ICCJ. Decizia nr. 3480/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3480/2011
Dosar nr. 106/33/2011/al
Şedinţa publică din 15 iunie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 ianuarie 2011 pe rolul Curţi de Apel Cluj reclamantul L.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Baroul Bistriţa-Năsăud şi Uniunea Naţională a Barourilor din România suspendarea Deciziei nr. 25 din 21 iulie 2010 emisă de Baroul Bistriţa-Năsăud şi a Deciziei nr. 919 din 10-11 decembrie 2010 emisă de Consiliul U.N.B.R., până la soluţionarea în mod irevocabil al prezentului litigiu.
Reclamantul L.I. a arătat că sunt întrunite în cauză condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) şi art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat precum şi prevenirea unei pagube iminente.
A arătat reclamantul în raport cu art. 27 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, aprecierea asupra demnităţii avocatului se face de către Consiliul Baroului în consens cu dispoziţiile legale, în termen de 15 zile de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti de condamnare. Faţă de aceste dispoziţii, Decizia nr. 25/2010 emisă de Baroul Bistriţa Năsăud, a fost adoptată cu mult peste acest termen legal. Mai mult decât atât, reclamantul a adus la cunoştinţa Baroului Bistriţa-Năsăud faptul că a survenit această condamnare, prin cererea de reînscriere pe Tabloul Avocaţilor şi de ridicare a stării de incompatibilitate, înregistrată la acest Barou la data de 09 iunie 2010, iar Decizia de încetare a calităţii de avocat din data de 21 iulie 2010 a fost dată peste termenul de 15 zile prevăzut de textul enunţat.
Sub acest aspect, a precizat că în situaţia în care nu ar fi solicitat înscrierea pe Tabloul Avocaţilor, Baroul Bistriţa-Năsăud nu ar fi adoptat nici până la această dată Decizia de încetare a calităţii de avocat al reclamantului. Cu alte cuvinte, în propria cerere de reîncadrare pe Tabloul Avocaţilor, Baroul Bistriţa-Năsăud i s-a creat o situaţie mult mai grea decât aceea pe care o avea dacă nu solicita reînscrierea pe tablou.
S-a apreciat de asemenea că infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. civ., nu face parte din categoria celor care, în accepţiunea legii, aduc atingere profesiei de avocat.
A mai arătat reclamantul că măsura încetării calităţii de avocat a fost luată împotriva reclamantului în mod discriminatoriu.
În raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, a considerat reclamantul că această condiţie subzistă atât în ce priveşte existenţa unui prejudiciu material viitor şi previzibil cât şi sub aspectul perturbării previzibile grave a funcţionării cabinetului de avocat pe care-1 reprezintă.
Prin încheierea din data de 8 februarie 2011 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 25 din 21 iulie 2010 emisă de Baroul Bistriţa Năsăud şi a Deciziei nr. 919 din 10-11. decembrie 2010 emisă de Consiliul Uniunii din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
Pentru a pronunţa această hotărârea, Curtea a reţinut că din conţinutul dispoziţiilor art. 14 corelat cu art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenta unui act administrativ, parcurgerea procedurii administrativ prealabile (în ipoteza cererii de suspendare fundamentată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004), sesizarea instanţei de contencios administrativ cu cerere de anulare a actului administrativ (ipoteza suspendării prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004), prezenta şi dovada existentei unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
În concret, pentru analiza condiţiei privitoare la existenta cazului bine justificat s-a apreciat că este necesar să se identifice argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ din litigiu.
Curtea făcând un examen de aparentă a legalităţii actului administrativ contestat cât şi a deciziei ce-l confirmă prin prisma motivelor evocate oral de reclamant şi dezvoltate ulterior pe calea notelor de şedinţă, a reţinut că actele ce fac obiectul cererii de suspendare nu sunt susceptibile să satisfacă exigenţa impusă de lege.
Cu privire la cea de a doua condiţie, prevenirea unei pagube iminente, s-a reţinut că nici aceasta nu este îndeplinită.
Curtea a constatat că legea cere ca şi condiţie a existenţei pagubei iminente perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Or, cabinetul de avocat şi avocatul însuşi nu poate fi asimilat cu o autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 şi nici că acesta ar desfăşura un serviciu public în sensul dat de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. m) din aceeaşi lege.
