ICCJ. Decizia nr. 367/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 367/2011
Dosar nr. 8372/2/2009
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul U.V. a solicitat instanţei obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Prin aceeaşi cerere, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 1000 lei şi cheltuieli de judecată.
Pârâtul a depus adresa nr. 1867 /DC din 02 februarie 2010 din care reiese că cererea reclamantului a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie în şedinţa din 21 septembrie 2009.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1071 din 2 martie 2010, a admis în parte acţiunea formulată de reclamant şi a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la analizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române ca rămasă fără obiect.
Totodată, a obligat pârâtul la 1000 lei către reclamant cu titlu de daune morale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 254, 30 lei către reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că nesoluţionarea în termen rezonabil a cererii formulată în anul 2003 şi avizată la data de 21 septembrie 2009, fără o justificare obiectivă, a avut ca rezultat prejudicierea reclamantului pe plan moral prin crearea unei stări de incertitudine cu privire la situaţia cetăţeniei sale.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Ministerul Justiţiei.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod nelegal instanţa a admis acţiunea în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei deşi, la data pronunţării Comisia pentru Cetăţenie nu mai funcţiona în cadrul acestei instituţii ci în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, înfiinţată prin OUG nr. 5/2010.
În al doilea rând, a apreciat că hotărârea este nelegală şi pentru aceea că instanţa a respins capătul de cerere privind analizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române ca fiind rămasă fără obiect, deşi cererea a fost soluţionată la 21 septembrie 2009.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs, recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a admis capătul de cerere privind acordare unor daune morale, întrucât reclamantul avea cetăţenia Republicii Moldova şi nu a fost niciodată cetăţean român pentru a se putea susţine că a fost prejudiciat prin neacordarea cetăţeniei române.
Mai mult recurentul susţine că reclamantul nu a făcut dovada că a suferit vreun prejudiciu moral şi nici dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C. civ.
În fine, recurentul a susţinut printr-o ultimă critică că, neîntemeiată este şi critica privind obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată, deoarece pârâtul a soluţionat cererea reclamantului înainte de comunicarea acţiunii, nefiind pus în întârziere.
Recursul va fi admis în parte, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, cu privire la greşita soluţionare de către instanţa de fond a capătului de cerere privind plata daunelor morale se apreciază că aceasta este fondată, deoarece instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică pe acest aspect.
Astfel, pentru acordarea daunelor morale nu este suficientă stabilirea culpei autorităţii, ci reclamantul trebuie să dovedească daunele suferite.
Cererea formulată de reclamant reprezintă o procedură prealabilă admiterii cererii de redobândire a cetăţeniei române.
Chiar dacă suma solicitată de reclamant este modică, iar cuantumul daunelor morale este lăsat la aprecierea judecătorului, partea care solicită plata acestora este obligată să dovedească producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu şi fapta autorităţii.
Având în vedere că acestea nu au fost dovedite, urmează a se admite recursul, a se modifica sentinţa recurată în sensul respingerii capătului de cerere referitor la daunele morale.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate vor fi menţinute.
Astfel, în ceea ce priveşte critica privind pronunţarea de către instanţa de fond a hotărârii în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei iar nu cu Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie se va reţine că prin OUG nr. 5/2010 a fost atribuită competenţa în materie de cetăţenie Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, prin acelaşi act normativ prevăzându-se că „Până la operaţionalizarea Autorităţii, procedura de acordare, redobândire, retragere sau renunţare la cetăţenie, precum şi orice alte aspecte care decurg din funcţionarea Autorităţii vor fi asigurate prin Direcţia cetăţenie şi, după caz, prin alte direcţii de specialitate ale Ministerului Justiţiei" [art. 19 alin. (4)]. Pe de altă parte, litigiul a fost determinat de atitudinea culpabilă a pârâtului cu privire la o cerere formulată încă din anul 2003 când competenţa în materie aparţinea autorităţii recurente.
În ceea ce priveşte critica referitoare la greşita soluţionare a capătului de cerere privind obligarea Ministerului Justiţiei la plata cheltuielilor de judecată, urmează să se constate că aceasta este neîntemeiată.
Este adevărat că, cererea reclamantului a fost examinată şi avizată, aşa cum aceasta a solicitat, însă, această operaţiune a fost efectuată după data formulării prezentei acţiuni şi, în condiţiile în care, anterior acesteia, au fost întreprinse demersuri pe cale administrativă.
Pe cale de consecinţă se constată că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut culpa procesuală a recurentului - pârât şi l-a obligat pe acesta, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., la plată cheltuielilor de judecată.
Faţă de cele ce preced, recursul va fi admis iar sentinţa recurată va fi admisă, în sensul respingerii capătului de cerere privind daunele morale.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1071 din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind daunele morale în valoare de 1000 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2011
| ← ICCJ. Decizia nr. 3586/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 368/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
