ICCJ. Decizia nr. 3154/2011. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3154/2011
Dosar nr. 175/43/2010
Şedinţa publică din 31 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Mureş, anularea deciziei nr. 752 din 20 martie 2010 a Consiliului U.N.B.R. şi a deciziei nr. 98 din 15 octombrie 2009 a Consiliului Baroului Mureş şi, totodată, respingerea decăderii din dreptul de a solicita înscrierea în Barou, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 98 din 15 octombrie 2009 Baroul Mureş i-a comunicat că din data de 22 septembrie 2009 a expirat valabilitatea examenului de admitere promovat la 09 decembrie 2004 şi faptul că s-a dispus decăderea sa din dreptul de a mai solicita înscrierea în barou.
Reclamanta a mai arătat că, prin Decizia nr. 752 din 20 martie 2010 a Consiliului U.N.B.R., a fost respinsă contestaţia formulată împotriva acestei dispoziţii, apreciind astfel că ambele acte sunt nelegale, întrucât i-au vătămat drepturile şi interesele legitime.
Prin sentinţa nr. 96 din 14 iunie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta P.I.M. în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Mureş, a anulat Decizia nr. 752 din 20 martie 2010 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România precum şi Decizia nr. 98 din 15 octombrie 2009 a Consiliului Baroului Mureş, obligând pârâtele, în solidar, la plata sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia nr. 98 din 15 octombrie 2009 a Consiliului Baroului Mureş, reclamanta a fost declarată decăzută din dreptul de a solicita înscrierea în barou, întrucât, în termenul prevăzut de Decizia nr. 268 din 22 septembrie 2007 nu s-a conformat dispoziţiei prevăzute de art. 24 alin. (1) din decizie, deşi a fost somată prin adresa nr. 239 din 11 iunie 2009, iar prin Decizia nr. 752 din 20 august 2010 a Consiliului U.N.B.R. a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva acestei decizii, cu motivarea că sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Decizia nr. 268/2007 care reglementează situaţii concrete determinate de pasivitatea unor solicitanţi care nu au cerut înscrierea în profesie, deşi au promovat examenul de primire în profesia de avocat.
Prima instanţă a reţinut că la data susţinerii examenului de primire în profesia de avocat de către reclamantă, precum şi la data emiterii Deciziei nr. 118 din 09 decembrie 2004, în Legea nr. 51/1995 nu erau cuprinse dispoziţii referitoare la existenţa vreun termen în interiorul căruia cel declarat admis în urma examenului, să fie obligat să procedeze la solicitarea expresă adresată baroului, pentru înscriere în profesie.
Totodată, a reţinut că reclamanta nu a fost înscrisă pe tabloul avocaţilor incompatibili, iar potrivit Deciziei nr. 118 din 09 decembrie 2004 a Consiliului Baroului Mureş, aceasta a fost primită în profesie şi înscrisă în barou.
Concluzionând, prima instanţă a apreciat că nu poate fi contestată existenţa drepturilor câştigate de reclamantă prin Decizia nr. 118 din 19 decembrie 2004, astfel că dispoziţiile Deciziei nr. 268/2007, nu-i sunt aplicabile acesteia.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Baroul Mureş şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
În motivarea recursului formulat, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurenţii-pârâţi au susţinut în esenţă că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a legii întrucât a reţinut că Decizia nr. 268/2007 privind regulamentul de organizare a examenului de intrare în profesia de avocat nu îi este aplicabilă reclamantei, nefiind în vigoare la data susţinerii examenului de către aceasta.
O altă critică formulată de recurenţi, vizează reţinerea de către instanţa de fond a aplicabilităţii dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din lege, respectiv faptul că Baroul trebuia să o înscrie din oficiu pe intimată pe Tabloul avocaţilor incompatibili, text care nu îi era aplicabil acesteia, având în vedere dispoziţiile alin. (2) ale aceluiaşi articol.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 3041 C. proc. civ., Legea nr. 51/1995, art. 47 şi art. 32 din Statutul avocaţilor.
Intimata P.I.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâţi şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate, susţinând în esenţă că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată faptul că nu pot fi contestate drepturile câştigate de către intimată prin Decizia nr. 118/2004 a Consiliului Baroului Mureş iar aplicarea Deciziei nr. 268/2007 a Consiliului U.N.B.R. ar implica o aplicare retroactivă a unor situaţii juridice născute anterior intrării în vigoare a actului normativ în cauză, ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale, respectiv art. 115 alin. (2) din Constituţia României.
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat.
Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 „în cazurile în care există incompatibilitate, Decizia de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvate în termen de două luni de la data emiterii deciziei".
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat şi a examenului de obţinere a titlului profesional de avocat definitiv aprobat prin Decizia Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 268/2007 „neînscrierea în Barou, în termen de cel mult 2 ani de la data afişării rezultatului, a candidatului declarat admis atrage decăderea acestuia din dreptul de a solicita înscrierea în Barou" iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol „pentru candidaţii declaraţi admişi în urma examenelor organizate în baza regulamentelor anterioare prezentului regulament, termenul de decădere prevăzut la alin. (1) va fi calculat de la data intrării în vigoare a prezentului regulament".
Din examinarea sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor legale în sensul că a reţinut că Decizia nr. 268/2007 nu ar fi aplicabilă intimatei reclamante deşi acesteia îi erau aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (2) din aceeaşi decizie, dispoziţii mai sus menţionate şi care nu se aplică retroactiv, dispunând pentru viitor şi introducând în fapt, o repunere în termen, în beneficiul candidaţilor declaraţi admişi, în sesiunile anterioare.
Întrucât intimata-reclamantă, declarată admisă prin Decizia nr. 118 din 9 decembrie 2004 nu a înţeles să-şi rezolve starea de incompatibilitate, în termenul de 2 ani de la data adoptării Deciziei nr. 268/2007, deşi a fost înştiinţată cu privire la această obligaţie, în mod corect şi cu respectarea prevederilor legale a fost emisă Decizia nr. 98 din 15 octombrie 2009 a Baroului Mureş cât şi Decizia nr. 752 din 20 martie 2010 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România prin care s-a respins ca neîntemeiată, contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei prin care s-a constatat decăderea reclamantei din dreptul de a solicita înscrierea în barou.
În mod greşit instanţa de fond a considerat aplicabile în cauză a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, dispoziţii care se referă la avocaţii deveniţi incompatibili ulterior înscrierii în barou, deşi în speţă erau aplicabile dispoziţiile alin. (2) ale aceluiaşi articol, care se referă la persoanele aflate în stare de incompatibilitate – cum este şi cazul intimatei – grefier arhivar în cadrul Judecătoriei Târgu Mureş -, care nu sunt înscrise în barou.
Având în vedere toate aceste considerente Înalta Curte constată că recursul formulat de recurenţii–pârâţi este fondat, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. va admite recursul formulat şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea reclamantei, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Mureş împotriva sentinţei nr. 96 din 14 iunie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3152/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3156/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
