ICCJ. Decizia nr. 3147/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3147/2011
Dosar nr. 1963/2/2010
Şedinţa publică din 31 mai 2011
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie obligarea pârâtei să emită un act administrativ în care să arate, în scris, motivele care au determinat încălcarea dispoziţiilor alin. (1)1 art. 264 C. proc. civ., aşa cum s-a solicitat prin petiţia 29 ianuarie 2010 rămasă fără răspuns.
Prin sentinţa nr. 3537 din 22 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a anulat cererea formulată de reclamantul R.M. în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca netimbrată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, deşi legal citat reclamantul cu menţiunea de a face dovada achitării taxelor de timbru legal datorate pentru corecta învestire a instanţei cu soluţionarea plângerii, respectiv taxă de timbru în sumă de 43 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,6 lei, sub sancţiunea anulării cererii sale ca netimbrată, acesta nu a făcut dovada plăţii.
Reclamantul a depus la dosar precizări prin care a arătat că acţiunea sa este supusă unei taxe de timbru de doar 4 lei şi nu de 43 lei, precum şi necesităţii depunerii timbrului judiciar în cuantum de 0,3 lei, fără a formula cerere de reexaminare şi fără a depune cel puţin aceste taxe.
Aşa fiind, judecătorul fondului a apreciat că analiza timbrajului este o chestiune care precede oricărui act procedural efectuat în cauză şi nu implică cercetări asupra drepturilor afirmate de parte implicând acte jurisdicţionale, şi constatând că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligaţii legale, a dat eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 şi dispoziţiile art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R.M. criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:
- Consideră recurentul că instanţa de fond în mod greşit i-a stabilit o taxă de timbru de 43 lei şi deşi a solicitat să plătească o taxă de 4 lei acest capăt de cerere nu a fost observat de către instanţă.
- În acest fel arată recurentul i-a fost încălcat dreptul de apărare şi principiul contradictorialităţii, hotărârea fiind în acest sens, nulă conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Analizând cererea de recurs normele legale incidente în cauză, prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele următoare:
- În ceea ce priveşte cuantumul taxei de timbru de 43 lei stabilit de către instanţa de fond se observă că în mod corect aceasta a fost stabilită de instanţa de fond, având în vedere obiectul acţiunii reclamantului – obligaţia Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a răspunde recurentului la petiţia din 29 ianuarie 2010 şi plata de daune morale de 50 lei şi penalităţi pe zi de întârziere de 100 lei – şi prevederile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997. Pentru timbru judiciar sunt aplicabile prevederile dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din OUG nr. 32/1995. Astfel se calculează 4 lei pentru primul capăt de cerere şi 39 lei pentru prejudiciul solicitat de 50 lei deci în total 43 lei taxa de timbru.
De altfel, recurentul nu a formulat nici o cerere de reexaminare în cauză.
- În mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor - sancţionatorii cuprinse în art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 35 alin. (5) din Normele Metodologice, excepţia de netimbrare fiind o chestiune de investire a instanţei.
- Referitor la încălcarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii se reţine că recurentul – reclamant a solicitat la data de 8 iulie 2010 judecarea în lipsă, cum de altfel a solicitat şi la instanţa de recurs (fila 6 dosar fond şi fila 3 dosar recurs) şi din această perspectivă este nefondat acest motiv de recurs.
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.M. împotriva sentinţei nr. 3537 din 22 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3142/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3151/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
