ICCJ. Decizia nr. 3094/2011. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3094/2011
Dosar nr. 554/59/2009
Şedinţa publică de la 26 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 554/59/2009, la data de 15 mai 2009, reclamanta SC A.M. SRL Sânnicolau Mare a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P., anularea procesului-verbal de constatare din 03 februarie 2009 privind proiectul din 22 iunie 2005 „Achiziţie Sistem de irigaţii şi echipamente pentru ferma de producţie vegetală în comuna Saravale, judeţul Timiş”, şi a actelor subsecvente emise în baza acestuia, în speţă, notificarea cu numărul de înregistrare din 12 februarie 2009 şi notificarea din 10 martie 2009; anularea deciziei din 15 aprilie 2009 emisă de A.P.D.R.P. („Decizia”), cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P. Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea actelor administrative atacate.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 313 din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC A.M. SRL Sânnicolau Mare în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P. Bucureşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut faptul că între Agenţia S.A.P.A.R.D. (actualmente A.P.D.R.P.), în calitate de Autoritate Contractantă şi reclamanta SC A.M. SRL, în calitate de Beneficiar, la data de 22 iunie 2005 s-a încheiat contractul (dosar), având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 7.716.091.325 ROL pentru realizarea proiectului intitulat „Achiziţie sistem de irigaţii şi echipamente pentru ferma de producţie vegetală in comuna Saravale, judeţul Timiş". Programul S.A.P.A.R.D., prin care sunt alocate fonduri nerambursabile din partea Comunităţii Europene (75%) şi din partea statului român (25%) stabileşte reguli şi obligaţii atât în relaţia Agenţie S.A.P.A.R.D. - Comunitatea Europeană, precum şi în raportul Agenţia S.A.P.A.R.D. - Beneficiar. Reclamanta derulează activităţi agricole şi aparţine unui grup de societăţi cu interese în domenii diverse, e.g., asigurări, agricultură, alte servicii financiare.
Obţinerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiţii stabilite şi acreditate de Comunitatea Europeană, condiţii care sunt obligatoriu de cunoscut şi respectat de către beneficiari - a se vedea în acest sens şi dispoziţiile art. 1, 2, 3 din Anexa I - Prevederi Generale, la Contractul de finanţare, precum şi dispoziţiile legale referitoare la definirea „neregulii/neregularităţii/fraudei”: art. 17 alin. (1) din Anexa I la contractul de finanţare şi art. 2 din O.G. nr. 79/2003.
Contractul de finanţare menţionat s-a încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, stabilind cadrul administrativ, legal şi tehnic de implementare a Programului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D., adoptat prin Reglementarea Comisiei (C.E.) nr. 1.268/1999 din 21 iunie 1999 privind suportul Comunităţii pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale în ţările candidate din centrul şi estul Europei.
Contractul a fost modificat succesiv prin acte adiţionale (Anexa 4) şi conform acestui contract Societatea putea obţine o finanţare nerambursabilă de maxim 7.716.091.325 ROL, însă societatea a beneficiat de 663.187,10 RON.
Conform art. 2 alin. (2) din Contractul cadru ce reglementează ,,durata de execuţie’’, părţile au convenit ca durata de execuţie a proiectului, aşa cum s-a menţionat în cererea de finanţare să fie de 4 luni, iar investiţiile executate prin proiect se vor derula în maxim 2 ani de la data semnării contractelor de finanţare. Durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuţie a proiectului la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăţi făcută de Autoritatea contractantă.
Conform cererii de finanţare şi documentelor justificative anexate acesteia, obiectivul investiţiei a constat în achiziţionarea unui sistem cu 4 pivoţi, în lungime de 565 metri, a unui grup de motopompe, a unui aspirator cu diametrul de 200 mm, racorduri şi tuburi zincate în vederea aplicării tehnologiilor de cultură în regim irigat pe suprafaţa de 564,776 ha teren arabil arendată de reclamantă.
