ICCJ. Decizia nr. 316/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 316/2011
Dosar nr. 1551/54/2009
Şedinţa publică de la 21 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta B.O. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Ministerul Culturii, cultelor şi Patrimoniului Naţional solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:
- suspendarea şi anularea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice;
- anularea ordinului Ministrului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional nr. 199 din 27 aprilie 2009 prin care a fost eliberată din funcţia de director executiv al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural a judeţului Gorj.
La data de 16 iunie 2009, reclamanta a depus la dosar o cerere completatoare la acţiunea introductivă de instanţă (filele 21-23) în care a solicitat repunerea în situaţia anterioară emiterii ordinului contestat şi plata drepturilor băneşti cuvenite, de la data eliberării din funcţie şi până la data repunerii în funcţie.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive faţă de cererea ce vizează anularea ordinului Ministrului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional nr. 199 din 27 aprilie 2009.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii reclamantei (filele 35-40 dosar).
De asemenea, pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional a depus întâmpinare în cauză în care a solicitat, în principal, respingerea acţiunii reclamantei ca inadmisibilă iar, în subsidiar, ca neîntemeiată (filele 49-53 dosar).
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 178 din 26 martie 2010, a respins cererile având ca obiect suspendarea şi anularea O.U.G. nr. 37/2009, a admis acţiunea reclamantei B.O. şi a dispus anularea ordinului Ministrului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional nr. 199 din 27 aprilie 2009.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
1) Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional are calitate procesuală pasivă pe capătul de cerere având ca obiect anularea ordinului nr. 199 din 27 aprilie 2009, întrucât este emitentul acestui act administrativ unilateral cu caracter individual.
2) O.U.G. nr. 37/2009 nu este un act administrativ, ci un act cu putere de lege, adoptat de Guvern în virtutea delegării legislative, reglementate de prevederile art. 115 alin. (1)-(4) din Constituţia republicată, şi supus aprobării Parlamentului, motiv pentru care nu poate fi supus cenzurii instanţei de contencios administrativ în cadrul procedurii judiciare statuate de Legea nr. 554/2004, modificată.
3) Ordinul Ministrului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional nr. 199 din 27 aprilie 2009 a fost emis în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice a cărei neconstituţionalitate a fost constatată prin decizia nr. 1257/2009 a Curţii Constituţionale.
În opinia primei instanţe, chiar dacă decizia Curţii Constituţionale se aplică doar pentru viitor, conform art. 147 din Legea fundamentală a ţării, ea a avut ca efect, la data pronunţării sale, declararea ca neconstituţională a O.U.G. nr. 37/2009, în baza căreia reclamanta a fost schimbată din funcţia publică deţinută.
Ca atare, instanţa de fond a concluzionat în sensul că ordinul nr. 199 din 27 aprilie 2009 este nelegal, întrucât a fost emis în aplicarea unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta B.O., care a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea sa şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea căii de atac, recurenta susţine că prima instanţă nu s-a pronunţat pe capetele de cerere având ca obiect repunerea părţii în situaţia anterioară emiterii ordinului contestat şi plata drepturilor băneşti cuvenite, de la data eliberării din funcţie şi până la data repunerii în funcţie.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, la data de 16 iunie 2009, recurenta-reclamantă a depus la dosar o cerere completatoare la acţiunea introductivă de instanţă (filele 21-23) prin care a solicitat repunerea în situaţia anterioară emiterii ordinului contestat şi plata drepturilor băneşti cuvenite, de la data eliberării din funcţie şi până la data repunerii în funcţie.
Prima instanţă a dispus anularea ordinului Ministrului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional nr. 199 din 27 aprilie 2009 prin care recurenta-reclamantă a fost eliberată din funcţia de director executiv al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural a judeţului Gorj, dar a omis să se pronunţe asupra cererii completatoare, în sensul repunerii părţii în situaţia anterioară emiterii actului administrativ aflat în discuţie şi plăţii drepturilor băneşti cuvenite.
Pentru considerentele anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va obliga pârâtul Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional să o repună pe reclamantă în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului Ministrului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional nr. 199 din 27 aprilie 2009 şi să-i plătească drepturile băneşti cuvenite, de la data eliberării din funcţie şi până la data repunerii în funcţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta B.O. împotriva sentinţei nr. 178 din 26 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că obligă pârâtul Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional să o repună pe reclamantă în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului atacat, cu obligarea la plata drepturilor băneşti cuvenite, de la data eliberării din funcţie până la data repunerii în funcţie efectivă.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 315/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 317/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
