ICCJ. Decizia nr. 343/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 343/2011
Dosar nr. 114/54/2010
Şedinţa publică de la 21 ianuarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 114/54/2010 reclamanta P.A. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Direcţia pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună obligarea pârâţilor să emită şi să comunice decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 2628/N/2001, situat în Craiova, termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, şi să achite daune cominatorii în sumă de 1.000 lei/zi de întârziere până la emiterea deciziei.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în raport de dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi ale art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată (filele 8-10 dosar).
La rândul său, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar întâmpinare, în care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei (filele 11-15 dosar).
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 159 din 25 martie 2010, a admis în parte acţiunea reclamantei P.A., a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantei decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, preluat abuziv, conform dispoziţiei nr. 8475 din 4 mai 2005 a Primarului Municipiului Craiova, a respins acţiunea faţă de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pentru lipsa calităţii procesuale pasive, precum şi capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
1) Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are calitate procesuală pasivă, deoarece obligaţia legală de întocmire a raportului de evaluare a imobilului litigios şi de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru acesta aparţine pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în raport de dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Împrejurarea că pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor asigură organizarea şi funcţionarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu îi conferă acesteia legitimare procesuală pasivă în acţiunea în contencios administrativ având ca obiect constatarea refuzului nejustificat de soluţionare a cererii privind emiterea titlului de despăgubire pentru un bun imobil.
2) În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a menţionat faptul că reclamanta a început procedurile de recuperare a bunului litigios sau a contravalorii acestuia prin formularea notificării 2628/N/2001 către autoritatea locală cu competenţe în materia stabilirii şi plăţii despăgubirii imobilelor preluate în mod abuziv, notificare care a fost soluţionată la data 4 mai 2005, prin emiterea dispoziţiei nr. 8475 de către Primarul Municipiului Craiova.
După transmiterea dosarului către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reclamanta a întreprins mai multe demersuri pentru ca cererea sa să fie soluţionată.
Cu toate acestea, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, după trecerea unei perioade de timp considerabile, a solicitat reclamantei lămuriri cu privire la componenţa imobilului pentru care a cerut acordarea de despăgubiri.
Între data depunerii cererii şi data introducerii acţiunii la instanţa de contencios administrativ au trecut aproximativ 9 ani, fără ca în această perioadă autorităţile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii.
Curtea a apreciat că durata excesivă a procedurii administrative derulate în prezenta cauză a încălcat în mod evident principiul celerităţii şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În opinia primei instanţe, împrejurarea că autorităţile administrative române nu au luat măsuri eficiente pentru soluţionarea cererii constituie culpa acestora şi nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantei.
Punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităţilor executive ale statului, care au obligaţia legală şi constituţională de a respecta atât dreptul intern cât şi tratatele internaţionale.
În concepţia judecătorului fondului cauzei, autorităţile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii, prin care să justifice încălcarea dreptului la un proces rezonabil, pentru că aceasta înseamnă să invoce propria culpă, respectiv, încălcarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
3) Curtea de apel a apreciat că cererea de acordare a daunelor cominatorii este nefondată, întrucât art. 24 din Legea nr. 554/2004 instituie o procedură specială de sancţionare a autorităţilor, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive şi irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.
4) Prima instanţă a reţinut că este neîntemeiată cererea privind stabilirea unui termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, deoarece art. 24 din Legea nr. 554/2004 menţionează care este intervalul de timp în interiorul căruia autoritatea publică pârâtă trebuie să aducă la îndeplinire dispoziţiile instanţei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 123/54/2010 reclamantul V.I. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Economiei şi Finanţelor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Direcţia pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună obligarea pârâţilor să emită şi să comunice decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 2628/N/2001, situat în Craiova, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, şi să achite daune cominatorii în sumă de 1.000 lei/zi de întârziere până la emiterea deciziei.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în raport de dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată (filele 17-19 dosar).
De asemenea, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar întâmpinare, în care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei (filele 9-15 dosar).
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 138 din 15 martie 2010, a admis în parte acţiunea reclamantul V.I., a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantului decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, preluat abuziv, notificat sub nr. 2628/N/2001, a respins acţiunea faţă de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pentru lipsa calităţii procesuale pasive, precum şi capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii.
Pentru a pronunţa soluţia cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, prima instanţă a reţinut aceleaşi considerente expuse şi în cadrul sentinţei nr. 159 din 25 martie 2010 pronunţată de aceeaşi instanţă.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, curtea de apel a menţionat faptul că reclamantul a început procedurile de recuperare a bunului litigios sau a contravalorii acestuia prin formularea notificării 2628/N/2001 către autoritatea locală cu competenţe în materia stabilirii şi plăţii despăgubirii imobilelor preluate în mod abuziv, notificare care a fost soluţionată la data de 4 mai 2005, prin emiterea dispoziţiei nr. 8476 de către Primarul Municipiului Craiova.
