ICCJ. Decizia nr. 3484/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3484/2011
Dosar nr. 249/54/2011/a1
Şedinţa publică din 15 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin încheierea din 11 martie 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea, formulată de reclamantul S.F., privind suspendarea executării raportului de evaluare a performanţelor individuale din 25 ianuarie 2011 şi a deciziei nr. 196 din 08 februarie 2011 emise de petenta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea formulată iniţial s-a solicitat suspendarea şi anularea raportului de evaluarea a performantelor profesionale din 25 ianuarie 2011.
Prin cererea completatoare depusă la termenul din 14 februarie 2011 reclamantul a solicitat anularea şi suspendarea executării deciziei nr. 196 din 08 august 2011, ca act subsecvent raportului de evaluare, prin care i s-au diminuat drepturile salariale.
Astfel, instanţa a constatat că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât aspectele invocate de către reclamant nu se încadrează în categoriile necesar a fi analizate formal atunci când se solicită suspendarea executării unui act administrativ, respectiv „existenţa condiţiilor de formă reglementate imperativ, a competenţei sau atribuţiilor de emitere, a elementelor de fond prevăzute de norme juridice cu caracter imperativ", „impunându-se administrarea probatoriului asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei".
Considerente similare au fost reţinute şi în ceea ce priveşte cerinţa existenţei unei pagube iminente. Reclamantul, prin motivele cererii de chemare în judecată, a invocat existenţa unui prejudiciu moral, precum şi caracterul potenţial de diminuare a veniturilor băneşti, ca urmare a calificativului primit.
Cu privire la aceste aspecte, s-a reţinut că diminuarea efectivă, ca şi componentă a prejudiciului material, intervine prin Decizia nr. 196/2011, prejudiciul fiind susceptibil de acordarea unor reparaţii ulterioare, în ipoteza constatării nelegalităţii actului administrativ.
Împotriva încheierii din data de 11 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul S.F., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
Se arată că motivarea reţinută de instanţa de fond prin încheierea din data de 11 martie 2011 este contrară dispoziţiilor legale, în condiţiile în care Raportul de Evaluare precum şi actul administrativ subsecvent prin care s-au stabilit sporurile salariale reduse cu 25 % faţă de anul calendaristic anterior şi-au produs efecte imediate, chiar retroactiv.
A mai arătat reclamantul că motivarea din finalul considerentelor încheierii recurate potrivit căreia în situaţia anulării celor două acte administrative, există posibilitatea acordării unor reparaţii ulterioare, astfel încât, se lasă a se înţelege că nu este cazul unei suspendări provizorii, naşte chiar serioase motive de bănuială legitimă asupra lipsei obiectivităţii cu care instanţa trebuie să analizeze fondul cauzei.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs în ansamblul lor, cât şi cele reţinute de instanţa de fond prin încheierea recurată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin încheierea din 11 martie 2011, Curtea de Apel Craiova a respins cererea, formulată de reclamantul S.F., privind suspendarea executării raportului de evaluare a performanţelor individuale din 25 ianuarie 2011 şi a deciziei nr. 196 din 08 februarie 2011 emise de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Instanţa de fond în mod corect a reţinut neîndeplinirea cerinţei existenţei cazului bine justificat, întrucât aspectele invocate de către reclamant nu se încadrează în categoriile necesar a fi analizate atunci când se solicită suspendarea executării unui act administrativ, respectiv „existenţa condiţiilor de formă reglementate imperativ, a competenţei sau atribuţiilor de emitere, a elementelor de fond prevăzute de norme juridice cu caracter imperativ", „impunându-se administrarea probatoriului asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei"
Dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevăd că „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond".
Din textul mai sus invocat se desprinde cu claritate necesitatea îndeplinirii de către petent a două condiţii cumulative şi expres prevăzute de lege, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Reclamantul, din probele existente la dosar nu a făcut dovada existenţei unor împrejurări privitoare la starea de fapt şi de drept care să creeze o îndoială puternică în privinţa legalităţii actului. Din cuprinsul acestuia nu rezultă la această primă cercetare a instanţei că ar fi fost întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor legale, el reprezentând doar o aplicare a performanţei profesionale ale reclamantului.
Decizia nr. 196/2011 a fost rezultatul acestui raport, evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici, realizându-se în raport de anumite criterii de performanţă prevăzute de HG nr. 611/2008.
Din actele dosarului rezultă fără posibilitate de tăgadă că reclamantul-intimat a avut posibilitatea să se exprime în scris referitor la obiectivele îndeplinite de el pentru 2011 în raport de obligaţiile ce-i reveneau, raportul întocmit neavând inconsecvenţe, iar Decizia în litigiu neatrăgând prin calificativul dat intimatului o pagubă iminentă pentru aceasta în sensul Legii nr. 554/2004.
Conform acestui calificativ „bine" s-a impus diminuarea procentului de majorare salarială de la 75% la 50% conform HG nr. 606/2009, aceasta fiind o cerinţă legală.
Reclamantul-intimat nu a arătat în concret nici o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, faptul că i-a fost diminuat salariul nefiind o pagubă iminentă, întrucât acesta nu era privat de drepturi salariale, iar după soluţionarea fondului în raport de soluţia dată de instanţă, putând să-şi primească retroactiv drepturile.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.F. împotriva încheierii din 11 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3480/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3487/2011. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
