ICCJ. Decizia nr. 314/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 314/2011
Dosar nr. 290/45/2010
Şedinţa publică de la 20 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin Sentinţa civilă nr. 186/CA din 5 iulie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea introdusă de reclamantul G.C. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Anticorupţie şi Direcţia Generală Anticorupţie – Serviciul teritorial Iaşi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul este ofiţer operativ din anul 1997, având gradul profesional de comisar, şi că, din anul 2004, până în anul 2010, el şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară.
Pentru activitatea desfăşurată în anul 2009, Serviciul teritorial Iaşi a întocmit o fişă de evaluare a reclamantului, propunându-se acordarea calificativului „Bun”, propunere aprobată, reţinându-se „lipsa de eficienţă în culegerea de informaţii şi în valorificarea acestora”, dar şi că acesta „are o bună pregătire profesională şi manifestă o atitudine corectă în relaţiile cu justiţiabilii”.
Luând cunoştinţă de calificativul acordat, reclamantul a contestat rezultatul evaluării la data de 12 ianuarie 2010, făcând precizarea că „evaluarea nu este obiectivă";, pentru argumente ce au fost dezvoltate într-un „referat”.
Pentru soluţionarea contestaţiei, Comisia de evaluare, prin Nota nr. 259 din 15 februarie 2010, având în vedere şi referatul din 12 februarie 2010 al procurorului şef al Serviciului teritorial Iaşi, a stabilit că „acordarea calificativului Bun, în cursul anului 2009, este corespunzător activităţii desfăşurate de comisarul G.C., nu motivează admiterea contestaţiei şi propune menţinerea acestui calificativ”.
Primind nota Comisiei de soluţionare a contestaţiei formulată de comisarul Gâtlan Costel, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie a emis Hotărârea nr. 259/2010 din 16 februarie 2010, prin care a decis respingerea contestaţiei formulate, menţinând calificativul „Bun”, acordat, soluţie ce a fost comunicată celui în cauză prin adresa nr. 259/2010 din 24 februarie 2010 şi împotriva căreia a promovat acţiune în instanţă reclamantul, solicitând anularea procedurii de evaluare şi a calificativului „Bun” şi recunoaşterea calificativului „Foarte Bun”.
Examinând cadrul legal incident în speţă şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 120 alin. (4) din H.G. nr. 611/2008, instanţa de fond a apreciat că persoana nemulţumită de rezultatul final al evaluării poate ataca în contencios administrativ, în principal, actul conducătorului instituţiei publice cu care se află în raporturi de serviciu, şi doar în subsidiar actele premergătoare, respectiv fişa de evaluare.
Prima instanţă a arătat că întrucât prin cererea introductivă de instanţă şi prin precizările făcute pe parcursul soluţionării litigiului reclamantul s-a rezumat la a cere doar anularea procedurii de evaluare şi a calificativului „Bun” acordat de conducerea Serviciului teritorial Iaşi al D.N.A. fără a solicita şi anularea Hotărârii nr. 259 din 16 februarie 2010 a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, deşi acest act era cel prin care se finaliza procedura de evaluare, act definitiv în calea administrativă de atac, acţiunea reclamantului nu este conformă cerinţelor legale aplicabile în materie, respectiv prevederilor art. 120 alin. (4) din H.G. nr. 611/2008.
Instanţa fondului a mai apreciat că solicitarea reclamantului de a i se recunoaşte calificativul „Foarte Bun” este inadmisibilă, întrucât, în exercitarea controlului de legalitate a actului ce finalizează procedura administrativă a evaluării, instanţa este obligată să se rezume la a verifica dacă actul contestat a fost emis sau nu cu respectarea procedurilor legale şi dacă el îndeplineşte condiţiile de legalitate cerute de norma legală ce reglementează respectiva materie, fără a se putea substitui însă instituţiei publice pârâte, în ceea ce priveşte aprecierea activităţii şi a conduitei ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul D.N.A., chiar dacă acest act, prin natura sa, poate conţine şi un anumit grad de subiectivism, considerând că doar cel cu care reclamantul s-a aflat în raporturi de serviciu era în drept să aprecieze dacă activitatea şi performanţele profesionale ale funcţionarului public cu statut special răspund comandamentelor activităţii pe care structura administrativă le are de îndeplinit.
