ICCJ. Decizia nr. 3476/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3476/2011
Dosar nr. 1148/57/2010
Şedinţa publică din 15 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta I.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor anularea Deciziei nr. 12149/FF emisă în data de 18 mai 2010 de către pârâtă, cu obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii care să conţină titlu de despăgubire pentru valoarea reală a imobilului, astfel cum se va stabili prin expertiza tehnică judiciară.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că prin Decizia nr. 12149/FF din 18 mai 2010 adoptată de pârâtă, a fost emis titlu de despăgubire în cuantum de 2.038 lei, pentru imobilul situat în localitatea Fărcăşele, judeţul Olt, având la bază un raport de expertiză întocmit în procedura administrativă, conform Legii 247/2005.
S-a mai arătat că suma stabilită cu titlu de despăgubire nu reprezintă valoarea unui imobil, teren intravilan de 700 mp, conform standardelor internaţionale de evaluare, că raportul de evaluare efectuat în faza administrativă nu răspunde exigenţelor HG nr. 1095/2005, fiind întocmit fără citarea reclamantei şi fără ca evaluatorul să facă demersurile necesare pentru identificarea terenului.
S-a mai susţinut că s-a solicitat şi evaluarea a două cuptoare de cărămidă, ce nu au fost însă evaluate.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întemeiată pe faptul că reclamanta n-a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
La data de 24 septembrie 2010 pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat cerere de chemare în garanţie a evaluatorului SC F.C. SRL.
Prin sentinţa nr. 244/CA/2010 din 19 octombrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamantă.
S-a respins şi cererea de chemare în garanţie formulată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în contradictoriu cu SC F.C.C. SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut în esenţă că în cauza de faţă nu a fost îndeplinită procedura plângerii prealabile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs I.P., criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
In motivarea căii de atac se arată că instanţa de fond în mod eronat a reţinut ca fiind imperative dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind respectarea procedurii prealabile.
Consideră recurenta că nu este obligatorie parcurgerea etapei plângerii prealabile.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Criticile formulate de recurentă cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile urmează nu pot fi primite de instanţa de control judiciar întrucât aceste critici sunt nefondate.
Legea contenciosului administrativ a prevăzut în art. 7 şi art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanţii la procesul civil, atât de părţile implicate, cât şi de instanţa de judecată şi anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca o condiţie pentru exercitarea dreptului la acţiune şi termenul de introducere a acţiunii la instanţa de contencios administrativ competentă.
Astfel, conform prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Procedând la verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că la data de 30 august 2010 recurenta-reclamantă s-a adresat instanţei de contencios administrativ, considerându-se vătămată într-un drept recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrativ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul întrucât a constatat faptul că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a legii, în sensul că a considerat a fi necesară procedura prealabilă, în condiţiile în care dispoziţiile art. 7 din Legea nr.554/2004 prevăd expres această procedură, excepţia de la această procedură fiind prevăzută în alin.5 din textul invocat, respectiv în cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a funcţionarilor publici sau al celor care privesc cererile celor vătămaţi prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazul prevăzut la art. 2 alin. (2) şi la art. 4, situaţie în care nu se afla reclamanta.
Raportându-se la dispoziţiile legale în vigoare la data introducerii acţiunii, Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, Înalta Curte a constatat faptul că reclamanta nu s-a adresat cu o plângere prealabilă autorităţii emitente a actului contestat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, procedură prevăzută de dispoziţiile art. 7 din actul normativ arătat, motiv pentru care cererea reclamantei va fi respinsă ca inadmisibilă.
În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că lipsa parcurgerii procedurii prealabile, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, este o cauză de inadmisibilitate a acţiunii.
Având în vedere că realizarea procedurii prealabile este o procedură obligatorie şi o condiţie de admisibilitate a acţiunii la instanţa de contencios administrativ, soluţia adoptată în cauză de către instanţa de fond este legală, recursul fiind neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.P. împotriva sentinţei nr. 244/CA/2010 din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3475/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3477/2011. Contencios. Investire cu formula... → |
|---|
