ICCJ. Decizia nr. 334/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 334/2011
Dosar nr. 3293/54/2009
Şedinţa publică de la 21 ianuarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalul Mehedinţi, reclamantul P.M.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea acesteia la emiterea de urgenţă a titlului de plată şi la respectarea ordinii de plată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a revendicat cele două imobile din satul Halînga, comuna Izvorul Bîrzii, judeţul Mehedinţi, în data de 13 august 2001, notificate la executorul judecătoresc C.C., din Drobeta Turnu Severin.
A precizat reclamantul că cele două dispoziţii emise de Primarul Comunei Izvorul Bîrzii cu nr. 42 şi nr. 43 au fost depuse la Fondul Proprietatea la data de 7 mai 2005 prin confirmarea de primire nr. 45096.
A mai precizat reclamantul că la data de 28 iulie 2009 prin răspunsul nr. 812796/7756/L 10 i s-a adus la cunoştinţă că dosarul nr. 3887/CC/2005 conexat cu dosarul nr. 15569/CC/2005 nu a fost încă analizat în vederea transmiterii evaluatorului pentru întocmirea procedurii de specialitate.
b) Sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin sentinţa nr. 345 din 27 noiembrie 2009, Tribunalul Mehedinţi a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
În faţa Curţii de Apel Craiova, prin întâmpinarea formulată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor s-a invocat excepţia prematurităţii obligării autorităţii la emiterea titlului de plată în dosarul de despăgubiri nr. 3887/CC/2005 conexat cu dosarul nr. 15569/CC/2005.
De asemenea, având în vedere că Dispoziţia nr. 42 din 26 aprilie 2005 a Primăriei Comunei Izvorul Bîrzii, judeţul Mehedinţi a fost emisă fără respectarea dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat şi excepţia de nelegalitate a acestei dispoziţii.
Asupra cererii de sesizare a Tribunalului Dolj cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 42/2005 emisă de Primăria Comunei Izvorul Bîrzii, s-a reţinut că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate”.
De asemenea, Curtea a apreciat că potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară.
S-a făcut referire şi la dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie, concluzionând Curtea că este inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată cu privire la acte ce nu pot forma obiectul unei acţiuni în anulare în faţa instanţelor de contencios administrativ.
Prin sentinţa nr. 216 din 16 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Tribunalului Dolj cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 42/2005 a Primarului Comunei Izvorul Bîrzii, judeţul Mehedinţi, a admis excepţia de prematuritate a cererii, invocată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a respins cererea formulată de reclamantul P.M.G. în consecinţă.
Cu privire la excepţia prematurităţii s-a reţinut că reclamantul nu se află în posesia unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, astfel că nu a parcurs toate etapele care-i permit valorificarea unui astfel de titlu şi emiterea deciziei de plată.
Prin urmare, a reţinut Curtea, titlul de plată poate fi emis numai după epuizarea etapei emiterii deciziei privind titlul de despăgubiri şi formularea opţiunii reclamantului cu privire la emiterea titlului de plată.
2. Instanţa de recurs
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au declarat recurs Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi P.M.G.
a) Recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor
Prin recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a fost criticată sentinţa primei instanţe în ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Tribunalului Dolj cu excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 42/2005 emisă de Primăria Comunei Izvorul Bîrzii.
S-a arătat că dispoziţia a fost adoptată cu nerespectarea art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi că aceasta are caracterul unui act administrativ, întrucât dă naştere unor raporturi juridice între beneficiarii dispoziţiei şi statul român reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În sensul caracterului administrativ al dispoziţiei au fost invocate prevederile art. 16 alin. (1)1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, privind avizul de legalitate al instituţiei prefectului.
b) Recursul declarat de reclamant
Prin motivele de recurs reclamantul a susţinut că dosarele aferente dispoziţiilor nr. 42/2005 şi nr. 43/2005 au fost înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 3887/CC/2005 şi nr. 15569/CC/2005, că la dosare se află toate actele, fiind complete.
A precizat că în raport de prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, este în drept să beneficieze de cotele moştenitorilor care nu au formulat notificarea reglementată de Legea nr. 10/2001.
Recurentul-reclamant a menţionat că acţiunea trebuia admisă şi să i se emită deciziile de plată de către Direcţia pentru acordarea despăgubirilor.
c) Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte, examinând acţiunea, motivele de recurs, situaţia de fapt şi legislaţia aplicabilă, reţine
Situaţia de fapt
Prin dispoziţiile nr. 42/2005 şi nr. 43/2005, Primarul Comunei Izvorul Bîrzii s-au propus reclamantului acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat prin Decretul nr. 96/1989.