Verificările efectuate pe teren de organele de control au constatat nereguli încă din anul 2007, conform Notei de informare din 27 noiembrie 2007 întocmită de D.L.A.F., notă din care reiese că reclamanta, în calitate de beneficiar, pe durata derulării contractului de finanţare a încheiat un contract de împrumut cu o altă instituţie de credit decât cea emitentă a ,,certificatului de confirmare fonduri’’, potrivit art. 9 alin. (6) din contractul de finanţare, caz în care beneficiarul avea obligaţia să notifice Autoritatea contractantă cu privire la această modificare, iar notificarea trebuia însoţită de acordul scris al băncii creditoare.
Prin aceeaşi notă s-a constatat că este cheltuială neeligibilă suma de 525,035 euro, sumă decontată din fonduri S.A.P.A.R.D., precum şi că nu au fost respectate de către reclamantă obligaţiile contractuale asumate conform art. 4 ,,Conflict de interese’’ din Anexa 1 la Contractul de finanţare, în sensul că nu s-a informat autoritatea contractantă despre faptul că între ofertanţii la licitaţia organizată de reclamantă existau relaţii contractuale (SC V. SA Spania şi SC G.V. SRL), iar la activitatea de evaluare a ofertelor nu au participat toţi membrii comisiei, că au fost angajate un număr de 12 persoane în loc de 24 persoane până la sfârşitul anului 2006 şi 14 persoane până la sfârşitul anului 2007, că un pivot cu tronsoanele aferente se afla pe terenul vecin fermei 3 Saravale, iar restul de 3 pivoţi erau dezmembraţi şi depozitaţi în halele de la sediul reclamantei şi că nu s-a putut efectua proba de funcţionare a instalaţiei, fiind dezmembrată.
S-a constatat că proiectul nu îşi păstrează activitatea specifică prevăzută în cererea de finanţare şi în contractul de finanţare, deoarece instalaţia de irigat finanţată nu este funcţională, iar la data efectuării controlului reclamanta nu desfăşura activitatea cofinanţată, în sensul că instalaţiile de irigat nu erau puse în funcţiune, constatându-se imposibilitatea utilizării acestora, având în vedere lipsa apei pe canalele de irigaţii şi vegetaţia crescută, respectiv depunerile existente în canale.
Ca urmare a neregulilor constatate, pârâta A.P.D.R.P. a trimis „scrisoarea de notificare a beneficiarului cu privire la debit" înregistrată la Agenţie din 05 februarie 2009 şi „revenire la scrisoarea de notificare a beneficiarului cu privire la debit" înregistrată la Agenţie din 10 martie 2009. Prin aceste documente pârâta a comunicat beneficiarului existenţa unor debite (cu precizarea cuantumului şi a cauzei), făcându-se menţiunea de faptul că suma de 663.187,10 RON reprezintă contravaloarea întregii finanţări nerambursabile, ca urmare a faptului că investiţia realizată de beneficiar a devenit neeligibilă prin nerespectarea prevederilor Programului S.A.P.A.R.D., fiind emis Procesul verbal de constatare din 03 februarie 2009 şi apoi Decizia de soluţionare a contestaţiei beneficiarului din 05 aprilie 2009 la procesul verbal de constatare.
Instanţa de fond a analizat concluziile specialistului în agricultură desemnat, potrivit cărora ,,organul de control nu a analizat cauzele pentru care, la momentul vizitei, instalaţia era dezmembrată: nefiind sezon de irigaţii elementele componente au fost dezmembrate şi mutate în depozite păzite pentru păstrare sigură” însă a considerat că acestea nu corespund realităţii, întrucât declaraţiile persoanelor audiate explicitau modul de funcţionare a instalaţiei. Instalaţia a funcţionat graţie apelor colectate pe canalele aferente terenului, iar evidenţa funcţionării este dată de rezultatele constant în creştere ale SC A.M. SRL.
Aşadar, instanţa a reţinut că opinia expertului este în sensul că nu din rea voinţă nu s-au efectuat irigări de către societatea reclamantă, în cei 2 ani (2007- 2008), ci societatea a avut în vedere condiţiile meteorologice şi implicit orientarea spre reducerea cheltuielilor tehnologice, însă în acelaşi timp a observat că nu au fost combătute reţinerile organului de control cu privire la nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate.
La dosar se află facturile fiscale din 4 iunie 2009, din 24 iulie 2009, din 31 iulie 2009, din 29 iunie 2009 şi din 29 mai 2009, acte emise pe numele reclamantei în calitate de cumpărător, însă după data încheierii actelor de control.
