ICCJ. Decizia nr. 3171/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3171/2011
Dosar nr. 74/33/2010
Şedinţa publică din 1 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată şi precizată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 ianuarie 2010, reclamantul M.J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Instituţia Prefectului Judeţului Cluj şi Subprefectul Judeţului Cluj, P.C., anularea HG nr. 1161 din 03 octombrie 2009, publicata în M.Of. nr. 659 din data de 03 octombrie 2009, prin care s-a dispus încetarea exercitării temporare a funcţiei publice de subprefect al judeţului Cluj de către reclamant şi HG nr. 1162 din 03 octombrie 2009, publicată în M.Of. nr. 659 din data de 03 octombrie 2009.
Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului de rândul 1 la plata unei despăgubiri constând în indemnizaţiile aferente funcţiei de subprefect al judeţului Cluj, corespunzătoare perioadei 03 octombrie 2009 – 20 noiembrie 2009, în cuantum de 5.306 lei, şi prima de vacanţă, în cuantum de 4.564 lei, sume indexate cu indicele de inflaţie, obligarea pârâtului de rândul 1 la plata daunelor morale în cuantum de 1 leu pentru prejudiciul moral cauzat, obligarea pârâtului Guvernul României la plata unei despăgubiri în cuantum total de 6.935 lei precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.
La data de 13 aprilie 2010 reclamantul a depus o extindere de acţiune, prin care a solicitat improcesuarea Instituţiei prefectului judeţului Cluj, în considerarea petitului în despăgubiri formulat anterior.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că hotărârile atacate au fost luate cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/ 2004 şi cu încălcarea legislaţiei în vigoare ce reglementează statutul funcţionarilor publici.
Susţine reclamantul că dreptul de apreciere al emitentului actului a fost exercitat abuziv, fără a exista un motiv real care să justifice încetarea exercitării funcţiei de subprefect, cu atât mai mult cu cât în conţinutul actului contestat nu se indică aplicarea unei cauze de încetare a exercitării acestei funcţii.
În ceea ce priveşte HG nr. 1162/2009 reclamantul a arătat că pârâtul de rândul doi a fost numit să îndeplinească funcţia de subprefect tot cu caracter temporar, până la organizarea concursului pentru ocuparea definitivă a acestei funcţii publice, deşi la data emiterii actul concursul avusese deja loc.
Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acţiunii, întrucât numirea reclamantului s-a realizat cu caracter temporar iar actele atacate au fost emise în considerarea disp. art. 92 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, care limitează in timp, la 6 luni, efectele unei numiri temporare.
Pârâtul P.C. a solicitat, dea asemenea, respingerea cererii. (f.32)
Instituţia prefectului judeţului Cluj , prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acţiunii, arătând că nu se opune petitului 2 din acţiunea introductivă, condiţionat însă de admisibilitatea petitului 1 din aceasta, cu privire la care a susţinut că nu are calitate procesuală în cauză.
Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de intervenţie în interes accesoriu pârâtului Guvernul României, reiterând poziţia procesuală susţinută de către acesta.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 253/2010 pronunţată în data de 11 iunie 2010 a respins cererea de chemare în judecată precizată şi extinsă a reclamantului J.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Din preambulul HG nr. 261 din 11 martie 2009 (M.Of. nr. 153 din 12 martie 2009), reiese că numirea reclamantului pe funcţia publică de subprefect al judeţului Cluj, s-a realizat cu caracter temporar, respectiv până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului.
Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere vacante se realizează în condiţiile reglementate de art. 92 din Legea nr. 188/1999.
Din cuprinsul dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi articol rezultă o dublă condiţionare a duratei de timp pentru care se poate dispune ocuparea temporară a funcţiei publice vacante.
Art. 92 alin. (2) din lege prevede următoarele: „Dacă funcţia publică este vacantă, măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de către persoana care are competenţa numirii în funcţia publică, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, astfel:...".
Astfel, faţă de termenul de 6 luni menţionat, instanţa a constat că, pe de o parte, autoritatea cu competenţă de numire fie poate numi un funcţionar public pe postul de conducere vacant pe un interval de timp mai scurt de 6 luni, ştiind la momentul numirii că doar pe acel interval de timp sub 6 luni funcţia publică va fi vacantă, din diverse motive, fie, pe de altă parte, chiar şi atunci când are reprezentarea faptului că vacanţa funcţiei va fi mai mare de 6 luni, totuşi, numirea efectivă nu va putea depăşi acest interval maxim de 6 luni. Prezenta speţă se încadrează în această ultimă situaţie.
