ICCJ. Decizia nr. 3156/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3156/2011
Dosar nr. 3160/54/2010
Şedinţa publică din 31 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 10 noiembrie 2010, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a sesizat Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a art. 1 din Ordinul nr. 3567/2010 al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, invocată de către reclamanta S.A.M., suspendând judecata cauzei până la soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
În motivarea excepţiei de nelegalitate, reclamanta a arătat că reglementarea cauzei suspensive de drept a efectelor contractului de management educaţional, ca urmare a formulării unei plângeri penale de către organul ierarhic superior , sau ca urmare a trimiterii managerului în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, apare a fi incompatibilă cu normele de drept de forţă juridică superioară, invocând în acest sens dispoziţiile art. 50 lit. h) din Legea 53/2003.
A mai arătat că reglementarea acestei cauze de suspendare răstoarnă prezumţia de nevinovăţie reglementată de art. 66 C. proc. pen. şi art. 6 din Convenţia Europeană a drepturilor Omului şi faptul că legile ce reglementează ipoteze suspensive similare instituie acest gen de măsuri numai în ipoteza arestării preventive a funcţionarului public în cauză (Legea 215/2001 şi Legea 188/1999 ).
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a înregistrat pricina sub nr. 3160/54/2010.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a invocat inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate, arătând că, în speţă, ordinul atacat are caracterul unui act administrativ cu caracter normativ, iar în raport de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia invocată de reclamantă este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 3567/2010 ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 172 din 29 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de nelegalitate formulată de reclamanta S.A.M. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Inspectoratul Şcolar judeţean Dolj şi intervenientul V.M.; în consecinţă, a constatat nelegalitatea dispoziţiilor cuprinse în art.I, anexa 4, articolul VIII teza I din Ordinul nr. 3567/2010 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului privind suspendarea de drept a contractului de management educaţional, "în cazul în care împotriva managerului educaţional a fost formulată plângere penală de către organele ierarhic superioare", în raport de prevederile art. 50 lit. h) C. muncii.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În privinţa admisibilităţii excepţiei de nelegalitate, prima instanţă a reţinut că în virtutea principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte, se apreciază că şi în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în procedura excepţiei de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, prima instanţă a apreciat că excepţia de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ, ca mijloc de apărare, poate fi invocată în cadrul unui proces aflat pe rol, astfel cum s-a întâmplat şi în speţă, respectiv s-a invocat excepţia de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ – Ordinul nr. 3567/2010 adoptat ulterior intrării în vigoare a Legii 554/2004.
De altfel, practica constantă a instanţei supreme a statuat, în sensul că este admisibilă excepţia de nelegalitate cu privire la actele administrative cu caracter normativ emise anterior/ulterior intrării în vigoare a Legii 554/2004.
Pe fondul excepţiei de nelegalitate, prima instanţă a reţinut că ordinul a cărui nelegalitate a fost invocată a fost emis în temeiul dispoziţiilor Legii învăţământului nr. 84/1995 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările şi completările ulterioare.
Prima instanţă a reţinut, în raport de prevederile Legii nr. 128/1997 - art. 146, că şi contractului de management educaţional încheiat între reclamantă, în calitate de director la Liceul de Informatică „Ştefan Odobleja" din Craiova şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, îi sunt aplicabile ca şi dispoziţii de drept substanţial, dispoziţiile Codului Muncii.
Totodată, art. 50 C. muncii enumeră în mod expres şi limitativ cazurile în care contractul de muncă se suspendă de drept, iar la lit. h) este prevăzut cazul în care „salariatul este arestat preventiv, în condiţiile Codului de procedură penală."
Ca atare, legislaţia muncii cu care se completează Legea nr. 128/1997 prevede suspendarea de drept a contractului doar în situaţia arestării preventive a celui în cauză, nu şi în cazul în care împotriva salariatului a fost formulată o plângere penală de organele ierarhic superioare.
Aşadar, din analiza textului art. 1, anexa nr. 4, art. VIII, teza I din Ordinul nr. 3567/2010 a constatat că acesta excede dispoziţiilor art. 50 lit. h) din Legea nr. 53/2003 de adoptare a Codului Muncii.