Împrejurarea că organul de control nu a făcut nici o trimitere la investiţia semnificativă efectuată de o altă societate din Grup, investiţie care permite eficientizarea Achiziţiei (Anexa 5) şi că a omis să constate dezvoltarea societăţii pe perioada de referinţă, dezvoltare evidenţiată de contractele de servicii agricole al căror beneficiar a fost Societatea, (contracte care au punctat consumul total de motorină aferent lucrărilor la SC A.M. SRL, conform actelor anexate) evoluţia principalilor indicatori financiari şi, mai ales, evoluţia profitului realizat de SC A.M. SRL pe perioada 2004 - până în prezent (Anexa 6), nu are relevanţă în ceea ce priveşte contractul cadru, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 7.716.091.325 ROL pentru realizarea proiectului intitulat „Achiziţie sistem de irigaţii şi echipamente pentru ferma de producţie vegetală în comuna Saravale, judeţul Timiş".
Instanţa a concluzionat că acţiunea reclamantei este neîntemeiată, întrucât în calitate de beneficiar al fondurilor nerambursabile nu a anunţat autoritatea contractantă asupra faptului că instalaţia de irigat culturi de câmp nu a fost utilizată conform scopului destinat şi nici nu s-au respectat criteriile de eligibilitate şi de selecţie în baza cărora a fost selectat proiectul pentru acordarea sprijinului financiar nerambursabil în cadrul Programului S.A.P.A.R.D., deoarece instalaţia de irigat achiziţionată nu a fost utilizată pe o perioadă de 2 ani din cei 5 ani de monitorizare, de la data efectuării ultimei plăţi, conform scopului pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil.
3.Recursul declarat de către SC A.M. SRL Sânnicolau Mare
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9, precum şi art. 3041 C. proc. civ..
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond sub următoarele aspecte:
3.1. Hotărârea nu este motivată în drept;
3.2. Rezolvarea dată se fundamentează pe un act: Notă de informare din 27 noiembrie 2007 care excede procesului şi nu i-a fost comunicat pentru a-l putea ataca;
3.3. Au fost ignorate probele administrate care atestau faptul că au fost respectate condiţiile impuse prin contract.
La acest punct recurenta prezintă pe larg concluziile expertizelor administrate în cauză, înscrisurile ori declaraţiile extrajudiciare ale martorilor care demonstrau că la data efectuării controlului, nefiind sezon de irigaţii, elementele componente au fost dezmembrate şi mutate în depozite; arată şi că în perioada de referinţă (2006-2008), raportat la planul său de culturi, nu erau necesare irigaţii suplimentare.
De asemenea, recurenta mai arată că a rămas neanalizată şi apărarea referitoare la realizarea unei investiţii suplimentare, de cca. 250.000 euro, aflată în strânsă legătură cu Achiziţia, efectuată de o altă societate comercială din grup, din surse proprii.
3.4. Actul atacat nu a fost cenzurat prin prisma principiului proporţionalităţii.
Dezvoltând ideea, recurenta afirmă că deşi a invocat prin acţiune mai multe considerente de oportunitate acestea nu au fost nici măcar amintite.
Pe aceeaşi linie, insistă asupra constatărilor cuprinse în procesul verbal încheiat de reprezentanţii Agenţiei (D.L.A.F.) la 24 septembrie 2008 care nu au reţinut nicio încălcare a obligaţiilor asumate, fiind inexplicabilă schimbarea de optică a aceleiaşi autorităţi publice în numai 5 luni.
În fine, în cuprinsul aceluiaşi motiv, recurenta mai arată şi că sancţiunea radicală aplicată este vădit disproporţionată şi în raport cu aspectele reţinute de organele de control care exclud deturnarea fondurilor şi frauda.
3.5. A fost respinsă nemotivat cererea privind recursul prejudiciar
Recurenta arată că a solicitat învestirea instanţei europene cu o întrebare de natură a lămuri procesul dar instanţa în mod nejustificat a respins această cerere.
4. Apărările A.P.D.R.P.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 martie 2011, intimata A.P.D.R.P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, raliindu-se considerentelor primei instanţe.
