ICCJ. Decizia nr. 3137/2011. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3137/2011
Dosar nr. 7848/2/2009
Şedinţa publică de la 31 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC O.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, anularea deciziei 747 din 23 iulie 2009 şi, totodată, suspendarea executării acestei decizii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actul atacat a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 30.000 RON pentru încălcarea dispoziţiilor art. 42 alin. (3) şi art. 71 alin. (1) lit. b) din decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 187/2006, susţinând că pentru a fi sancţionată astfel ar fi fost necesară emiterea unei somaţii pentru intrarea în legalitate, lucru care nu s-a întâmplat.
Totodată, a arătat că sancţiunea s-a aplicat pentru o serie de emisiuni care, în opinia sa, au fost difuzate în condiţii de legalitate.
Prin sentinţa nr. 2451 din 25 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC O.T. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin decizia atacată reclamanta a fost sancţionată pentru încălcarea dispoziţiilor art. 42 alin. (3) şi art. 71 alin. (1) lit. b) din decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 187/2006, întrucât emisiunile privind conţinutul nociv al berii R. au fost prezentate într-un mod tendenţios, încălcându-se dreptul publicului la o informare corectă.
În ceea ce priveşte neemiterea unei somaţii publice, prima instanţă a constatat că emitentul deciziei nu avea obligaţia să emită, anterior momentului aplicării amenzii, o somaţie pentru fapta supusă analizei.
Totodată, prima instanţă a reţinut că din raportul de monitorizare rezultă, în mod vădit, intenţia radiodifuzorului de a vătăma imaginea producătorului de bere, dându-se unor fapte reale (existenţa în componenţa berii analizate a unor aditivi alimentari) o semnificaţie disproporţionată, nedovedită din punct de vedere ştiinţific.
Or, cei trei aditivi alimentari, permişi în industria alimentară, sunt prezenţi în foarte multe produse alimentare aflate pe piaţă, fără ca radiodifuzorul să fi luat atitudine faţă de produsele respective şi, în plus, erau menţionaţi pe eticheta produsului, astfel încât mesajul potrivit căruia produsul ar conţine aditivi alimentari ascunşi este nereală şi nu face altceva decât să amplifice în mod nejustificat neîncrederea publicului în produsul analizat.
Concluzionând, judecătorul fondului a apreciat că, în speţă, s-a încercat discreditarea unui anumit produs de pe piaţă, nu a aditivilor alimentari care, potrivit legislaţiei în domeniu, pot fi folosiţi în industria alimentară, fiind consideraţi de legiuitor ca fiind siguri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC O.T. SRL criticând sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate pentru următoarele motive:
- Sentinţa instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Decizia de sancţionare a Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 747/2009 - a fost aplicată cu nerespectarea prevederilor art. 162 alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual coroborat cu art. 91 alin. (1)-(3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002.
-Instanţa de judecată deşi nu neagă faptul că o serie de specialişti au încercat să arunce o umbră de îndoială asupra siguranţei acestor aditivi alimentari, a arătat că cei trei aditivi permişi în industria alimentară sunt prezenţi în multe produse pe piaţă iar recurenta nu a luat o atitudine faţă de produsele respective - şi în consecinţă rezultă intenţia de a vătăma imaginea producătorului de bere R..
- În mod greşit instanţa de judecată a considerat că dacă pentru sancţionarea fiecărei fapte ar fi necesară emiterea unei somaţii , dispoziţiile legii ar rămâne fără efecte şi nu s-ar mai justifica norma care se referă la sancţiunea în cazul încălcării repetate a aceleiaşi dispoziţii legale.
- Sancţiunea aplicată este netemeinică. Astfel, se invocă prevederile art. 42 alin. (3) din Decizia Consiliul Naţional al Audiovizualului nr. 187/2006 -, faptul că moderatorul emisiunii nu ar fi respectat dreptul persoanei la propria imagine, în condiţiile în care moderatorul a pus în vedere interlocutorului său d-l S.A., jurnalist de investigaţie - să probeze afirmaţiile acuzatoare sau să indice probele care le susţin, acestea fiind indicate, publicul şi-a putut forma o opinie corectă.
- De asemenea se arată că în mod netemeinic Consiliul Naţional al Audiovizualului, reţine că „telespectatorilor li s-au oferit informaţii neverificate din punct de vedere ştiinţific, întrucât au fost prezentate opiniile specialiştilor în cadrul emisiunilor, puncte de vedere scrise din partea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Asociaţiei pentru Protecţia Consumatorilor din România, subiectul a fost amplu dezbătut în presa centrală.
