ICCJ. Decizia nr. 3082/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3082/2011
Dosar nr. 33483/3/2009
Şedinţa publică de la 26 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentinţa civilă nr. 2815 din 10 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de acţiune, a respins capătul acţiunii formulate de reclamanţii M.B. şi B.V., B.M., V.M. şi V.Ş., E.C. şi E.A., B.V. şi B.I. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Municipiul Bucureşti prin Primar General ca inadmisibil, a restituit cauza Tribunalului Bucureşti, secţia a IX- a contencios administrativ şi fiscal pentru continuarea judecăţii, privind celelalte capete ale acţiunii.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea formulată reclamanţii în contradictoriu cu paraţii au solicitat, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să de dispună:
1) anularea O.U.G. nr. 12/2009 privind declanşarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de interes local „Pasaj rutier denivelat superior Basarab" şi a tuturor actelor subsecvente;
2) anularea procedurii de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul Pasajului Suprateran Basarab;
3) suspendarea procedurii de expropriere, inclusiv a transferului dreptului de proprietate a Hotărârilor X din 2009 privind pe M.B. şi B.V., Hotărârii Y din 2009 privind pe B.I., Hotărârii Z din 2009 privind pe E.C. şi E.A., Hotărârii Q din 2009 privind pe V.Ş. şi V.M., Hotărârii W din 2009 privind pe B.V. şi Hotărârii XX din 2009 privind pe B.M., până la soluţionarea cauzei pe fond.
Autoritatea publică pârâtă Guvernul României a depus note de şedinţă prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii excepţiilor de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 12/2009, a Legii nr. 231/2009 şi a Legii nr. 184/2008 invocate de reclamanţi întrucât la momentul sesizării instanţei de contencios administrativ (17 august 2009) O.U.G. nr. 12/2009 era aprobată prin Legea nr. 231 din 10 iunie 2009, publicată în M. Of. nr. 403/15.06.2009, astfel încât dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 devin inaplicabile deoarece acestea nu prevăd posibilitatea sesizării instanţei de contencios administrativ cu soluţionarea unei acţiuni având ca obiect constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege.
Or, din dispoziţiile generale constituţionale, rezultă că, ordonanţele şi ordonanţele de urgenţă adoptate de Guvern nu sunt acte administrative, ci sunt acte legislative adoptate de Guvern în baza delegării constituţionale prevăzută la art. 115 din Constituţia României, în cazul ordonanţelor de urgenţă sau în baza unei legi de abilitare, în cazul ordonanţei simple.
În raport cu dispoziţiile legale invocate şi cu argumentele expuse, instanţa de fond a constatat că cerere privind anularea O.U.G. nr. 12/2009 este inadmisibilă.
Împotriva sentinţei civile nr. 2815 din data de 10 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs în termen legal reclamanţii M.B., B.V., B.M., V.M., V.Ş. (cu moştenitorii, după deces, V.M. şi M.D.), E.C., E.A., V.B. şi B.I. prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
Recurenţii au învederat, prin motivele cererii de recurs, că prin soluţia adoptată prima instanţă a încălcat prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede expres că ”persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul său principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau dispoziţiei din ordonanţe”.
Astfel, în conformitate cu acest text legal reclamanţii au introdus acţiune împotriva ordonanţei de urgenţă, care a dus atingere unui drept subiectiv al cărui titulari sunt, respectiv dreptului de proprietate. Ordonanţa de urgenţă prin care s-au expropriat bunurile reclamanţilor este un act emise de puterea executivă care poate fi atacat în contencios administrativ însoţit de excepţia de neconstituţionalitate Alături de acest capăt de cerere, reclamanţii au solicitat şi anularea actelor subsecvente, respectiv a hotărârilor de expropriere emise de comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 şi au solicitat şi despăgubiri în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Ca urmare, s-a concluzionat, hotărârea recurată este lipsită de temei, fiind dată cu încălcarea art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Recursul este nefondat.
În mod legal, prin sentinţa recurată, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere din acţiunea reclamanţilor (înregistrată la data de 17 august 2009) şi s-a procedat în consecinţă la respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere prin care reclamanţii au solicitat anularea O.U.G. nr. 12/2009 privind declanşarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de interes local ”Pasaj rutier denivelat superior Basarab”.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, ”Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă”, iar în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (5) din acelaşi act normativ, ”Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative”.
Rezultă, din interpretarea textelor legale mai sus menţionate, că ordonanţele guvernului, fiind acte emise în urma delegării legislative, nu pot fi atacate pe cale principală prin acţiune introdusă în acest scop la instanţa de contencios administrativ (cum este cazul în litigiu , prin formularea unui capăt de cerere distinct prin care s-a solicitat anularea O.U.G. nr. 12/2009) ci numai în măsura în care se dovedeşte existenţa unei vătămări concrete a unui drept sau a unui interes legitim, prin unul sau mai multe acte administrative emise în baza ordonanţei Guvernului pretins a fi neconstituţională.
Pe de altă parte, se constată, în cauză, că O.U.G. nr. 12/2009 a fost aprobată, anterior introducerii acţiunii în contencios administrativ, prin Legea nr. 231 din 10 iunie 2009 (publicată în M. Of. nr. 403/15.06.2009), fiind astfel inaplicabile, şi pe acest temei, prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
În raport de cele mai sus arătate, statuând că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate şi că hotărârea atacată este legală şi temeinică se va dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanţii M.B., B.V., B.M., V.M., V.Ş. (cu moştenitorii, după deces, V.M. şi M.D.), E.C., E.A., V.B. şi B.I. împotriva sentinţei civile nr. 2815 din data de 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.B., B.V., B.M., V.M., V.Ş., E.C., E.A., B.V. şi B.I. împotriva sentinţei civile nr. 2815 din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3077/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3093/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
