ICCJ. Decizia nr. 3473/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3473/2011
Dosar nr. 538/45/2010
Şedinţa publică din 15 iunie 2011
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 538/45/2010 reclamanta C.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi anularea Hotărârii 3991 din 31 mai 2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat ca în anul 1945 a fost strămutată împreună cu familia sa din oraşul Paşcani, odată cu Atelierele CFR Paşcani din luna martie 1944, până în octombrie 1945 în alte localităţi, iniţial în Peri, jud. Mehedinţi, apoi în Panciu.
A mai precizat reclamanta că după întoarcerea în sat a durat ani de zile să-şi refacă gospodăriile.
Reclamanta a mai arătat că statutul său de refugiat a fost recunoscut tuturor fraţilor săi.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii invocând excepţia tardivităţii. Pârâta a arătat că prezenta contestaţie a fost depusă cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut expres de art. 7 alin. (4) din Legea 189/2000.
Prin sentinţa nr. 274/CA din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia tardivităţii acţiunii şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta C.R. ca tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Iaşi a reţinut următoarele:
Potrivit art. 7 alin. (4) din Legea 189/2000 „împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990".
În cauză hotărârea nr. 3991 din 31 mai 2010 contestată de reclamantă i-a fost comunicată la domiciliul acesteia la data de 28 iunie 2010.
Reclamanta a formulat prezenta contestaţie abia la data de 05 august 2010, ultima zi a termenului fiind 29 iunie 2010.
Prin urmare, Curtea a constatat că prezenta contestaţie nu a fost formulată în interiorul termenului de 30 de zile, termen legal imperativ, a cărei nerespectare atrage sancţiunea decăderii potrivit art. 103 C. proc. civ., reclamanta depăşind acest termen.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Împotriva sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta C.R. invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac se arată că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta C.R. ca tardivă, întrucât contestaţia depusă la Casa Judeţeană de Pensii Iaşi înregistrată cu nr. 92091 este datată 7 iulie 2010, aceasta fiind formulată în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit dispoziţiilor legale cuprinse în art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 „împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ. Hotărârea Curţii de Apel este definitivă".
Aşa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, recurenta-reclamantă s-a adresat Casei Judeţene de Pensii Iaşi, formulând contestaţie împotriva Hotărârii nr. 3991/R din 31 mai 2010 la data de 7 iulie 2010, în termenul de 30 de zile prevăzut de dispoziţiile legale cuprinse în art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, raportat la data comunicării Hotărârii.
Instanţa de fond în mod eronat a apreciat că acţiunea formulată de reclamantă este tardivă, fără a ţine seama de următoarele aspecte.
Intimata nu a informat contestatoarea, nici la data la care aceasta a depus personal contestaţia la sediul său, nici ulterior în termenul în care putea ataca Hotărârea nr. 3991/R din 31 mai 2010 la Curtea de Apel Iaşi, că nu are competenţa să o judece.
Dimpotrivă, intimata din prezenta cauză a emis un răspuns la contestaţia formulată de reclamanta-recurentă, după data la care se putea depune contestaţie la instanţa competentă să o judece, arătând că nu-şi schimbă poziţia exprimată în cuprinsul Hotărârii atacate, cu menţiunea indicării instanţei competente.
Prin urmare în mod eronat instanţa a respins acţiunea ca tardivă, ignorând contestaţia depusă personal de către reclamantă la Casa Judeţeană de Pensii Iaşi în data de 07 iulie 2010.
Fată de cele anterior menţionate se retine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. care prevăd că „în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului .... Instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată".
Pentru cele mai sus arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de C.R. şi, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.R. împotriva sentinţei nr. 274/CA din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3470/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3474/2011. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
