ICCJ. Decizia nr. 3143/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3143/2011
Dosar nr. 11410/2/2009
Şedinţa publică de la 31 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul B.I., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008, pârâtul furnizând informaţii care se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acţiunile sale în această calitate au vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că din conţinutul notelor existente la dosar nu se poate reţine că a încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, pentru a fi incidente prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008.
Prin sentinţa nr. 2972 din 17 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul B.I., constatând calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
În considerentele hotărârii, prima instanţă a reţinut că pârâtul ocupă funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al municipiului Câmpulung Moldovenesc şi ţinând cont de prevederile O.U.G nr. 24/2008 reclamantul a verificat din oficiu sub aspectul stabilirii calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii persoanele care au candidat la demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h) din actul normativ sus menţionat.
Urmare acestor verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare din 24 iulie 2009 din conţinutul căreia a reieşit că pârâtul, militar în termen la UM X Hălchiu, a fost recrutat în data de 23 iulie 1977 pentru supravegherea colegilor de armată, iar din probele administrate rezultă că există mai multe perioade în care acesta a furnizat informaţii organelor de Securitate, sub forma notelor olografe sau relatărilor verbale consemnate în rapoarte.
Astfel, la data de 23 iulie 1977 pârâtul a semnat un angajament în perioada satisfacerii stagiului militar, având numele conspirativ „B.”. Ulterior, în perioada 1977-1978 pârâtul lucrând ca strungar la atelierul din Sadova al F.C.M.P.M Rădăuţi, a fost reactivizat ca informator de Securitatea oraşului Rădăuţi în vederea supravegherii executării lucrărilor şi a muncitorilor, având numele conspirativ de „B.I.”, menţionat şi ca „B.I.A.” şi „B.I.B.”, iar la data de 17 aprilie 1979 pârâtul a semnat olograf un nou angajament, cu numele real, recrutarea urmărind acelaşi scop.
Prima instanţă a reţinut că pe parcursul colaborării cu organele de securitate, pârâtul a furnizat informaţii care nu numai că ar fi putut să expună persoanele vizate unor măsuri represive semite din partea regimului totalitar, dar au şi condus la astfel de măsuri.
Concluzionând, prima instanţă a apreciat că informaţiile furnizate de pârât, prin mai multe note informative prin care a denunţat atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, precum şi dreptul la viaţă privată, considerând astfel că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B.I. criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:- Instanţa de fond, în baza rolului activ, conform art. 129 C. proc. civ., avea obligaţia să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului.
- În cauză, arată recurentul, nu sunt întrunite cele două condiţii prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008.
Există într-adevăr note furnizate de către recurent dar care nu se încadrează în prima condiţie prevăzute de lege iar cea de-a doua condiţie esenţială nu rezultă din actele dosarului. Arată recurentul că el şi familia sa erau urmăriţi de securitate, întrucât aveau rude în străinătate.
În acest sens, corespondenţa familiei cu rudele din străinătate era verificată şi în anumite cazuri cenzurată.
Arată recurentul că din nota datată 1 martie 1983 provenind de la sursa E.B. rezultă că, mama recurentului B.I. a fost arestată în luna septembrie 1984 ceea ce a condus la imposibilitatea acestuia să plece la rude în R.F.G. cu tatăl său deşi obţinuse actele necesare.
- De asemenea, se arată de recurent că în notele de analiză se menţionează că aportul său nu este corespunzător raportat la calităţile care-l caracterizează.
- Sunt neîntemeiate susţinerile instanţei de fond în sensul că prin informaţiile furnizate pârâtul-recurent a făcut posibilă suprimarea şi îngrădirea unor drepturi şi libertăţi ale persoanelor vizate, precum dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzute de art. 28 din Constituţia României din 1965. Notele existente la dosar dovedesc faptul că acesta caracterizează în sens pozitiv persoanele la care face referire fără a relata aspecte care le-ar putea fi potrivnice, fără a le expune unor măsuri represive din partea regimului totalitar.
