ICCJ. Decizia nr. 3475/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3475/2011
Dosar nr. 797/54/2010
Şedinţa publică din 15 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16 martie 2010, reclamantul D.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, suspendarea executării ordinului nr. 413 din 05 martie 2010 emis de primul parat, prin care a fost eliberat din funcţia de director coordonator al Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Dolj, suspendarea executării ordinului nr. 65 din 08 martie 2010 emis de cel de-al doilea pârât, prin care s-a delegat dreptul de semnătură şi de reprezentare a acestei instituţii unui terţ, precum şi anularea acestor ordine.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, urmare a intrării în vigoare a HG nr. 284 din 11 martie 2009 şi reorganizării Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, s-a desfiinţat funcţia publică de inspector şef la Inspectoratul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Dolj pe care a ocupat-o prin concurs şi a fost numit prin Ordinul nr. 134 din 02 aprilie 2009 în funcţia publică de execuţie de comisar superior, treapta I de salarizare, în cadrul noului Comisariat Regional pentru Protecţia Consumatorilor Dolj, fiindu-i delegate dreptul de semnătură şi reprezentare pentru funcţia publică vacantă de comisar şef al acestei instituţii prin Ordinul Preşedintelui A.N.P.C. nr. 143 din 02 aprilie 2009.
A mai arătat, că la data de 09 aprilie 2009, prin Ordinul Preşedintelui A.N.P.C. nr. 240 din 08 aprilie 2009, a fost promovat temporar pentru o perioadă de cel mult 6 luni în funcţia publică vacantă de Comisar şef al Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Dolj, urmând să se organizeze concurs pentru ocuparea postului. La sfârşitul lunii aprilie 2009 şi-a depus dosarul de concurs, concursul urmând a se desfăşura la data de 14 mai 2009. La data de 25 mai 2009, ca urmare a intrării în vigoare la 22 aprilie 2009 a OUG nr. 37/2009, funcţia de Comisar şef al Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Dolj s-a desfiinţat, concursul nu s-a mai desfăşurat şi prin Ordinul nr. 378 din 25 mai 2009 i-a încetat promovarea, fiind trecut pe funcţia publică de comisar I superior în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Dolj.
Cu aceeaşi dată 25 mai 2009, a fost emis Ordinul ministrului întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri, ordin prin care a fost încadrat cu contract de management pe perioadă de 4 ani.
A precizat reclamantul că la data de 05 martie 2010 a fost emis de Ministrul întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri, ordinul nr. 413 din 05 martie 2010 prin care i-a încetat contractul de management pe motiv că ar fi fost evaluat şi ar fi obţinut calificativul „necorespunzător".
A solicitat suspendarea executării acestui ordin , deoarece temeiul emiterii acestuia este nelegal.
La aceste motive, a susţinut ca trebuie avută în vedere împrejurarea că OUG nr. 37/2009 şi OUG nr. 105/2009 au fost declarate neconstituţionale, precum şi faptul că a depus dosarul în interiorul termenului de 6 luni pentru titularizare prin concurs, fiind la acea dată singurul candidat înscris.
S-a cerut anularea ordinului nr. 413 din 05 martie 2010 şi reintegrarea în funcţia de comisar şef al Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Dolj, conform ordinului nr. 240 din 08 aprilie 2009, ca fiind ultimul act administrativ legal.
La data de 12 aprilie 2010, pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică şi nelegală.
A invocat pe cale de excepţie lipsa calităţii procesuale pasive in raport de obiectul cererii reclamantului de la punctele „a" si „c" care vizează suspendarea şi anularea ordinului nr. 413 din 05 martie 2010 emis de Ministerul întreprinderilor Mici si Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri, precum şi prematuritatea cererii de chemare în judecată în raport de data la care a fost formulată plângerea prealabilă.
Şi pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată în raport de data introducerii acţiunii şi al formulării plângerii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Ulterior, la 22 aprilie 2010 reclamantul a renunţat la capătul de cerere privind suspendarea ordinului nr. 65 din 08 martie 2010 emis de A.N.P.C., precizând că solicită suspendarea şi anularea ordinului nr. 413 din 05 martie 2010 emis de Ministerul întreprinderilor Mici si Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri, anularea ordinului nr. 65 din 08 martie 2010 emis de A.N.P.C. şi reintegrarea în funcţia deţinută anterior.
La termenul de judecată din 18 mai 2010 a formulat cerere de intervenţie în interes propriu intervenientul M.G., care invocat pe cale de excepţie tardivitatea acţiunii reclamantului.
Atât intervenientul cât şi pârâta A.N.P.C. au invocat excepţia lipsei de obiect a cererii reclamantului referitoare la reintegrarea în funcţia deţinută anterior , ca urmare a desfiinţării funcţiei de comisar şef al C.R.P.C. Dolj, conform organigramei A.N.P.C. stabilită prin HG nr. 882/2010.
Prin sentinţa nr. 446 din 19 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul D.P. şi a admis cererea de intervenţie formulată de intervenientul M.G.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
În ceea ce priveşte excepţiile invocate de pârâţi şi intervenient, s-a constatat că excepţia prematuritătii acţiunii reclamantului este întemeiată.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.P.C. s-a constatat că este nefondată, în condiţiile în care unul din cele două acte administrative a cărui anulare se solicită în cauză, respectiv ordinul nr. 65 din 08 martie 2010 a fost emis de aceasta autoritate publică.
S-a reţinut de asemenea că este nefondată şi excepţia tardivităţii acţiunii, deoarece în raport de data comunicării, respectiv data luării la cunoştinţă a celor două acte administrative atacate, se constată ca acţiunea la instanţa de contencios administrativ a fost formulată în termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004 .