Intimata a prezentat pe larg cadrul legal în care îşi desfăşoară activitatea precum şi competenţele ce i-au fost conferite în etapa anterioară acordării finanţării nerambursabile.
În concret, răspunzând la motivele de recurs, intimata a arătat că actele administrative atacate sunt legale, ele fiind susţinute şi de Nota de informare din 27 noiembrie 2007 a D.L.A.F. Nerespectarea criteriilor de eligibilitate şi de selecţie în baza cărora a fost ales proiectul recurentei, precum şi neutilizarea instalaţiei de irigat achiziţionate prin Programul S.A.P.A.R.D. conform scopului pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil justifică întrutotul, în opinia recurentei, recuperarea integrală a debitului în valoare de 663.187,10 RON.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului şi casarea sentinţei cu trimiterea spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă SC A.M. SRL Sânnicolau Mare a supus controlului de legalitate procesul verbal de constatare din 3 februarie 2009 încheiat de intimata-pârâtă A.P.D.R.P. prin care s-a stabilit în sarcina sa un debit total de 663.187 RON precum şi decizia din 15 aprilie 2009 având acelaşi emitent, prin care i s-a respins contestaţia administrativă formulată.
În motivarea actului administrativ s-a reţinut că la data vizitei pe teren efectuate în ziua de 24 septembrie 2008 de către Direcţia Control şi Antifraudă s-a constatat că cele pentru instalaţii de irigat tip pivot achiziţionate prin Programul S.A.P.A.R.D. se aflau în locaţii diferite, respectiv: două erau montate în câmp, putând fi puse în funcţiune în cazul alimentării cu apă a canalelor de irigaţii; una era demontată, în câmp, urmând a fi transferată la sediul firmei iar una era deja depozitată în magazia de la sediul firmei, comuna Saravale, judeţul Timiş. S-a mai consemnat, de asemenea, lipsa apei din canalele de irigaţie, faptul că acestea erau colmatate şi invadate de vegetaţie, precum şi împrejurarea că Autoritatea contractantă nu a fost notificată cu privire la imposibilitatea utilizării echipamentelor achiziţionate.
Constatările enunţate, cuprinse în cap.6 al procesului verbal, au fost considerate de către intimata-pârâtă nereguli de natură a antrena calificarea ca neeligibilă a întregii investiţii, cu consecinţa restituirii integrale a fondurilor primite, adică a sumei de 663.187,10 RON.
Prin motivele acţiunii judiciare nu s-au contestat aspectele reţinute de Direcţia Control şi Antifraudă din cadrul intimatei-pârâte dar s-a susţinut că ele nu pot avea semnificaţia unei nereguli/neregularităţi de natură a antrena neeligibilitatea proiectului, întrucât la data controlului, 24 septembrie 2008, nu se mai efectuau lucrări de irigaţii iar dezmembrarea componentelor şi mutarea lor în depozite s-a realizat tocmai în vederea conservării achiziţiei care este completă din punct de vedere funcţional.
Pentru clarificarea aspectelor de fapt ale speţei în cauză s-a administrat un probatoriu complex, incluzând declaraţii extrajudiciare de martori şi două expertize, judiciară şi extrajudiciară în specialitatea agricultură, precum şi relaţii comunicate de Centrul Meteorologic Regional Banat-Crişana.
Cu toate acestea, Înalta Curte observă că la dosarul cauzei nu există dovezi care să ateste dacă instalaţia de irigat în discuţie a fost funcţională şi a fost efectiv folosită în perioadele în care nivelul de apă din sol reclama acest lucru ori, din contră, dacă proiectul a suferit o modificare substanţială de natură a face aplicabile prevederile art. 14 alin. (2) din contract, în sensul declarării sale ca neeligibil.
De asemenea, unul dintre motivele cererii de chemare în judecată, cel referitor la încălcarea principiului proporţionalităţii de către autoritatea administrativă, a rămas complet neexaminat de către curtea de apel.
