ICCJ. Decizia nr. 3493/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3493/2011
Dosar nr. 266/33/2011
Şedinţa publică din 15 iunie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 494 din 28 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. 6769/84/2010 s-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC D.G. SRL, şi pârâta MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ, având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut următoarele:
Prin cererea sa în contencios administrativ, reclamanta SC D.G. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII - AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ, anularea procesului-verbal de reţinere a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare seria RPCS, nr. 000084 din data de 20 august 2010 şi pe cale de consecinţă a se dispune restituirea certificatului de înmatriculare nr. 200110685 al vehiculului marca Mercedes Benz, şi a plăcuţelor de înmatriculare, care au fost reţinute conform procesului-verbal contestat.
In motivarea acţiunii reclamanta a arătat la data de 20 august 2010 reprezentanţi ai Autorităţii Rutiere Române, Agenţia Bihor, s-au prezentat în faţa locuinţei unuia dintre şoferii societăţii SC D.G. SRL, care locuieşte în Suplacul de Barcău, solicitându-i acestuia documentele autovehiculului parcat în faţa casei sale. Acesta a prezentat documentele, după care agentul constatator a întocmit procesul-verbal de sancţionare contravenţională, pe care l-a contestat la Judecătoria Marghita precum şi procesul-verbal de reţinere a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare seria RPCS, nr. 000084 din data de 20 august 2010, ca accesoriu al acestuia pe care îl contestă pe calea contenciosului administrativ.
Asupra cauzei de faţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Referitor la competenţă, art. 10 alin. (1) din aceeaşi lege, prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Aşa fiind, tribunalul văzând şi dispoziţiile art. 158 şi art. 159 pct. 2 C. proc. civ., care sunt norme procedurale imperative, de ordine publică, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, în a cărei rază teritorială de competenţă îşi are sediul reclamanta. [conf. art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004].
Prin sentinţa nr. 217 din 1 aprilie 2011 Curtea de Apel Cluj şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin aceeaşi sentinţă constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
In temeiul dispoziţiilor art. 20 -23 C. proc. civ., urmează a se stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Sălaj.
Actul administrativ supus controlului de legalitate este procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AIR nr. 0169982 din 20 august 2010 prin care s-a constatat de către inspectorii instituţiei pârâte, la controlul efectuat în trafic la data de 20 august 2010 că autovehiculul utilizat de SC D.G. SRL, condus de numitul C.GV., efectua transport rutier prin servicii regulate speciale interjudeţene Suplac-Nusfalau, conform foii de parcurs 629939, 629938, 629937 fără să deţină licenţa de traseu regulat special, încălcând astfel legislaţia în vigoare.
Procesul verbal de reţinere a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare seria RPCS nr. 000084 din data de 20 august 2010 este emis de către Autoritatea Rutieră Română - Agenţia Bihor.
Prin urmare, agenţiei teritoriale, structură deconcentrată a Autorităţii Rutiere Române, organizată conform art. 7 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Autorităţii Rutiere Române, aprobat prin HG nr. 625/1998, i-a fost conferită printr-un act normativ atribuţia de a aplica sancţiuni pentru abaterile grave de la reglementările în vigoare privind transportul rutier şi/sau protecţia mediului, enumerate în art. 11 alin. (2) din Normele aprobate prin OMTCT nr. 1987/2005.
Autoritatea publică este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 ca fiind orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public. In materia contenciosului administrativ nu este relevantă personalitatea juridică a autorităţii publice astfel definite, ci capacitatea ei de drept administrativ, constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării şi executarea în concret a legii.
Transpusă în plan procesual, capacitatea administrativă conferă capacitatea autorităţii publice de a sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică şi deci capacitate juridică în sensul civil al noţiunii, fapt ce produce efecte asupra modului de aplicare a criteriului rangului autorităţii emitente în determinarea instanţei competente.
Astfel fiind, împrejurarea că Agenţia Bihor nu are personalitate juridică este lipsită de relevanţă atâta timp cât aceasta poate emite în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public şi este definită de dispoziţiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004 autoritate publică, parte în raporturile de drept administrativ născute din propriile acte.
Cum în cauză pârâta emitentă a actului administrativ contestat este Agenţia Bihor - în conformitate cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 C. proc. civ., competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Sălaj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC D.G. SRL şi pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - Autoritatea Rutieră Română - Agenţia ARR Bihor în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 3489/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 355/2011. Contencios. Conflict de... → |
---|