ICCJ. Decizia nr. 3142/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3142/2011
Dosar nr. 10154/2/2009
Şedinţa publică din 31 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul B.C., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008, pârâtul furnizând informaţii care se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acţiunile sale în această calitate au vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că prin activităţile sale nu a încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Prin sentinţa nr. 1675 din 13 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul B.C., constatând calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
În considerentele hotărârii, prima instanţă a reţinut că pârâtul a candidat la funcţia de primar al comunei Lipova, judeţul Bacău şi ţinând cont de prevederile O.U.G 24/2008 reclamantul a verificat din oficiu sub aspectul stabilirii calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii persoanele care au candidat la demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h) din actul normativ sus menţionat.
Urmare acestor verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare nr. DI/I/3415 din 19 noiembrie 2008 din conţinutul căreia a reieşit că pârâtul a fost recrutat pentru acoperirea informativă a cadrelor didactice care îşi desfăşurau activitatea la Şcoala generală cu clasele I-X din comuna Lipova, iar din probele administrate rezultă că există mai multe perioade în care acesta a furnizat informaţii organelor de Securitate, sub forma notelor olografe sau relatărilor verbale consemnate în rapoarte.
Astfel, la data de 30 iunie 1975 pârâtul a semnat un angajament prin care se obliga să sprijine organele de securitate în activitatea pe care o desfăşoară şi să depună toate eforturile pentru obţinerea unor informaţii care să prezinte interes pentru Securitatea statului, angajamentul fiind dat în faţa ofiţerului specialist din cadrul Inspectoratului judeţean Bacău – Securitate - Serviciul I, care s-a ocupat de recrutarea pârâtului; potrivit rapoartelor din 22 martie 1986, 23 martie 1986 şi 30 martie 1986 care erau aprobate de şeful inspectoratului, pârâtul, care avea vârsta de 22 de ani şi era profesor suplinitor la Şcoala generală clasele I-X din comuna Lipova, judeţul Bacău, a primit numele conspirativ de „A.F.", iar în perioada noiembrie 1988 – octombrie 1989 aceasta a furnizat mai multe note informative despre persoanele din şcolile din raza comunei, în activitatea de colaborare dovedind sinceritate, punctualitate şi loialitate.
Concluzionând, prima instanţă a apreciat că informaţiile furnizate de pârât, prin mai multe note informative prin care a denunţat atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, precum şi dreptul la viaţă privată, considerând astfel că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul B.C., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
În motivarea recursului formulat, recurentul-pârât a susţinut în esenţă că nu toate informaţiile furnizate de acesta denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, o parte din acestea reprezentând doar infirmaţii nesemnificative.
A arătat recurentul că s-a adresat în nume propriu Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii solicitând să i se comunice dacă informaţiile furnizate de acesta au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale unor persoane întrucât din nota de constatare întocmită de intimat rezultă că a fost el însuşi urmărit.
Totodată, recurentul a criticat sentinţa atacată susţinând că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile pentru a se constata calitatea sa de colaborator întrucât angajamentul pe care l-a dat a fost forţat şi şantajat pentru a-l semna iar calitatea şi efectele informaţiilor furnizate nu sunt de natură a încălca drepturi sau libertăţi fundamentale.
Prin recursul formulat solicită modificarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
Astfel, cu privire la susţinerile recurentului referitoare la interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii, instanţa de control judiciar constată că sunt nefondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008 este colaborator al Securităţii „persoana care a furnizat informaţii sub orice formă prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că recurentul-pârât a fost recrutat ca informator în anul 1975, semnând angajament în faţa organelor de Securitate, acesta primind numele conspirativ „A.F." şi a furnizat în perioada noiembrie 1988- octombrie 1989 un număr de 18 note informative despre persoanele din şcolile din raza comunei.
Criticile recurentului referitoare la faptul că nu prin toate informaţiile furnizate de acesta se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist nu pot fi primite întrucât din perspectiva prevederilor OUG nr. 24/2008, numărul notelor informative furnizate nefiind relevant, ci calitatea acestora.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului referitoare la faptul că prin informaţiile furnizate acesta nu a încălcat drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului, Înalta Curte constată că şi acestea sunt nefondate întrucât condiţia impusă de textul legal este aceea a vizării încălcării drepturilor, aceasta presupunând ca informaţia să fie aptă să ducă cel puţin la imixtiuni ale Securităţii în viaţa privată a persoanei vizate, ori în speţă acest aspect a fost reţinut în mod corect prin sentinţa criticată, informaţiile respective încălcând dreptul de exprimare şi libertatea opiniilor persoanelor la care se referă.
Nici susţinerile recurentului cu privire la vicierea consimţământului său la semnarea angajamentului nu pot fi reţinute, întrucât aspectele invocate nu au fost dovedite.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul-pârât, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.C. împotriva sentinţei nr. 1675 din 13 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3129/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3147/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