Prima instanţă a reţinut faptul că între data depunerii cererii şi data introducerii acţiunii la instanţa de contencios administrativ au trecut mai mulţi ani, fără ca în această perioadă autorităţile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii.
Totodată, Curtea a apreciat că durata excesivă a procedurii administrative derulate în prezenta cauză a încălcat în mod evident principiul celerităţii şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, prima instanţă a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii pentru aceleaşi motive prezentate şi în cadrul sentinţei nr. 159 din 25 martie 2010.
În plus, instanţa de fond a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, întrucât reclamantul nu a probat existenţa şi întinderea prejudiciului moral suferit prin emiterea cu întârziere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul aflat în litigiu.
Împotriva celor două sentinţe anterior individualizate a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a solicitat modificarea lor, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiate.
Recurenta a invocat excepţia de conexitate cu privire la cele două cauze anterior prezentate.
Întrucât în cererile de recurs au fost formulate motive de recurs comune, instanţa de control judiciar va proceda la prezentarea şi la analizarea acestora în mod grupat.
Astfel, recurenta a arătat că hotărârile judecătoreşti atacate au fost pronunţate de prima instanţă cu aplicarea greşită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În concret, recurenta menţionează că dosarele aflate în discuţie au fost remise Primăriei Municipiului Craiova pentru completarea documentaţiei. După îndeplinirea acestei obligaţii, dosarele vor fi înaintate Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care va proceda la transmiterea lor către evaluator.
Recurenta arată că etapa evaluării este condiţionată de probarea dreptului de proprietate asupra imobilului pentru care se solicită acordarea de despăgubiri.
În optica recurentei, instanţa de fond a făcut o interpretare greşită a criteriilor statuate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie de termen rezonabil, atunci când a procedat la admiterea acţiunilor în contencios administrativ.
În fine, recurenta mai arată şi faptul că instanţele au obligat-o la un fapt imposibil de executat, întrucât dosarele aferente dispoziţiilor nr. 8475 şi nr. 8476, ambele din data de 4 mai 2005, au fost remise Primăriei Municipiului Craiova.
Părţile au depus la dosar concluzii scrise.
La termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2011, în temeiul art. 164 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus conexarea dosarului nr. 123/54/2010 la dosarul nr. 114/542010.
Analizând sentinţele recurate, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, instanţa de control judiciar reţine faptul că intimaţii-reclamanţi au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, imobil preluat în mod abuziv şi demolat.
Prin dispoziţiile nr. 8475 şi nr. 8476, ambele din data de 4 mai 2005, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea de despăgubiri intimaţilor pentru acest imobil şi transmiterea dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale a ANRP.
Conform susţinerilor recurentei, dosarele intimaţilor au fost ulterior restituite la Primăria Municipiului Craiova, în vederea completării documentaţiei aferente imobilului aflat în litigiu.
Este indiscutabil faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv sunt proceduri complexe, care cuprind mai multe etape distincte în care, pe lângă autoritatea recurentă, mai sunt antrenate şi alte entităţi (de pildă, evaluatorii), astfel încât, în mod obiectiv nu pot fi soluţionate în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la concluzia că autoritatea publică este îndreptăţită să determine ea însăşi acest interval de timp, întrucât este necesar ca deciziile, care reprezintă titluri de despăgubiri, să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul prevederilor art. 6 CEDO, după cum s-a pronunţat în mod constant şi instanţa supremă.
Termenul rezonabil se referă atât la durata procedurilor preliminare, administrative, cât şi la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligaţia de a organiza funcţionarea puterilor sale în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, pentru ca persoana îndreptăţită să poată beneficia în mod efectiv de protecţia asigurată de art. 6 CEDO.
În speţă, Înalta Curte apreciază că, în raport de perioada îndelungată de timp care s-a scurs de la data emiterii dispoziţiilor Primarului Municipiului Craiova de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent - 4 mai 2005 – perioadă în care nu s-a ajuns nici măcar la întocmirea raportului de evaluare, în mod corect prima instanţă a concluzionat că este vorba de o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 CEDO şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la CEDO.
Ca atare, critica recurentei privind nesocotirea de către instanţa de fond a criteriilor pe baza cărora se apreciază termenul rezonabil, rezultate din jurisprudenţa CEDO, nu sunt justificate.
În plus, instanţa de control judiciar consideră că nu sunt concludente nici susţinerile recurentei legate de faptul că procedura administrativă a fost întârziată din motive obiective, respectiv, datorită restituirii dosarului la Primărie în vederea completării documentaţiei.
Pe acest aspect, este de menţionat că un astfel de demers este contrar dispoziţiilor legale, respectiv, art. 16 alin. (4) şi (5) din Capitolul V, Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Astfel, conform art. 16 alin. (4), pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.
Alin. (5) al art. 16 prevede că, Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
În consecinţă, din cele anterior expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar, în speţă, nu există motive de ordine publică care să poată fi reţinute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 159 din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi a sentinţei nr. 138 din 15 martie 2010 pronunţată de aceeaşi instanţă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 339/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 344/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