- S-a mai arătat că SC U.B. SA nu a înţeles să răspundă solicitării radiodifuzorului prin jurnalistul S.A. de a participa la emisiune însă Consiliul Naţional al Audiovizualului a apreciat în mod arbitrar că potrivit art. 42 alin. (2) din Codul audiovizualului, această obligaţie revine difuzorilor iar nu invitaţilor unei emisiuni.
Invocând prevederile art. 10 din Convenţie şi interpretările CEDO privind poziţia privilegiată acordată liberei discutări a chestiunilor de interes general şi a libertăţii presei în particular, consideră recurenta că în mod nejust şi nelegal s-a interferat intimata - pârâtă în exercitarea drepturilor la liberă exprimare contrară principiilor unei societăţi democratice.
În drept cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ..
Pârâtul-intimat Consiliul Naţional al Audiovizualului a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că potrivit art. 10 alin. (4) din Legea audiovizualului, îşi exercită dreptul de control asupra conţinutului programelor oferite de furnizorii de servicii media audiovizuale, dar nu are competenţa de a se pronunţa asupra valabilităţii ştiinţifice a unui demers jurnalistic .
Analizând sentinţa atacată, normele legale incidente în cauză, prevederile art. 3041, Înalta Curte constată că nu este fondată având în vedere cele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
- În ceea ce priveşte nelegalitatea deciziei de sancţionare întrucât anterior trebuia emisă o somaţie de intrare în legalitate.
Înalta Curte reţine că înainte de a fi aplicată sancţiunea cu amendă de 30.000 RON, recurenta a fost sancţionată cu 4 somaţii publice (decizia nr. 343/2008, 568/2008, 597/2008 şi 1032/2008) pentru încălcarea prevederilor referitoare la protecţia demnităţii umane şi a asigurării informării corecte şi a respectării dreptului la propria imagine.
Din dispoziţiile art. 91 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 504/2002 nu rezultă că ar trebui întâi trimisă o somaţie, aceasta rămâne la aprecierea Consiliului Naţional al Audiovizualului „în cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul şi în condiţiile stabilite prin somaţie sau încalcă din nou aceste prevederi, se aplică o amendă contravenţională.
În acest sens s-a pronunţat şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - care în situaţii similare a reţinut că nu este obligatorie somarea prealabilă pentru fiecare emisiune în parte (decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 8326/2004, decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3602/2007).
- În ceea ce priveşte motivele de recurs privind netemeinicia deciziei de sancţionare,
Afirmaţiile privind punctul de vedere prezentat de SC U.B. SA prin adresa din 2009 - nu sunt relevante deoarece, Consiliul Naţional al Audiovizualului nu a sancţionat recurenta că nu a dat dreptul la replică ci pentru că nu a prezentat distinct şi clar faptele şi opiniile prezentate (art. 71 alin. (1) lit. b) din Codul audiovizualului).
Afirmaţiile jurnalistul SA - privind producerea de bere cu E-uri mascate cu aditivi cancerigeni, nocivi pentru sănătate sau afişarea pe ecran a următoarelor „T. cu pesticide a intoxicat un om! Fabrica U. lângă cimitirul Buzău” şi „Berea R. are E-uri cancerigene” sunt în măsură să creeze îngrijorare, panică în rândul publicului telespectator consumator fără a se prezenta o informaţie completă prin documente emanând de la autorităţile specializate ale statului.
Probele prezentate în emisiune reprezintă doar opinii ale unor persoane care fac parte din asociaţia nonguvernamentală Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor şi folosirea şi interpretarea subiectivă de către jurnalist a unor dicţionare privind aditivii, acestea fiind departe de o opinie ştiinţifică de la o autoritate competentă.
- Referitor la susţinerile recurentei privind exercitarea libertăţii de exprimare, libertate a presei.
Se reţine că aşa cum a precizat şi Consiliul Naţional al Audiovizualului, dreptului persoanei de a primi idei şi informaţii îi corespunde obligaţia celui care le transmite de a o face cu bună credinţă.
Jurisprudenţa CEDO face distincţie între dreptul de a comunica informaţii şi idei şi dreptul la protejarea reputaţiei altei persoane, dându-se preponderentă acesteia din urmă, pentru respectarea principiului proporţionalităţii.
Jurnalistul a prezentat informaţiile cu pronunţarea unor consecinţe categorice, a unor boli şi diagnostice în măsură a stârni îngrijorare în rândul publicului, fără ca aceste informaţii să fie confirmate de lumea medicală.
Faţă de cele arătate mai sus, se constată că instanţa fondului a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL împotriva sentinţei nr. 2451 din 25 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4778/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4779/2011. Contencios → |
|---|
