al dosarului; C.N.S.A.S. a verificat din oficiu, fără temei legal, nefiiind incidente cazurile prevăzute prin art. 3 lit. a) – h1) din OUG nr. 24/2008, dosarele indicate în acţiune pentru care nu există cerere din partea persoanelor îndreptăţite privind pe C.R., S.T., U.I. şi D.F.; în art. 27 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S. se prevede în mod expres că petiţionarul îndreptăţit are dreptul de a afla identitatea lucrătorilor securităţii doar cu privire la propriul dosar. Prin urmare, judecătorul fondului nu a arătat care este temeiul legal prin care se prevede în mod expres verificarea in integrum a acestei calităţi de lucrător al securităţii. Aprecierea instanţei de fond, s-a mai arătat, a fost făcută şi cu aplicarea greşită a legii, prin confundarea atribuţiilor C.N.S.A.S. prevăzute de art. 14 din OUG nr. 24/2008 cu modalitatea de declanşare a procedurilor de identificare a lucrătorilor securităţii, care au contribuit la completarea dosarului – la cererea persoanei îndreptăţite în ceea ce priveşte doar propriul dosar sau din oficiu prevăzută de art. 1 şi art. 3 lit. a) – h1) din OUG nr. 24/2008, caz în care este verificată toată activitatea celui ce ocupă o funcţie sau o demnitate publică, adică toare dosarele din arhivă.
Instanţa de fond, s-a mai susţinut, a încălcat principiul disponibilităţii procesului civil, în sens material şi în sens procedural, principiu prevăzut de art. 129 alin. (6) din C. proc. civ., obligaţia instanţei fiind aceea de a se pronunţa asupra obiectului cererii dedusă judecăţii, care constituie garanţia aplicării principiului disponibilităţii. Or, având în vedere că doar reclamantul C.N.S.A.S. are dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării, instanţa de judecată nu se poate substitui reclamantului pentru a motiva în fapt cererea de chemare în judecată cu privire la Dosarul nr. 1157131 titular B.I. Instanţa a fost investită în limitele cererii de chemare în judecată, prin motivele de fapt invocate prin aceasta şi nu cele reţinute prin nota de constatare care nu este cerere de chemare în judecată şi nu reprezintă mijloc de probă ci doar verificările efectuate nelegal de reclamantul C.N.S.A.S.
Recurentul a mai precizat că prima instanţă în mod nelegal, cu încălcarea art. 6 din C.E.D.O., nu a respectat dreptul pârâtului de a dovedi că se încadra în exercitarea drepturilor şi îndatoririlor sale în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 29 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, şi a respins ca nefiind concludente şi pertinente probele solicitate de pârâtul C.M. prin care a solicitat să se dovedească că avea îndatoriri faţă de colectivitate, în sensul că avea obligaţia de a munci, activitate în cadrul căreia, ca şi în prezent, existau anumite îngrădiri stabilite prin lege şi mai ales prin convenţiile şi tratatele internaţionale. Instanţa de fond a omis să arate motivele de fapt şi de drept avute în vedere pentru care a respins cererile de probatorii solicitate, astfel că simpla menţiune în sensul că acestea nu sunt pertinente şi concludente nu echivalează cu motivarea respingerii cererilor.
În mod nelegal judecătorul fondului, fără dovezi, contrar art. 1169 C. civ., a constatat că din cuprinsul notei de constatare din 28 ianuarie 2009 şi din copia fişei de evidenţă transmisă de Serviciul de Informaţii Externe, rezultă că la data de 6 martie 1956 pârâtul C.M. şi-a defăşurat activitatea ca angajat al fostei Securităţi. În realitate, recurentul a fost angajat ca ofiţer al M.A.I., la Contrainformaţii militare, activitate militară care presupunea prin lege anumite îngrădiri impuse militarilor, indiferent de gradul sau funcţia deţinută, iar activitatea militarilor avea ca scop apărarea siguranţei naţionale. În consecinţă, în mod nelegal s-a reţinut dovada îndeplinirii condiţiilor cerute de legiuitor prin art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de lucrător al securităţii, în sens de poliţie politică, pentru pârâtul C.M., deoarece nu a avut calitatea de ofiţer al securităţii, ci a activat în cadrul M.A.I. şi nu a desfăşurat activităţi de natură să suprime sau să îngrădească dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor şi dreptul la viaţă privată. Recurentul nu a dispus măsuri operative prin care să suprime sau să îngrădească drepturile indicate mai sus, ci doar verifica informaţii potrivit atribuţiilor de serviciu în scopul apărării siguranţei naţionale.