Detaliind considerentele pentru care se impune casarea sentinţei şi răspunzând în acelaşi timp la motivele de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:
1.1. Referitor la probele administrate
Ambele expertize efectuate în cauză, atât cea extrajudiciară cât şi cea judiciară au concluzionat în sensul că în perioada de referinţă, octombrie 2006-octombrie 2008 nu a fost necesară irigarea culturilor agricole, în zonă fiind înregistrate cantităţi mari de apă de ploaie: 558,7 l/mp în 2007 şi 506,6l/mp în 2008 (conform adresei din 4 noiembrie 2009 eliberate de Centrul Meteorologic Regional Banat-Crişana).
În plus, dat fiind momentul efectuării controlului de către reprezentanţii intimatei, 24 septembrie 2008, este explicabil de ce instalaţia de irigat nu era în funcţiune, unele componente fiind dezmembrate şi depozitate.
Totuşi, pentru a concluziona în sensul că obligaţiile asumate contractual de recurentă de a „pune în aplicare Proiectul aprobat de Autoritatea Contractantă” şi, de asemenea, ca pe o „perioadă de 5 ani de la ultima plată efectuată de Agenţia S.A.P.A.R.D. să nu modifice substanţial proiectul” - nu au fost respectate, erau necesare dovezi suplimentare.
De altfel, stabilind obiectivele expertizei de specialitate prin încheierea de la 10 decembrie 2009 instanţa de fond a cerut corect expertului să lămurească în principal „ starea sistemului de irigare şi amplasamentul acestuia” însă expertul a omis să răspundă, limitându-se la a arăta aspectele expuse anterior.
La acelaşi punct, Înalta Curte mai reţine şi că neanalizarea înscrisurilor referitoare la investiţia conexă semnificativă, de cca. 250.000 euro ori a celor referitoare la dezvoltarea societăţii în perioada de referinţă pe motiv că nu sunt relevante, au lipsit SC A.M. SRL Sânnicolau Mare de posibilitatea de a demonstra realitatea implementării proiectului „Achiziţie sistem de irigaţii şi echipamente pentru ferma de producţie vegetală în comuna Saravale, judeţul Timiş”.
1.2. Referitor la Nota de informare din 27 noiembrie 2007 a D.L.A.F..
Prin documentul indicat, D.L.A.F. din cadrul Guvernului României a constatat mai multe nereguli, dintre care unele vizau „adjudecarea licitaţiei privind achiziţionarea unui sistem de irigaţii”, respectiv încălcarea prevederilor art. 4 „Conflict de interese” din Anexa I la Contractul de finanţare.
În cuprinsul Procesului verbal de constatare atacat de recurentă, la Capitolul 5, s-a indicat nota în discuţie ca fiind actul care a determinat declanşarea controlului, îndeplinind astfel rolul de act premergător actului administrativ. Esenţiale însă pentru stabilirea limitelor controlului de legalitate sunt constatările şi măsurile dispuse prin actul administrativ atacat, procesul verbal de constatare din 3 februarie 2009 încheiat de intimata-pârâtă A.P.D.R.P. iar nu celelalte aspecte semnalate prin actul premergător, care nu au fost însuşite de intimată şi, prin urmare, nu au fost avute în vedere la pronunţarea soluţiei administrative de recuperare a debitului total de 663.187,10 RON.
Aşa fiind, Înalta Curte reţine că este întemeiată critica recurentei referitoare la lipsa de suport a considerentelor care privesc presupuse încălcări ale contractului de finanţare, altele decât cele constatate prin actul administrativ supus cenzurii instanţei.
1.3. Referitor la principiul proporţionalităţii
Un motiv distinct al cererii de chemare în judecată a fost reprezentat de solicitarea reclamantei de a se verifica actul administrativ şi prin prisma principiului proporţionalităţii, susţinându-se că dreptul de apreciere al autorităţii publice s-a exercitat excesiv.
Acest motiv nu a fost examinat de către Curtea de apel.
Fără a antama fondul acestei probleme de drept ori chestiunile de fapt care vor fi avute în vedere de către judecătorul de la instanţa de trimitere pentru clarificarea motivului în discuţie, Înalta Curte reţine că în speţă organul de control nu a reproşat societăţii comerciale recurente că ar fi deturnat fondurile primite ori că ar fi fraudat interesele comunităţilor europene. Într-un atare context, era obligatoriu de verificat, chiar şi în lipsa unei solicitări exprese, dacă măsura administrativă dispusă de intimată era adecvată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin încheierea contractului de finanţare.
