ICCJ. Decizia nr. 4778/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4778/2011
Dosar nr. 4858/2/2010
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi modificată ulterior, reclamantul P.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., obligarea acesteia la virarea în contul său a sumei de 250.000 RON reprezentând despăgubiri aferente imobilului preluat abuziv de către stat.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin contractul de donaţie autentificat din 10 iunie 2008 de Biroul Notarial Public S.E., numitul B.F.V., în calitate de donator, i-a cedat, în calitate de donatar, dreptul său de creanţă în cuantum de 500.000 RON reprezentând despăgubirile în numerar care i se cuveneau potrivit deciziei din 26 februarie 2007 emisă de către Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv de către stat, decizie înregistrată la A.N.R.P. din 13 martie 2008.
Prima tranşă a despăgubirilor, în cuantum de 250.000 RON, i-a fost virată în cont.
Ulterior, pârâta, prin adresa din 8 februarie 2010, i-a comunicat refuzul său de a vira în contul reclamantului a doua tranşă a despăgubirilor, argumentând că, pe de o parte, donatorul B.F.V. a solicitat, la rândul sau, Direcţiei pentru acordarea despăgubirilor în numerar virarea despăgubirilor în contul deschis pe numele său, iar, pe de altă parte, contractul de donaţie încheiat şi autentificat de BNP S.E. şi autentificat din 10 iunie 2008 este lovit de nulitate absolută.
Reclamantul a criticat poziţia pârâtei, susţinând că contractul de donaţie este valabil încheiat şi nu a fost revocat potrivit legii, că Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar nu este abilitată să aprecieze dacă şi în ce măsură contractul de donaţie este valabil încheiat, iar, pe de altă parte, validitatea contractului de donaţie nu a fost pusă niciodată sub semnul îndoielii, prima tranşă a despăgubirii fiind virată în contul reclamantului în baza aceluiaşi contract de donaţie a cărui nulitate este invocata.
Prin sentinţa civilă nr. 5198 din data de 17 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamantul P.V.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, faţă de dispoziţiile art. 3 lit. a) al Titlului VII al Legii nr. 247/2005 cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia „titlurile de despăgubire nu pot fi vândute, cumpărate, date în garanţie sau transferate în orice alt mod, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit cu excepţia dobândirii acestora ca efect al succesiunii. Actele de înstrăinare a titlurilor de despăgubire, cu excepţia celor transmise ca urmare a succesiunii, sunt lovite de nulitate absolută”, a apreciat că donaţia autentificată din 10 iunie 2008 de Biroul Notarial Public S.E. este lovită de nulitate absolută, care poate fi invocată şi constatată din oficiu de către instanţă, astfel încât contractul menţionat nu va mai produce efecte juridice.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul P.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 6 şi pct. 9 C. proc. civ. invocându-se următoarele motive de casare, respectiv de modificare ce sunt atacate prin care s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de recurentul-reclamant.
În cadrul motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. recurentul arată că instanţa de fond a încălcat principiul disponibilităţii părţilor, principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare prin faptul că a constatat în considerentele hotărârii pronunţate nulitatea contractului de donaţie, în lipsa unei cereri reconvenţionale din partea autorităţii pârâte şi în lipsa citării tuturor părţilor din contractul de donaţie.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. critică sentinţa atacată pe motiv că instanţa de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv a constatat din oficiu nulitatea contractului de donaţie autentificat din 10 iunie 2008, fără a exista un capăt de cerere în acest sens.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se invocă aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 801, art. 822-art. 824 şi art. 969 C. civ. ce consacră principiul irevocabilităţii donaţiilor, donaţia neputând fi revocată decât pentru motivele expres prevăzute de lege. Iar în cauză nu erau aplicabile dispoziţiile art. 3 lit. (1) Capitolul VII din Legea nr. 247/2005 deoarece proprietarul titlului de despăgubire este liber să dispună de dreptul de creanţă în cuantum total de 500.000 RON.
Se solicită în principal admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe şi în subsidiar modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile de casare sau de modificare a sentinţei atacate prevăzute de art. 304 pct. 5, pct. 6 şi pct. 9 C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Curtea apreciază că instanţa de fond nu a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Aceasta deoarece instanţa de fond nu a încălcat principiul dreptului la apărare şi principiul contradictorialităţii prin menţionarea în considerentele hotărârii a dispoziţiilor art. 3 lit. a) Capitolul VII din Legea nr. 247/2005 care sancţionează cu nulitatea absolută contractul de donaţie având ca obiect titlurile de despăgubire. Instanţa de fond şi-a însuşit punctul de vedere formulat de autoritatea pârâtă în adresa de răspuns din 8 februarie 2010 şi în întâmpinarea depusă la fondul cauzei. Iar acesta a reprezentat un considerent al soluţiei de respingere a acţiunii formulate în baza Legii nr. 554/2004, neputându-se reţine că s-a constatat din oficiu nulitatea donaţiei direct în considerentele hotărârii.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reţinut în cauză neputându-se reţine un „plus petita” al instanţei de fond. Soluţia recurată a fost de respingere a acţiunii, nulitatea contractului de donaţie fiind invocată ca un argument al soluţiei de apreciere a acţiunii formulate în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004 ca nefiind întemeiată.
Aceasta deoarece obiectul acţiunii reclamantului-recurent era contestarea pretinsului refuz nejustificat al autorităţii pârâte de a-i vira în contul reclamantului-recurent suma de 250.000 RON reprezentând despăgubiri în numerar cuvenite potrivit deciziei din 26 februarie 2007, refuz comunicat prin adresa din 8 februarie 2010 şi contestată de recurentul-reclamant în condiţiile art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 554/2004.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este întemeiat, în cauză soluţia de respingere a acţiunii fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 în sensul că s-a constatat de instanţa de fond că adresa de răspuns din 8 februarie 2010 nu reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare a cererii recurentului-reclamant având ca obiect obligarea autorităţii pârâte la virarea sumei de 250.000 RON reprezentând restul despăgubirilor în numerar stabilite în favoarea numitului B.F.V. prin decizia din 26 februarie 2007.
În mod corect instanţa de fond, verificând îndeplinirea sau nu a condiţiilor existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului-recurent apreciat că adresa de răspuns din 8 februarie 2010 nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, adresa de răspuns nu este emisă cu exces de putere e către autoritatea pârâtă, iar indicarea dispoziţiilor art. 3 lit. a) al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în raport de situaţia de fapt al revocării procurii din 10 iunie 2008 de către persoana îndreptăţită, reprezintă temeiul de drept al refuzului autorităţii pârâte de a vira suma de 250.000 RON numerar în contul reclamantului-recurent. Acesta deoarece reclamantul-recurent nu are un drept recunoscut de lege vătămat în sensul dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 554/2004.
Considerentele recurentului-reclamant legate de valabilitatea contractului de donaţie nu pot fi reţinute, excedând obiectului acţiunii formulate în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi competenţei instanţei de contencios administrativ. Contractul de donaţie este un contract civil, care nu se încadrează în dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 neputând forma obiectul unei acţiunii în contencios administrativ.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.V. împotriva sentinţei civile nr. 5198 din data de 17 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3123/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 3137/2011. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