La emiterea HG nr. 261 din 11 martie 2009, pârâtul a limitat mandatul reclamantului pentru funcţia de subprefect prin indicarea momentului final, respectiv, „până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului".
Precizează instanţa de fond că faţă de modul de redactare a textului legal se poate aprecia că mandatarea încetează de drept după scurgerea celor 6 luni.
Pârâtul nu a respectat acest termen, care s-ar fi împlinit la data de 12 septembrie 2009. Cu toate acestea, nu se poate aprecia că această împrejurare ar putea conduce la nulitatea actului.
HG nr. 1161/2009 nu face altceva decât să constate intervenţia unei norme legale, art. 92 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 şi să-i oficializeze efectele.
În privinţa HG nr. 1162 din 03 octombrie 2009, instanţa a constatat că la data emiterii acestui act - 03 octombrie 2009, concursul pentru ocuparea definitivă a postului fusese deja organizat, acesta având loc la data de 29 septembrie 2009.
Intenţia emitentului acestui act a fost de a asigura interimatul în perioada vacanţei funcţiei, deci până la ocuparea ei cu caracter definitiv, în urma numirii efective pe postul de subprefect a persoanei care a câştigat concursul.
În temeiul acestui act o anumită persoană trebuia să desfăşoare - efectiv funcţia de subprefect, să îndeplinească atribuţiile specifice acestei funcţii, până la momentul în care era numit efectiv în funcţie câştigătorul concursului.
Pe de altă parte, instanţa a constat că anularea HG nr. 1162/2009 a fost solicitată a se dispune în raport de relaţia existentă între cele două acte, HG nr. 1161/2009 şi HG nr. 1162/2009.
În fine, arată instanţa încetarea efectelor HG nr. 1161/2009 nu a fost intempestivă şi, deci, cu abuz de putere, ci a fost rezultatul aplicării unei dispoziţii legale, aşa cum s-a arătat anterior.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul J.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 teza finală C. proc. civ. – „sentinţa fiind dată cu aplicarea greşită a legii" şi art. 3041 C. proc. civ., cauza putând fi examinată sub toate aspectele.
Recurentul-reclamant susţine prin motivele de recurs formulate că instanţa de fond a pronunţat sentinţa atacată numai ca urmare a aplicării greşite a dispoziţiilor art. 92 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, deoarece prin HG nr. 261 din 11 martie 2009 publicată în M.Of. nr. 153 din 12 martie 2009, a fost desemnat să exercite, cu caracter temporar, funcţia de subprefect al judeţului Cluj până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului în baza art. 43 din HG nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici şi a Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, concurs la care a participat şi el, fiind admis cu un punctaj de 82,23 puncte, fiind create astfel premisele numirii sale definitive în funcţia de subprefect al judeţului Cluj, cu atât mai mult cu cât participarea la concurs a vizat în concret această funcţie.
Practic, la adoptarea hotărârilor de guvern contestate, Guvernul României a nesocotit scopul general prevăzut de Constituţie, acela de organizare a executării legilor, în vederea desfăşurării în condiţii optime a activităţii prefecţilor şi subprefecţilor, astfel cum este aceasta descrisă în Legea nr. 340/2004, în sensul desemnării în aceste funcţii a unor persoane capabile să îndeplinească atribuţiile stabilite în sarcina lor.
Mai susţine recurentul-reclamant că intimatul-pârât Guvernul României a emis cele două hotărâri numai cu ignorarea completă a concursului organizat la 29 septembrie 2009, precum şi a rezultatului obţinut de el la acest concurs, urmare a faptului că a promovat concursul respectiv, fiind îndreptăţit a fi numit definitiv în funcţia de subprefect al judeţului Cluj şi nu să fie numit, tot cu caracter temporar, P.C. prin HG nr. 1162/2009, hotărâre adoptată prematur şi fără un fundament legal.
Au depus întâmpinări Guvernul României şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, ambii solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins potrivit următoarelor considerente:
Recurentul-reclamant susţine, în esenţă, prin criticile formulate că HG nr. 1161/2009 prin care i-a încetat exercitarea temporară a funcţiei publice de subprefect al judeţului Cluj este nelegală şi trebuia anulată de instanţa de fond, de vreme ce numirea sa temporară pe această funcţie s-a făcut până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului, concurs ce s-a organizat la 29 septembrie 2009 şi la care a participat şi el, fiind admis, astfel că trebuia definitivat pe această funcţie şi nu înlăturat pentru a fi numită o altă persoană tot cu caracter temporar.
Astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, potrivit art. 91 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere se realizează prin promovarea temporară a unui funcţionar public care îndeplineşte condiţiile specifice, pe o perioadă de maxim 6 luni într-un an calendaristic.
Pe perioada exercitării temporare a funcţiei publice pe care a fost desemnat, funcţionarului public respectiv i se păstrează postul anterior ocupat, tocmai în ideea de a-i fi protejate interesele şi de a se putea reîntoarce la locul de muncă iniţial.
Este adevărat că la momentul desemnării recurentului-reclamant pentru a exercita temporar funcţia de subprefect al judeţului Cluj s-a precizat şi termenul până la care se exercita această funcţie – până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului – concurs la care a participat şi el, fiind admis, dar pentru aceasta recurentul nu a dobândit un drept absolut de a fi numit definitiv în funcţia respectivă.
Chiar dacă recurentul-reclamant a promovat concursul organizat pentru ocuparea funcţiei de subprefect, până la emiterea hotărârii de Guvern de numire a sa pe această funcţie, acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora numirea sa, cu caracter temporar pe această funcţie poate înceta în orice moment şi în orice condiţii, el nefiind titularul funcţiei publice respective.
Fiind vorba de o măsură cu caracter temporar, poate fi dispusă încetarea acestei măsuri de promovare temporară, persoana competentă a face numirea în funcţia publică respectivă putând să-şi schimbe, între timp, opţiunea cu privire la persoana desemnată care exercită temporar o funcţie publică.
Aşadar, măsura privind încetarea exercitării cu caracter temporar a funcţiei publice de subprefect al judeţului Cluj, dispusă prin HG nr. 1161/2009 este legală şi temeinică, instanţa de fond constatând în mod corect că nu există motive de anulare a acesteia, recurentul-reclamant în mod nejustificat considerându-se vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim, deoarece nu au fost încălcate dispoziţiile legale incidente în materie.
Susţinerea recurentului-reclamant în sensul că i s-a încălcat grav dreptul legitim de a fi numit definitiv în funcţia publică pe care a fost desemnat temporar este neîntemeiat, atâta timp cât această măsură luată pe o perioadă determinată de timp nu-i conferă dreptul de a fi numit definitiv în funcţia respectivă, astfel cum în mod eronat şi nelegal pretinde acesta.
Potrivit art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, noţiunea de drept vătămat este definită ca fiind „orice drept fundamental prevăzut de Constituţie sau de lege, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ" iar interesul legitim privat înseamnă „posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat".
Recurentul-reclamant însă, nu a indicat în concret textele de lege care au fost încălcate prin emiterea actelor administrative atacate, texte de lege care în interpretarea sa eronată îi dau dreptul să fie definitivat pe un post în care a fost numit temporar, acesta referindu-se generic la dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public care reglementează anumite drepturi de a exercita o funcţie publică, drepturi ce se referă la titularul unei funcţii publice, definitiv numit pe acea funcţie şi nu temporar, cum este cazul recurentului.
Recurentul-reclamant nu a dobândit astfel, un drept subiectiv pentru definitivarea sa pe postul de subprefect şi pe cale de consecinţă, nu poate pretinde nici încălcarea unui interes legitim spre a cărei realizare tinde.
În absenţa dreptului subiectiv şi a interesului legitim nu există vătămare, condiţie esenţială de exercitare a acţiunii judiciare în contencios administrativ.
Cât priveşte critica adusă sentinţei în legătură cu HG nr. 1162/2009, hotărâre care de asemenea nu a fost anulată de instanţa de fond, recurentul-reclamant arătând că aceasta a fost adoptată prematur, fără a exista vreun fundament legal pentru numirea intimatului-pârât P.C., tot cu caracter temporar până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului, faţă de constatarea instanţei că HG nr. 1161/2009 a fost emisă cu respectarea legii, este de la sine înţeles că este neîntemeiată.
La data de 3 octombrie 2009 când s-a adoptat HG nr. 1162/2009 chiar dacă recurentul-reclamant participase la concursul ce a avut loc la 29 septembrie 2009, fiind admis, el nu a câştigat dreptul de a fi definitivat de la sine pe postul de subprefect al judeţului Cluj, astfel cum s-a precizat mai sus, aşa încât şi această hotărâre de Guvern a fost emisă legal.
Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică şi nu există motive pentru casarea sau modificarea ei, recursul se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.J. împotriva sentinţei nr. 253 din 11 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3170/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3177/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