Legislaţia aplicabilă
Legea nr. 247/2005, Titlul VII
Art. 16. alin. (1) „Deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi” .
Art. 16. alin. (2)1 „Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta”.
Art. 16 alin. (2) „Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură”.
Art. 16 alin. (5) „Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare”.
Legea nr. 554/2004, art. 5. alin. (2) - Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor
Soluţia dată de prima instanţă, privind respingerea cererii de sesizare a Tribunalului Dolj cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiei nr. 42/2005 a Primarului Comunei Izvorul Bîrzii, este legală.
Potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul excepţiei de nelegalitate un act administrativ individual sau normativ.
Practica şi literatura de specialitate au consolidat aplicarea acestei proceduri, în sensul că obiectul excepţiei de nelegalitate îl pot forma actele administrative susceptibile de control judecătoresc pe calea acţiunii în anulare la instanţa de contencios administrativ.
Procedura judiciară a excepţiei de nelegalitate nu este aplicabilă actelor administrative exceptate de la controlul instanţei de contencios administrativ.
Actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege, o altă procedură judiciară, în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot forma obiectul controlului pe calea excepţiei de nelegalitate, întrucât ar însemna ca instanţa să poată cerceta pe cale indirectă, ceea ce nu-i este permis, prin lege, să examineze pe calea directă a acţiunii.
În speţă, dispoziţia Primarului emisă în baza Legii nr. 10/2001, poate fi atacată, potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001, la Secţia civilă a Tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii notificate.
Competenţa materială şi teritorială instituită prin art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, constituie o normă specială, derogatorie de la contenciosul de drept comun reglementat prin Legea nr. 554/2004.
Cu referire la prevederile art. 16 alin. (2)1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, trebuie precizat că aceasta reglementează o procedură tehnică.
Exercitarea controlului de legalitate asupra dispoziţiilor autorităţilor publice locale prin care au fost soluţionate notificările nu modifică normele de competenţă materială privind controlul de legalitate exercitat de instanţă.
Ori, aşa cum s-a explicat mai sus şi cum corect a reţinut instanţa de fond, legiuitorul a reglementat prin art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 un fine de primire, o inadmisibilitate a acţiunii la instanţa de contencios administrativ, a acţiunilor având ca obiect anularea unor acte administrative pentru care legiuitorul a prevăzut o procedură specială de contestare.
Ca urmare dispoziţiile emise în baza Legii nr. 10/2001 nu pot forma obiectul controlului la instanţa de contencios administrativ pe calea acţiunii şi nici pe calea indirectă a excepţiei de nelegalitate.
De altfel, având în vedere economia Legii nr. 10/2001, dispoziţia privind soluţionarea notificărilor au caracterul unor acte civile, situaţie în care nu pot forma obiectul controlului judiciar la instanţa de contencios administrativ, nici pe calea directă a acţiunii şi nici pe calea indirectă a excepţiei de nelegalitate.
În consecinţă, instanţa de fond a procedat corect atunci când a respins cererea de sesizare a Tribunalului cu excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 42/2005.
Recursul declarat de reclamant
Obiectul acţiunii formulate de reclamant l-a constituit emiterea titlurilor de plată.
Instanţa de fond a reţinut corect că cererea reclamantului privind emiterea titlurilor de plată este prematură
Cu privire la prematuritatea cererii privind emiterea titlurilor de plată
Potrivit art. 18 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite, pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată.
În consecinţă, titlurile de plată se emit numai după finalizarea procedurii de emitere a titlurilor de despăgubire.
Astfel fiind, cererea privind emiterea titlurilor de plată este prematură, întrucât acestea se vor emite numai după ce au fost emise titlurile de despăgubire, iar beneficiarul acestora a formulat opţiunea în condiţiile art. 18 şi urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ţinând seama şi de împrejurarea că titlurile de plată se emit pentru o sumă maximă de 500.000 lei.
Cum în speţă nu au fost emise titlurile de despăgubire şi nici nu s-a solicitat, prin acţiune, obligarea autorităţii competente, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, la emiterea titlurilor de despăgubire, corect s-a reţinut de judecătorul fondului, că cererea este prematură.
d) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile se vor respinge, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi P.M.G. împotriva sentinţei nr. 216 din 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 333/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 335/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