Curtea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată în cauză de către pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie cu motivarea că din moment ce fişa de evaluare contestată a fost întocmită de Serviciul teritorial Iaşi, structură organizatorică în cadrul căreia reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în calitate de ofiţer de poliţie judiciară, în limitele competenţelor recunoscute, aceasta are a răspunde, în principiu, de legalitatea actului administrativ întocmit, având în vedere că regula în materia contenciosului administrativ este aceea că nu statutul de persoană juridică este cel care determină calitatea procesuală, ci simpla capacitate de a emite acte administrative în regim de putere publică.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul G.C., care a invocat ca temei legal dispoziţiile art. 299-316 C. proc. civ., fără a se raporta la vreunul dintre motivele de recurs, dar invocând critici care se circumscriu motivului prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că acţiunea sa nu îndeplineşte condiţiile dispoziţiilor Ordinului nr. 5/2004 emis de Procurorul General al Parchetului Naţional Anticorupţie şi, respectiv, prevederilor art. 120 alin. (4) din H.G. nr. 611/2008, pe care le-a interpretat şi aplicat greşit, respingându-i acţiunea ca inadmisibilă, fără a mai cerceta fondul cauzei.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, instanţa de fond a respins acţiunea recurentului-reclamant motivând, cu alte cuvinte, că în cauză, actul administrativ producător de efecte juridice este Hotărârea nr. 259/2010 prin care procurorul şef al D.N.A. a respins contestaţia formulată împotriva calificativului aprobat, în timp ce fişa de evaluare şi procedura de evaluare sunt acte premergătoare, or, recurentul nu a atacat actul administrativ ci actele premergătoare, care, potrivit dispoziţiilor generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi atacate doar odată cu actul administrativ apt să producă efecte juridice.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa de fond s-a raportat la dispoziţiile art. 18 alin. (5) din Ordinul nr. 5/2004 şi la dispoziţiile art. 120 alin. (4) din H.G. nr. 611/2008.
Într-adevăr, evaluarea activităţii şi conduitei ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie este reglementată prin Ordinul nr. 5/2004 emis în temeiul O.U.G. nr. 43/2002 şi ale Legii nr. 5/2004 emis în temeiul O.U.G. nr. 43/2002 şi ale Legii nr. 360/2002.
Din dispoziţiile generale ale Ordinului nr. 5/2004 rezultă că procedura de evaluare şi întocmirea fişei de evaluare a ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul D.N.A. include:
- „calificativul propus” de procurorul în subordinea sau coordonarea căruia îşi desfăşoară activitatea în mod nemijlocit;
- „calificativul aprobat” de procurorul ierarhic superior celui care a propus calificativul respectiv;
- „calificativul contestat” în situaţia în care ofiţerul este nemulţumit de rezultatul evaluării;
- „calificativul final”, rezultat în urma soluţionării contestaţiei de către procurorul cu funcţie de conducere ierarhic superioară celei care a aprobat evaluarea.
Astfel, potrivit art. 18 alin. (5) din Ordinul nr. 5/2004, procurorul competent va decide asupra contestaţiei prin hotărâre definitivă şi va consemna rezultatul în fişa de evaluare.
Deci, hotărârea de soluţionare a contestaţiei finalizează nu numai procedura de evaluare dar şi fişa de evaluare, care reprezintă actul administrativ producător de efecte juridice în privinţa evaluării ofiţerului, conţinând inclusiv calificativul final, acordat sau menţinut prin hotărârea de soluţionare a contestaţiei.
Oricum, prin precizarea de acţiune aflată la fila 12 din dosarul Curţii de apel, rezultă că recurentul-reclamant precizase în mod expres că înţelege să se judece cu Serviciul teritorial Iaşi pentru fişa de evaluare pentru activitatea desfăşurată în anul 2009, cât şi cu D.N.A. – Structura centrală pentru faptul că i-a respins contestaţia, existând astfel suficiente elemente că a atacat şi Hotărârea nr. 259/2010 prin care fusese soluţionată contestaţia formulată împotriva „calificativului aprobat”.
De altfel, Curtea de apel, în situaţia în care ar fi considerat că recurentul-reclamant nu a atacat şi Hotărârea nr. 259/2010 a procurorului şef al D.N.A., autoritate publică centrală, ar fi însemnat că trebuia să se considere necompetentă să soluţioneze cauza, lucru pe care, în mod corect, nu l-a făcut.
Oricum, chiar dacă recurentul-reclamant nu a invocat acest lucru, instanţa de recurs reţine că instanţa de fond a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, respingând acţiunea ca inadmisibilă, fără a o menţiona in terminis, cu încălcarea dreptului la apărare şi a contradictorialităţii, prin surprinderea acestuia şi lipsirea de posibilitatea de a se apăra cu privire la un aspect juridic de natură să-i paralizeze demersul juridic şi să-i limiteze accesul la justiţie.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 120 din H.G. nr. 611/2008, instanţa de recurs reţine că, în materia evaluării activităţii şi conduitei ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul D.N.A. rămân pe deplin aplicabile dispoziţiile Ordinului nr. 5/2004.
În concluzie, pentru motivele prezentate mai sus, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant G.C. împotriva sentinţei civile nr. 186/CA din 5 iulie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare către instanţa de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 313/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 315/2011. Contencios → |
|---|