Concluzionând, judecătorul fondului a reţinut că suspendarea de drept a contractului de management educaţional în cazul în care împotriva managerului educaţional a fost formulată plângere penală de către organele ierarhic superioare este nelegală, pentru că printr-un ordin, respectiv printr-un act normativ cu putere inferioară legii, se adaugă la lege.
Prin urmare, ordinul emis de un ministru are caracter de act administrativ normativ, iar actele administrative normative se adoptă în baza şi în vederea executării legii, astfel că ele nu pot deroga de la lege şi nu pot adăuga condiţii noi, neprevăzute de lege.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs V.M. şi pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportulu.
În motivarea cererilor de recurs s-a arătat în esenţă că sentinţa de fond este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- În mod greşit instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 35671/2010 deoarece art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 vizează acte administrative cu caracter individual şi nu pe cele cu caracter normativ.
Pe fond se arată că emiterea Ordinului Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 3567/2010 a fost făcută în baza legii învăţământului nr. 84/1995 şi a legii privind Statutul personalului didactic nr. 128/1997 şi nu sunt de natură să stabilească săvârşirea unei fapte penale cu vinovăţie de către reclamantă pentru a invoca încălcarea prezumţiei de nevinovăţie.
Prevederea privind măsura suspendării contractului de management este în fapt şi în drept în interesul învăţământului pentru protejarea dreptului elevilor şi cadrelor didactice, pentru asigurarea unui climat de normalitate şi legalitate în comunitatea în care învaţă. Această prevedere are aplicabilitate în situaţii cert determinate, atunci când, inspectorul şcolar general a fost trimis în judecată pentru infracţiuni incompatibile cu funcţia deţinută.
Dacă asupra unei persoane trimisă în judecată nu s-ar lua măsura suspendării, imaginea instituţiei pe care o conduce ar fi afectată şi asupra tuturor actelor emise în exercitarea funcţiei ar plana o prezumţie de nelegalitate.
Se mai arată că acest ordin nu contravine Codului muncii, cum eronat susţine instanţa de fond, contractul de management nu încetează ci se suspendă tocmai pentru respectarea prezumţiei de vinovăţie.
Analizând cererile de recurs, normele legale incidente în cauză , prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate.
Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 3567/2010 – este un act administrativ normativ iar prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind excepţia de nelegalitate sunt în aceeaşi măsură aplicabile actului administrativ unilateral cu caracter individual cât şi celui normativ.
Acest lucru, deoarece art. 4 alin. (2) se referă la actele administrative unilaterale fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual. Actele administrative unilaterale normative pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepţiei de nelegalitate dar şi pe calea acţiunii directe [art. 11 alin. (4) Legea nr. 554/2004].
De altfel aceste teorii sunt consacrate în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3268/2006, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3726/2007). De aici rezultă că instanţa de fond a soluţionat corect excepţia de inadmisibilitate excepţiei de nelegalitate.
În ceea ce priveşte fondul excepţiei de nelegalitate se reţine că în mod corect a făcut instanţa de fond interpretarea dispoziţiilor legale în cauză.
Se constată că dispoziţiile art. I anexa nr. 4, art. VIII Legea I din Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 3567/2010 („în cazul în care împotriva managerului educaţional a fost formulată plângere penală de organele ierarhic superioare, contractul de management educaţional se suspendă de drept") sunt nelegale în raport de prevederile art. 50 lit. h) din Legea nr. 53/2003 de adoptare a Codului Muncii privind cazurile în care contractul de muncă se suspendă de drept („salariatul este arestat preventiv").
Instanţa de fond în mod corect analizând excepţia de nelegalitate a verificat concordanţa actului administrativ cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea căruia a fost emis, ţinând cont de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative.
În mod corect, a reţinut instanţa de fond că dispoziţiile art. I anexa 4, art. VIII, teza I din Ordinul nr. 3567/2010 adaugă la lege şi în consecinţă sunt nelegal.
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei nr. 172 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de recursurile declarate de V.M. împotriva sentinţei nr. 172 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3154/2011. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 3160/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