Cu privire la cererea de intervenţie forţată a S.R.I., recurentul a distins între două situaţii: fie trebuia respinsă ca nefondată, în legătură cu acţiunea introdusă de reclamantul C.N.S.A.S. în legătură cu Dosarul 1157131 titular B.I. unde C.N.S.A.S. este investit legal de cererea doamnei A.M.C., fie trebuia admisă ca fiind fondată pentru acţiunea introdusă de reclamantul C.N.S.A.S. cu privire la dosarele 148 titular C.R., 11852 titular S.T., 1700 titular U.I., R 1057 titular D.F., având în vedere că reclamantul C.N.S.A.S. a introdus acţiune cu referire la aceste dosare în mod nelegal, caz în care nu are interes şi legitimare procesual activă. Dacă reclamantul C.N.S.A.S. are calitatea să introducă acţiuni în instanţă, fără a fi investit potrivit legii de cererea persoanei îndreptăţite sau din oficiu, înseamnă că oricine are acest drept, fără limitările impuse strict şi în mod expres de lege.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare, „Orice cetăţeean român sau cetăţean străin care după 1945 a avut cetăţenie română, precum şi orice cetăţean al unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană, potrivit prezentei OUG şi în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informaţiilor care privesc siguranţa naţională. Acest drept se exercită la cerere şi constă în studierea nemijlocită a dosarului şi eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană”, iar conform dispoziţiilor art. 1 alin. (7) din acelaşi act normativ, „Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta OUG” În condiţiile art. 1 alin. (8) din OUG nr. 24/2008, „De drepturile prevăzute la alin. (1)-(7) beneficiază soţul supravieţuitor şi rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorii săi testamentari. De aceste drepturi beneficiază în primul rând soţul supravieţuitor şi după aceea rudele în ordinea proximităţii legăturii de rudenie. În cazul rudelor de acelaşi grad, au acces la dosar toţi în mod egal, iar în cazul publicării dosarului sau elementelor din dosar, este nevoie de consimţământul tuturor”.
Dispoziţiile procedurale comune privitoare la accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii – aplicabile nu numai în cazul verificării persoanelor care candidează la funcţia de Preşedinte al României sau în cazul verificării persoanelor care candidează sau ocupă unele funcţii sau demnităţi publice, ci şi în cazul avut în vedere de art. 1 alin. (7) din ordonanţă – îşi au sediul materiei în cuprinsul art. 6-12 din OUG nr. 24/2008, relevanţă prezentând, în cauză, cu precădere, dispoziţiile art. 6-8. Potrivit art. 6 din OUG nr. 24/2008, „(1) Direcţia de specialitate din cadrul C.N.S.A.S., ca urmare a sesizării din oficiu a C.N.S.A.S. sau la solicitarea persoanei îndreptăţite, desfăşurând activităţi specifice administrative de verificare a documentelor şi informaţiilor deţinute în legătură cu o anumită persoană în arhiva C.N.S.A.S., precum şi la instituţii care mai deţin documente create de securitate. (2) I.N.E.P., la cererea C.N.S.A.S., pune la dispoziţia acestuia toate informaţiile necesare, în termen de 30 de zile de la primirea solicitării”. De asemenea, în condiţiile art. 7 din ordonanţa sus menţionată, „(1) În baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1), direcţia de specialitate întocmeşte o notă de constatare cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţiisau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării. (2) Nota de constatare se înaintează Colegiului C.N.S.A.S., însoţită de întreaga documentaţie care a stat la baza întocmirii ei, precum şi de avizul Direcţiei juridice din cadrul C.N.S.A.S. (3) Nota de constatare a calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia cuprinde: numele, prenumele, numele conspirativ, acolo unde există, ale persoanei verificate, perioada activităţii în cadrul Securităţii sau a colaborării cu aceasta, în sensul prezentei OUG, precum şi lista documentelor pe baza cărora a fost emisă”. În fine, în conformitate cu prevederile art. 8 din ordonanţă, „(1) Colegiul C.N.S.A.S. ia în discuţie nota de constatare şi, după caz: a) aprobă nota de constatare şi dispune Direcţiei juridice introducerea unei acţiuni în constatare a calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia; b) infirmă nota de constatare şi dispune Direcţiei juridice eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte că persoana verificată nu a avutt calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia”.
Intimatul C.N.S.A.S. a respectat, în litigiu, formalităţile procedurale stabilite de lege, şi a procedat în mod corect, pe baza cererii formulate de A.M.C. şi înregistrată la data de 30 aprilie 2008 de verificare a calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarelor 1157 131 şi R 236 014 având ca titular pe numitul B.I., la verificarea calităţii de lucrător al Securităţii a recurentului, prin Direcţia Investigaţii, care a desfăşurat activităţi specifice administrative de verificare a tuturor documentelor şi informaţiilor deţinute în legătură cu persoana în cauză în arhiva C.N.S.A.S., precum şi la instituţii care mai deţin documente create de securitate. În mod întemeiat judecătorul fondului a respins prin urmare excepţiile lipsei de interes şi a inadmisibilităţii acţiunii în constatare, reţinându-se just că legea nu impune ca cercetarea calităţii de lucrător al securităţii, din perspectiva întrunirii ipotezei normei legale cuprinsă în art. 3 lit. a) din OUG nr. 24/2008, să se facă în raport de persoana care a solicitat verificarea calităţii de lucrător, de contribuţia la instrumentarea dosarului acestei persoane, ci o verificare in integrum a acestei calităţi, în raport şi/sau de orice alte persoane, cu privire la care pârâtul a contribuit la instrumentarea dosarelor de umărire informativă, cererea petentei deschizând doar calea unei astfel de verificări.