A considerat Curtea de Apel Craiova că analizarea excepţiei lipsei de obiect a cererii referitoare la reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior nu se mai impune.
Cu privire la cererea de suspendare a executării ordinului nr. 413/2010 emis de Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri, s-a constatat că este nefondată.
In speţă, condiţia existentei „pagubei iminente" nu este îndeplinită, având în vedere că, ulterior încetării contractului de management pentru funcţia de director coordonator al Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Dolj, măsura dispusă de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (actualmente Ministerul întreprinderilor Mici si Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri) prin ordinul nr. 413/2010 a cărui suspendare a executării se solicită, reclamantul şi-a reluat activitatea în cadrul C.R.P.C. Dolj, în funcţia publică de execuţie de comisar I superior, treapta I de salarizare, începând cu data de 08 martie 2010, conform deciziei nr. 13 din 08 martie 2010 emisă de A.N.P.C.
Ca atare motivul invocat în sensul inexistentei mijloacelor de trai nu subzistă, iar cel privitor la afectarea imaginii publice nu justifică existenta vreunei astfel de pagube.
În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie a existentei „cazului bine justificat" , s-a constatat că, aspectul invocat de reclamant constând în folosirea ca temei a calificativului de „necorespunzător" în loc de „nesatisfăcător„ nu poate fi primit, în condiţiile în care ambii termeni au acelaşi sens pe de o parte, iar pe de alta parte, termenul de „necorespunzător „ este folosit expres la art. 9 din contractul de management încheiat între părţi.
S-a mai reţinut că nici lipsa menţiunii referitoare la modalitatea de contestare a actului administrativ nu este de natură să atragă nulitatea acestuia, atât timp cât legiuitorul nu a prevăzut expres o astfel de sancţiune în acest caz.
In ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior, s-a reţinut că întrucât este subsecvent celui principal care se referă la anularea actului administrativ, urmează soarta acestuia.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs reclamantul D.P.
În motivarea căii de atac se arată că motivarea instanţei de fond dată capătului de cerere privind suspendarea executării Ordinului nr. 413 din 05 martie 2010 emis de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri este injustă, în condiţiile în care consideră reclamantul că sunt îndeplinite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Se arată că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că suspendarea acestui act administrativ se impune tocmai pentru că există o puternică îndoială asupra legalităţii sale, aspect ce este de natură să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.
Recursul nu este fondat.
Analizând sentinţa atacată raportat la prevederile legale incidente din materia supusă analizei, faţă de motivele de recurs ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu subzistă nici un motiv legal care să impună fie casarea fie modificarea hotărârii primei instanţe.
Înalta Curte, în acord cu cele cuprinse în sentinţa recurată, reafirmă, astfel cum constant a statuat în jurisprudenţa sa în această materie, că măsura suspendării executării unui act administrativ nu poate fi dispusă de judecătorul de contencios administrativ decât în situaţii de excepţie, cu observarea strictă a îndeplinirii exigenţelor legale, astfel cum sunt acestea precizate în Legea nr. 554/2004, republicată.
Nu sunt întemeiate criticile recurentului-reclamant, care fără temei susţine că hotărârea pronunţată este rezultatul unei eronate interpretări a probelor administrate, întrucât, rezultă fără echivoc, că în cauză nu au fost prezentate elemente de fapt de natură a demonstra, îndeplinirea cumulativă a cerinţelor legale, respectiv pe lângă existenţa cazului bine justificat, şi a iminenţei producerii unei pagube, în sensul în care aceste cerinţe sunt definite în chiar cuprinsul Legii nr. 554/2004, republicată [art. 2 lit. ş) şi lit. t)].
Dacă în ceea ce priveşte îndeplinirea primei condiţii, respectiv a cazului bine justificat, constatarea caracterului neconstituţional al Legii pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 reprezintă un indiciu temeinic de nelegalitate a actului administrativ, astfel cum a statuat deja Înalta Curte în această materie, nu aceeaşi constatare poate fi făcută cu referire la îndeplinirea şi a celei de-a doua condiţii, respectiv iminenţa producerii unei pagube.
Din această perspectivă Înalta Curte conchide că este corectă argumentarea cuprinsă în sentinţa supusă examinării instanţei de control judiciar în sensul că simplele susţineri şi afirmaţii ale recurentului-reclamant vizând lipsirea de venituri, nesusţinute probator, reiterate de altfel şi ca motive de recurs, nu sunt nici suficiente şi nici concludente pentru a se aprecia că şi această cerinţă legală este îndeplinită în cauză, în condiţiile în care recurentului i s-a oferit un post de execuţie remunerat.
In sensul textelor de lege aplicabile întrunirea cumulativă a celor două cerinţe se impune a fi demonstrată prin probe, neputând fi dedusă automat, raportat numai la susţinerile părţilor.
In concluzie, considerând că prima instanţă a evaluat cu justeţe materialul probator existent a dosar, Înalta Curte reţine că nu sunt întemeiate şi ca atare nu pot fi primite criticile recurentului vizând greşita aplicare în cauză a prevederilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, republicată.
In fine, nefondată este şi critica recurentului vizând neaplicarea de către prima instanţă a prevederilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, republicată, în condiţiile în care din cuprinsul hotărârii rezultă că excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare invocată de pârât, motivat de neefectuarea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, a fost respinsă de instanţă. Ca atare nu s-a considerat că în cauză s-ar fi impus îndeplinirea unei astfel de proceduri prealabile, după cum această împrejurare nu a avut vreo înrâurire asupra soluţiei adoptate.
Faţă de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.P. împotriva sentinţei nr. 446 din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3474/2011. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 3476/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