- S-a mai arătat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că B.I., B.I.A. şi B.I.B. - sunt numele conspirative ale recurentului, că numitul M.L. era prietenul său şi nu a înţeles să-l expună represiunilor securităţii, cu riscul de a se expune el însuşi acestei represiuni.
S-a mai arătat, de asemenea că relatările potrivit cu care sunt menţionate aspecte legate de modul de viaţă al diferitelor persoane, cum ar fi găsirea unui loc de muncă în R.F.G., căsătoria unei persoane având altă cetăţenie decât cea română, nu se încadrează în categoria informaţii calificate împotriva regimului comunist.
Analizând cererea de recurs , normele legale incidente în cauză, prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondată pentru considerentele următoare:
- Pârâtul-recurent în calitatea sa de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Câmpulung Moldovenesc, a fost supus verificării din oficiu de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau colaborator al securităţii care a emis în acest sens nota de Constatare a calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce priveşte pârâtul-recurent.
Instanţa de fond a constatat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008.
- Împrejurarea că recurentul-pârât şi familia sa erau de asemenea, urmăriţi de organele Securităţii, întrucât aveau rude în străinătate, nu poate infirma colaborarea cu organele securităţii deoarece se constată că fiecare sursă era verificată la rândul ei şi la fel interceptarea corespondenţei familiei recurentului sau cenzurarea acesteia nu este incompatibilă cu colaborarea recurentului cu Securitatea, ci făcea parte din planul de măsuri de supraveghere generală a populaţiei de către regimul comunist.
- Susţinerea recurentului în sensul că din analiza activităţii sale de colaborator rezultă că aportul său slab şi neutil - nu este în măsură să se răsfrângă asupra constatării calităţii de colaborator al Securităţii, totuşi el furnizând un număr de 27 note informative, în perioada 1977-1989.
Recurentul nu neagă informaţiile pe care le-a dat Securităţii, angajamentele încheiate însă precizează prin cererea de recurs că informaţiile furnizate erau cu caracter general, fără să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Aceste motive de recurs sunt de asemenea nefondate.
Astfel, nu se poate susţine că erau pe placul regimului comunist, persoanele care intenţionau să plece din ţară, sau o căsătorie cu o persoană care avea intenţia să părăsească ţara. La fel, informaţiile privind găsirea unui loc de muncă în R.F.G. nu sunt fără scop operativ, fiind cunoscut că orice legătură cu străinătatea putea fi periculoasă pentru orânduirea socialistă prin oportunităţile pe care le oferea o societate democratică în raport cu limitările economice şi sociale din societatea comunistă, organele Securităţii fiind interesate şi de elemente de spionaj ale elementelor străine.
- Nu se poate susţine nici motivul de recurs privind caracterul general , lipsit de consecinţe al informaţiilor furnizate. Din nota de constatare şi celelalte documente rezultă că materialele au prezentat interes pentru securitate fiind exploatate „la materialul suspecţilor”, o persoană a fost „luată în supraveghere informativă cu prioritate” iar alta în supraveghere informativă.
Înalta Curte, constată că în mod corect instanţa de fond a constatat că sunt întrunite cele două condiţii cumulative prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 24/208 şi astfel cum şi pârâtul-recurent recunoaşte, a semnat angajamente cu securitatea, a furnizat informaţii de interes operativ, a îngrădit şi încălcat drepturi şi libertăţi al persoanelor vizate, precum dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, dreptul la viaţă privată.
Imixtiunile în viaţa şi conştiinţa persoanelor în regimul comunist sunt considerate printre cele mai periculoase acţiuni, încalcă dreptul la viaţa privată a individului, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale fiinţei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi şi care trebuie să rămână inaccesibile.
Faţă de cele arătate mai sus, constată că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, Înalta Curte, va respinge în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.I. împotriva sentinţei nr. 2972 din 17 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4779/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4780/2011. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