În fine, chiar contractul de finanţare, la art. 14 alin. (2) stabileşte că:
„Proiectul rămâne eligibil pentru co-finanţarea Uniunii Europene numai dacă nu suferă o modificare substanţială pe perioada de valabilitate a contractului. Modificările substanţiale la un proiect sunt acelea care:
- afectează natura şi condiţiile de implementare sau oferă unei firme sau organism public un avantaj necuvenit şi
- rezultă de asemenea dintr-o schimbare a naturii proprietăţii unui articol din infrastructură, sau o încetare sau schimbare în localizare a investiţiei.
Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanţate nu sunt folosite conform scopului destinat sau în cazul în care acestea au fost vândute sau închiriate într-o perioadă de 5 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăţi).
Beneficiarul trebuie să notifice Autoritatea Contractantă la apariţia oricărei modificări de mai sus.”
Conchizând, Înalta Curte constată că în cauza de faţă împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite şi, în raport de cele reţinute la pct. 1.1-1.3 din cadrul părţii a II-a a considerentelor, va casa sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cât priveşte celelalte motive de recurs, acestea sunt în întregime nefondate.
1.4. Referitor la motivarea în drept a hotărârii
Art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. obligă instanţele să indice, alături de motivele de fapt, şi motivele de drept care au contribuit la formarea convingerii judiciare şi, implicit, la pronunţarea soluţiei.
Verificând considerentele sentinţei atacate, Înalta Curte observă că prima instanţă a indicat corect dispoziţiile legale aplicabile speţei.
Pe de altă parte, o indicare insuficientă a tuturor dispoziţiilor aplicabile cuprinse în contractul părţilor („lege”, de asemenea, în accepţiunea art. 969 C. civ.) nu poate avea consecinţa scontată de recurentă, câtă vreme prezentarea conţinutului acestora face posibilă cu uşurinţă identificarea prevederii avute în vedere de instanţă.
1.5. Referitor la cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
Potrivit dispoziţiilor art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene: „ Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe, cu titlu preliminar, cu privire la:
(a) interpretarea tratatelor;
(b) validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii;
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în faţa unei instanţe dintr-un stat membru, această instanţă poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privinţă îi este necesară pentru a pronunţa o hotărâre, să ceară Curţii să se pronunţe cu privire la această chestiune.
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe naţionale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanţă este obligată să sesizeze Curtea.
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe judecătoreşti naţionale privind o persoană supusă unei măsuri privative de libertate, Curtea hotărăşte în cel mai scurt termen.”
La judecata în primă instanţă, SC A.M. SRL Sânnicolau Mare a formulat o cerere de sesizare a instanţei europene cu un recurs prejudiciar având ca obiect, în esenţă, calificarea obligaţiilor esenţiale privind menţinerea caracterului de eligibilitate a proiectului, în accepţiunea unor regulamente ale Comisiei Europene, precum şi calificarea comportamentului imputat, respectiv „dacă depozitarea Achiziţiei de perioadele în care irigaţiile nu sunt necesare sau sunt imposibil de realizat din cauze neimputabile beneficiarului constituie o violare a obligaţiilor esenţiale impuse prin Normele aplicabile”.
Prin încheierea pronunţată la data de 2 iunie 2010, curtea de apel a respins cererea de sesizare, reţinând că „nu se impune punctul de vedere al acestei instanţe europene”.
Este real că această încheiere nu satisface exigenţele art. 268 alin. (4) din C. proc. civ., în sensul că dispoziţia instanţei nu este motivată, însă, în raport de modul cum au fost formulate întrebările de către parte şi Înalta Curte apreciază că nu se impunea învestirea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu clarificarea unor aspecte de fapt şi circumscrierea acestora unor prevederi contractuale.
Pe de altă parte însă, recurenta nu a mai reiterat în calea de atac cererea de recurs prejudiciar, aşa încât Înalta Curte nu are posibilitatea procedurală de a reformula ea însăşi întrebările părţii şi de a învesti Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) şi 314 C. proc. civ., precum şi al art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul, casându-se sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de SC A.M. SRL Sânnicolau Mare împotriva sentinţei nr. 313 din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3093/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3096/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