Curtea a avut în vedere înscrisurile depuse în probaţiune din care rezultă că în exercitarea profesiei de avocat recunoscută de pârâte anterior adoptării actelor administrative obiect al litigiului de faţă, reclamantul a încheiat diferite contracte de consultanţă, care nu presupun o activitate în timp ori prestaţii succesive şi se presupune că prestaţia la care s-a obligat a fost executată uno ictu la data încheierii respectivelor convenţii, în lipsă de stipulaţii contrare.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs L.I. solicitând admiterea recursului, desfiinţarea încheierii atacate şi admiterea cererii de suspendare a Deciziei nr. 25 din 21 iulie 2010 emisă de Baroul Bistriţa Năsăud şi a Deciziei nr. 919 din 10 noiembrie 2010 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
Raportat la modalitatea în care prima instanţă a înţeles să abordeze problema cazului bine justificat, recurentul a înţeles să aducă critici încheierii atacate, atât în ceea ce priveşte legalitatea soluţiei adoptate cât şi în ceea ce priveşte temeinicia acesteia.
Cu privire la legalitate, se arată că judecătorii fondului au ignorat susţinerea recurentului privind aplicarea sancţiunii încetării calităţii de avocat cu ocazia ridicării stării de incompatibilitate, contrar dispoziţiilor art. 13 lit. a) din Legea nr. 51/1995, susţinerea potrivit căreia aprecierea asupra demnităţii avocatului se face în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, precum şi susţinerea referitoare la calitatea de subiect activ al infracţiunii de luare de mită, calitate ce nu poate fi întrunită în persoana avocatului.
Or, a constatat recurentul că instanţa de fond a ales un singur argument dintre cele prezentate şi la o analiză în aparenţă a concluzionat că acesta nu ar fi de natură să creeze un dubiu cu privire la legalitatea actului.
Cu privire la temeinicie se critică soluţia primei instanţe ca fiind prea rigidă şi simplistă în justificarea aşa numitului dubiu sau aparenţă asupra legalităţii.
Cu privire la paguba iminentă se arată, contrar susţinerilor instanţei de judecată, că şi condiţia pagubei iminente este îndeplinită în prezenta cauză, cel puţin sub aspectul creării prin actele atacate a unui prejudiciu material viitor şi previzibil.
Examinând sentinţa atacată în raport de actele şi lucrările dosarului şi având în vedere concluziile reprezentantului intimatei Uniunea Naţională a Barourilor din România referitoare la faptul că prin sentinţa nr. 243 din 14 aprilie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea formulată de reclamantul L.I. şi a anulat Decizia nr. 25 din data de 21 iulie 2010 emisă de Baroul Bistriţa Năsăud şi Decizia nr. 919 din 10 noiembrie 2010 emisă de Consiliul U.N.B.R., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca lipsit de interes, în considerarea următoarelor argumente.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ, reclamantul L.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Baroul Bistriţa Năsăud şi Uniunea Naţională a Barourilor din România suspendarea executării Deciziei nr. 25 din 21 iulie 2010 emisă de Baroul Bistriţa-Năsăud şi a Deciziei nr. 919 din 10-11 decembrie 2010 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, în temeiul dispoziţiilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
O primă precizare ce se impune a fi făcută este aceea că Legea nr. 262/2007 a indicat în mod expres că suspendarea executării unui act administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, în condiţiile art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, pentru motivele prevăzute la art. 14 din acest act normativ.
Noua reglementare a Legii nr. 554/2004 face cuvenitele precizări în legătură cu caracterul cererii de suspendare şi perioada în care aceasta poate fi făcută, pentru a se înlătura în acest mod orice dubiu. Astfel, cererea de suspendare poate fi formulată odată cu acţiunea principală în anulare sau printr-o acţiune separată, dar numai până la momentul soluţionării fondului.
Referitor la efectele hotărârii de suspendare se reţin următoarele.
Dacă actul administrativ a fost suspendat în condiţiile art. 14, se înţelege că urmare a soluţiei instanţei de fond chiar dacă în dispozitivul acesteia nu se prevede în mod expres, devin incidente prevederile alin. (I) ale art. 14 împlinindu-se termenul până la care a fost pronunţată suspendarea. Dacă instanţa de fond este sesizată pentru prima dată cu cererea de suspendare, ca un petit al acţiunii principale, suspendarea nu se poate dispune decât până la soluţionarea acţiunii de fond.
Curtea de Apel Cluj prin sentinţa nr. 243 din 14 aprilie 2011 a decis admiterea acţiunii formulată de reclamant şi a dispus anularea Deciziei nr. 25 din 21 iulie 2010 emisă de Baroul Bistriţa-Năsăud şi a Deciziei nr. 919 din 10-11 decembrie 2010 emisă de Consiliul U.N.B.R.
În aceste condiţii, având în vedere că lipsirea de interes a prezentului recurs a survenit ca urmare a pronunţării instanţei de fond în sensul anulării celor două decizii anterior menţionate, Înalta Curte urmează a-l respinge în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.I. împotriva încheierii din 8 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal. ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3478/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3484/2011. Contencios → |
|---|