Critica recurentului privind încălcarea de către instanţa de fond a principiului disponibilităţii procesului civil, în sens material şi în sens procedural, nu poate fi primită, întrucât prin sentinţa recurată s-a realizat o pronunţare asupra obiectului cererii de chemare în judecată şi nu a avut loc o depăşire a limitelor procesului. Instanţa de contencios administrativ competentă potrivit art. 11 alin. (1) din OUG nr. 24/2008 s-a pronunţat asupra acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a persoanei verificate C.M., acţiune care s-a întemeiat în mod evident pe constatările de fapt şi pe documentele din cuprinsul notei de constatare din 28 ianuarie 2009 întocmită de Direcţia Investigaţii din cadrul C.N.S.A.S., ce a fost însoţită de avizul Direcţiei juridice din 16 februarie 2009 (prin care s-a opinat că documentele din nota de constatare se circumscriu noţiunii de lucrător al Securităţii, astfel cum este aceasta definită la art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, deoarece probau că domnul C.M. a desfăşurat activităţi prin care a îngrădit următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului: dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor şi dreptul la viaţă privată) şi a fost aprobată în şedinţa din data de 17 februarie 2009 a Colegiului C.N.S.A.S., în care s-a dispus Direcţiei juridice şi sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Nu poate fi primit nici motivul de recurs prin care s-a invocat nelegala reţinere a întrunirii condiţiilor de constatare a calităţii recurentului de lucrător al securităţii, în sensul legii, prima instanţă stabilind în mod corect, după o analiză pertinentă a conţinutului documentelor care au stat la baza notei de constatare, şi cu o temeinică şi judicioasă motivare, că activităţile pârâtului recurent se încadrează în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, care prevăd că prin „lucrător al Securităţii” se înţelege „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”. Într-adevăr, cum just a apreciat şi judecătorul fondului, s-a probat, în speţă, că recurentul a avut gradul de căpitan în cadrul Direcţiei a V-a, Serviciul 1 în anul 1956, respectiv colonel, adjunct al şefului Securităţii Municipiului Bucureşti în anii 1972 şi 1973, şi de asemenea că în calităţile menţionate acesta a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţă privată, consacrat la epoca faptelor de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi de art. 17 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, şi dreptul la libertatea de exprimare, libertatea opiniilor şi de conştiinţă, consacrate de art. 85 din Constituţia din anul 1952, de art. 28 şi 30 alin. (1) din Constituţia din anul 1965, de art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi de art. 19 pct. 1 şi 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Susţinerea recurentului în sensul că instanţa de fond în mod nelegal, cu încălcarea art. 6 din C.E.D.O., nu a respectat dreptul pârâtului de a dovedi că se încadra în exercitarea drepturilor şi îndatoririlor sale în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 29 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, şi a respins ca nefiind concludente şi pertinente probele solicitate de pârâtul C.M. prin care a solicitat să se dovedească că avea îndatoriri faţă de colectivitate, în sensul că avea obligaţia de a munci, activitate în cadrul căreia, ca şi în prezent, existau anumite îngrădiri stabilite prin lege şi mai ales prin convenţiile şi tratatele internaţionale, nu este nici aceasta justificată, examinarea şi stabilirea calităţii pârâtului de „lucrător al Securităţii”, în sensul prevederilor art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, realizându-se pe baza documentelor şi înscrisurilor din arhiva C.N.S.A.S., a căror valoare probatorie nu a fost contestată.
În mod legal judecătorul fondului a respins ca inadmisibilă cererea pârâtului recurent de chemare în judecată, formulată în temeiul dispoziţiilor art. 57-59 din C. proc. civ., a S.R.I., nefiind în mod evident întrunită în litigiu ipoteza textului art. 57 din actul normativ menţionat, care stabileşte că „Oricare din părţi poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul”. Or, singura instituţie care, potrivit legii, are calitatea procesuală activă de a solicita Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, constatarea calităţii unei persoane de lucrător sau colaborator al Securităţii este C.N.S.A.S., astfel că instituţia chemării în judecată a altor persoane reglementată de C. proc. civ. nu are aplicabilitate în cauză.
În raport de cele mai sus arătate, se constată că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate şi că hotărârea atacată este legală şi temeinică, urmând a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de C.M. împotriva sentinţei civile nr. 3325 din data de 8 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.M. împotriva sentinţei civile nr. 3325 din 8 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3052/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3055/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
